Categorie: Revista hridaya nr 2

Retragerea în întuneric

Este oare Kali, Mama mea, cu adevărat neagră?

Cea complet goală, cu corpul de culoarea cea mai neagră,

Luminează Lotusul Inimii…

Ramakrishna

În această prezentare vom analiza aspectele teoretice şi practice ale Retragerii în întuneric.

Kaya Kalpa

În India, retragerile în întuneric sunt numite în general retrageri Kaya Kalpa. Termenul kaya înseamnă “corp”, iar kalpa înseamnă “fără vârstă” sau “nemuritor.” Kaya Kalpa înseamnă “corpul nemuritor”.

Kaya Kalpa este considerată o formă de yoga şi de medicină ayurvedică, ce a fost dezvoltată în sudul Indiei aproximativ în aceeaşi perioadă cu Hatha Yoga. Este un tratament ayurvedic pentru întinerirea corpului, care include izolare în întuneric, meditaţie, precum şi folosirea anumitor preparate din plante.

Kaya Kalpa are trei mari obiective:

1. Încetinirea procesului îmbătrânirii

2. Menţinerea unei sănătăţi deosebite şi a unei vitalităţi specifice tinereţii

3. Amânarea morţii (părăsirii corpului fizic) până când se atinge eliberarea spirituală (de efectele karmei) sau jiva-mukta.

Se afirmă că Tapasviji Maharaj, un sfânt hindus renumit, a trăit peste 180 de ani deoarece a realizat acest tratament de câteva ori.

Între secolele X – XV, unii yoghini din India de sud, numiţi „siddha”, au atins succesul în cercetările lor şi au trăit cât de mult au dorit, iar după moarte corpurile lor nu au căzut pradă descompunerii. 18 sfinţi cunoscuţi şi-au demonstrat longevitatea, iar oamenii au văzut că trupurile lor nu s-au descompus după moarte.

Deoarece în Hridaya yoga (ca şi în Jnana Yoga, în general) scopul principal nu este reîntinerirea corpului fizic, ci înţelegerea directă a faptului că nu suntem corpul fizic, noi vom numi această tehnică nu Kaya kalpa, ci Retragerea în întuneric, aşa cum o numesc tibetanii Dzogchen.

Abordarea taoistă

Deși nu este scopul nostru, întinerirea corpului fizic în timpul acestei retrageri va apare natural. De aceea, vom menționa câteva din efectele fizice și psihice ale unei perioade de retragere în întuneric, din perspectiva chimiei creierului.

Mantak Chia (în cartea Darkness Technology – Tehnologia întunericului) afirmă:

Întunericul declanșează succesiv stări mai înalte de conștiință, corelate cu sinteza și acumularea substanțelor chimice psihedelice în creier. Melatonina, un hormon reglator, liniștește corpul și mintea pregătindu-le pentru realitățile mai fine și mai subtile ale unei conștințe superioare (zilele 1-3). Pinolina, afectând neuro-transmițătorii creierului, duce la apariția unor viziuni și stări ca de vis în starea conștientă (zilele 3-5). În cele din urmă, creierul sintetizează “moleculele spiritului” 5-metoxi-dimetiltriptamina (5-MeO-DMT) și dimetiltriptamina (DMT), care facilitează experiențele trancendente ale iubirii și compasiunii universale (zilele 6-12)”.

Melatonina, ‘molecula somnului’, este produsă de glanda pineală ca răspuns la întunericul nopții și la ritmurile circadiene lumină/întuneric care sunt programate în hipotalamus, o glandă endocrină localizată adânc în creier. Melatonina influențează toate organele interne, liniștește sistemul nervos simpatic și permite întinerirea zilnică a minții și corpului. În Camera Întunecată, melatonina se acumulează gradat în creier…”

Ramana Maharshi despre atingerea Nemuririi Corporale

Deoarece principala formă de meditație în timpul Retragerii în întuneric va fi metoda introspecției a lui Ramana Maharshi, această retragere diferă de abordarea taoistă din punctul de vedere al metodelor, mijloacelor și scopului.

De fapt, perspectiva lui Ramana Maharshi despre Kaya Kalpa ne poate inspira foarte mult. În cartea Guru Vachaka Kovai, The Light of Supreme Truth (Lumina Adevărului Suprem), Sri Muruganar, un discipol al lui Ramana, a adunat unele din afirmațiile lui Ramana.

La început, Ramana oferă adevărata semnificație a termenilor kaya și kalpa. Etimologic, Kaya înseamnă permanent, dar în limbajul obișnuit se referă la corp. De aceea, Ramana afirma:

230. A numi Kaya un lucru efemer și iluzoriu, care este născut pentru a muri, este o glumă. Doar Conștiința Sinelui, care este Adevărul Suprem, este permanentă [Kaya].

231. Doar adevărata cunoaștere de Sine, care este atinsă când egoul se unește cu sursa lui, este adevărata Kalpa [remediu].”

Michael James, un discipol al lui Ramana, comenta: ”Yoghinii folosesc în general termenul Kalpa pentru a desemna elixirul pentru prelungirea vieții corpului fizic, dar Sri Bhagavan arată în această afirmație că adevărata Kalpa este cunoașterea de Sine.”

232. Doar cei care nu știu că trupul este sursa tuturor bolilor (boala-rădăcină care dă naștere tuturor celorlalte boli) vor realiza tapasuri pentru a atinge nemurirea fizică, în loc să încerce să smulgă această rădăcină; aceştia sunt precum cei care se străduie din greu să ude doar buruieni.

233. Doar acei oameni neevoluați a căror predominanță este egoul otrăvitor, sursa tuturor bolilor teribile, vor realiza neobosiți tapasuri pentru nemurirea trupului, precum cel care ia un medicament pentru agravarea bolii.

234. Realizarea unui tapas îndelungat și temeinic, cu scopul de a stabiliza individualitatea în locul rămânerii permanente în Tăcerea Supremă, se datorează unei profunde ignoranțe, ca și cum

s-ar dori atingerea sărăciei prin mari eforturi.

235. Pentru cei care văd cu ajutorul cunoașterii perfecte (Jnana) această viață corporală este iluzorie și doar în minte, astfel că ei știu că nu există nici un beneficiu în urma prelungirii vieții fizice.”

Simbolul întunericului

Întunericul este un simbol ambivalent, care poate fi descris pe trei niveluri.

1) La nivel personal, reprezintă o negare a întregii lumi cunoscute. Inspiră teamă și de aceea întunericul este asociat cu ceea ce este negativ sau rău. Astfel, dintr-un punct de vedere limitat, întunericul înseamnă ceea ce este rău, demonic.

2) Psihologia a investigat mult acest domeniu al întunericului şi nu îl consideră a fi negativ. În plan psihologic, acesta corespunde nedeterminării copilăriei și stării de nediferențiere a morții și a disoluției personalității.

Profunzimile abisului formează o analogie cu tărâmul morții și de aici apare adorarea Marii Zeițe, Mama Pământ. C. G. Jung a asociat simbolul abisului cu arhetipul matern, Mama care inspiră atât iubire, cât și frică, pe baza acestui substrat cultural străvechi. În mod similar, pentru hinduși, mama Kali trezește frica în cei ignoranți și iubirea în sfinți.

În tradițiile hindusă, chineză și japoneză, negrul este culoarea substanței universale (prakrti), a materiei prime, a lipsei primordiale de formă, a haosului de la începutul timpului, a nordului și a morții. Din acest punct de vedere, negrul are un aspect impur. Cu toate acestea, este şi o expresie a “virginității” primordiale, ca în simbolismul medieval al Madonelor negre. Kali este neagră pentru că ne întoarce în starea în care forma lipsește, dincolo de formă.

Întunericul, așa cum a subliniat Jung, este locul germinării, perioadă în care semințele germinează înainte de a țâșni spre viață și lumină.

Cucul își lasă ouăle în cuibul ciorii,

Cioara le clocește, hrănește puii, nu bănuiește nimic,

Nu le respinge și nu întreabă de ce.

Tot astfel Maya, mama creației, realizează acest act în pântece.

Tirumoolar în Thirumantiram (Versul 488)

3) Dar dintr-o perspectivă și mai profundă, întunericul indică de asemenea actul fundamental al unificării, așa-numita căsătorie mistică.

Abisul este la fel de înalt și la fel de profund (fără vârfuri și fără fund).

În Bhagavad Gita, cel nemuritor, Krishna, este ‘negru’, în timp ce Arjuna, muritorul, este ‘alb’ (ei sunt simbolurile Sinelui Suprem și al egoului individual).

În India și China, ca și în Cartea Genezei, prima acțiune a creației a fost separarea luminii de întuneric, care erau întrepătrunse la început. O „întoarcere la începutul lucrurilor” își poate găsi astfel expresia în încetarea acestei dualități și în recrearea unității primordiale.

Urmează-mă, scria Chuang Tzu (cap. 2), dincolo de cele două principii [ale luminii și întunericului] în Unitate.”

Patriarhul Hui Neng afirma: ”Omul obișnuit consideră că iluminarea și ignoranța [lumina și întunericul] sunt două lucruri diferite. Oamenii înțelepți care au cunoscut realitatea interioară știu că ele au aceeași natură.’

Acesta este un simbolism care ține de anumite experiențe mistice, căci acest „dincolo de lumină și întuneric”, esența divinității, nu poate fi înțeles de mintea umană. Această noțiune este clar exprimată de unii mistici musulmani ca și de sfântul Grigorie de Nisa – pe muntele Sinai – ”Moise a intrat în întunericul divinității.”

Întunericul este asociat cu dispariția minții raționale. Există o afirmație comică despre aceasta:

Filozofia este un om orb într-o cameră întunecată, căutând o pisică neagră, care nu este acolo.

Perspectiva Hridaya yoga

Hridaya yoga consideră că nu trebuie să ne temem de întuneric şi de abis, pentru că ceea ce noi suntem în realitate este adevărata esenţă atât a Întunericului, cât şi a Luminii. În partea de jos a fiinţei noastre nu este animalitatea. Chiar dacă aşa pare pentru mulţi oameni, nirvana este acolo, iar Sinele Suprem, conştiinţa, este fundalul ei. Uneori întunericul neliniştii, al disperării, al morţii sau al fricii poate revela instantaneu pura conştiință, beatitudinea lipsită de concepte. Iar aceasta se întâmplă deoarece există un salt cuantic între ceea ce pare a fi jos şi ceea ce pare a fi sus.

Noaptea Întunecată a Spiritului şi Tradiţia Mistică

În teologia mistică, Întunericul şi Noaptea sunt simbolul tradiţiei spirituale apofatice. Este acel Neti-Neti al Upanişadelor. Este dispariţia întregii cunoaşteri, care poate fi definită, analizată sau exprimată. Mai mult, întunericul semnifică starea fiinţei deprivată de orice dovadă şi suport psihologic. Noaptea sugerează “golul” sau “goliciunea” care purifică mintea, elimină “uscăciunea” sau “ariditatea” gândirii raţionale, aduce dorinţe sacre, emoţii senzuale şi chiar cele mai înalte aspiraţii.

Deprivat de lumină, omul se simte deposedat de tot. Este acea doctrină numită privato boni. Amintirile nu pot ajuta la înţelegerea situaţiei curente. Se spune că omul se află în norul necunoaşterii. Sfântul Dionysius s-a referit la aceasta ca la “întunericul divin”, acel nigredo al alchimiştilor. Omul îşi pierde mândria, auto-mulţumirea şi devine unul din cei “săraci în spirit”, exilaţi sau orfani.

Întunericul Absolut ca Lumină Reală

Dar acest întuneric eliberează. Iată de ce Întunericul este uneori văzut drept Adevărata Lumină. Din punct de vedere transcendent, Întunericul este un simbol al “Identităţii Supreme”, adevărata origine a “Luminii Lumii”, care rămâne invizibilă ochilor umani (Ioan I, 18: “Nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu”.) Într-adevăr, aşa cum afirma Rene Guenon, ştiind că tot ce se află aici jos este „inversat”, doar o “reflexie” a lumii spirituale, Lumina Reală este percepută drept Întuneric de către oameni, iar lumina fizică a oamenilor este noapte în ochii lui Dumnezeu. „Întunericul” Divin, „lumina invizibilă” a Tatălui, sunt nume date trancendenţei pe care mintea nu este capabilă să o conceapă, pe care simţurile nu o pot percepe datorită imperfecţiunii lor. Transcendenţa este noapte pentru simţuri şi noapte pentru minte. Astfel, transcendenţa se află în „întuneric” faţă de manifestarea grosieră, manifestare care este o simplă umbră a Realităţii. Rene Guenon arată că, aşa cum acţiunea reală este “non-acţiune” (wu-wei din taoism), iar liniştea conţine potenţialitatea tuturor sunetelor, „Întunericul superior” este de fapt Lumina care transcende toate luminile, dincolo de atingerea lumii. Este Esenţa, Lumina Esenţială a Spiritului.

Nu putem ignora faptul că “Chipul lui Dumnezeu” este în acelaşi timp “viaţă şi moarte”, el “ucide şi dă viaţă” (El-Muhyîet, El-Mumit sunt două din numele lui Allah). Numeroase texte sacre (printre care şi Bhagavad Gita) afirmă că nu ne putem uita direct la Dumnezeu şi să continuăm să trăim ca înainte, ca fiinţe umane. Aceasta este, bineînţeles, o modalitate de a exprima disoluţia individualităţii care precede revelarea Unităţii. Divinul nu poate fi abordat din perspectiva egoului, nu poate fi “prins, apucat”. Este necesară o purificare extremă a fiinţei noastre, altfel nu am putea suporta splendoarea teribilă a divinităţii. Pentru o fiinţă umană, această strălucire teribilă şi splendoare a Unicităţii apare ca Întuneric absolut, comparativ cu limitarea şi imperfecţiunea sa.

Acesta ar trebui să fie modul în care să ne apropiem de retragerea în întuneric: o coborâre simbolică în Întunericul Absolut al spiritului Transcendent. În această prezentare vor fi oferite trei metode directe (din Vijnana Bhairava Tantra) pentru această practică.

Soarele de la miezul nopţii

În lucrarea ‘Iniţiere şi realizare spirituală’, Rene Guenon afirmă: “Culmea soarelui vizibil este la prânz, de aceea culmea soarelui spiritual ar trebui să fie simbolic la miezul nopţii. De aceea, iniţiaţii în marele mistere ale antichităţii contemplau soarele de la miezul nopţii”. Aceasta înseamnă că “noaptea nu reprezintă absenţa luminii sau deprivarea de lumină, ci starea fundamentală a non-manifestării, care corespunde celui mai profund înţeles al întunericului sau al culorii negre ca simbol al nemanifestatului. În acest sens ar trebui înţelese unele învăţături ale ezoterismului islamic, conform cărora “noaptea este mai bună decât ziua”. Adevărata lumină este lumina Nopţii, lumina pur spirituală peste care domneşte prezenţa Divină, lumina desluşită, inteligibilă care este Noapte pentru ochii materiali şi lumină pentru ochii sufletului.

Nici o ‘eroare a memoriei

A fi deplin conştient într-o retragere în întuneric este asemănător cu faptul de a deveni conştient de noaptea sau uitarea somnului profund. În cartea “Eu sunt Acela”, Nisargadatta Maharaj explică faptul că, chiar şi în somnul profund, Cunoscătorul (Martorul Suprem) este prezent:

Î: În somn nu există nici cunoscut, nici cunoscător. Ce anume păstrează corpul sensibil şi receptiv?

M: Nu poţi afirma: Cunoscătorul este absent. Doar experienţa lucrurilor şi a gândurilor nu este acolo. Dar absenţa experienţei este de asemenea o experienţă. Este ca şi cum ai intra într-o cameră întunecată şi ai spune: nu văd nimic aici. Un om orb din naştere nu ştie ce este întunericul. La fel, doar cunoscătorul ştie că nu ştie. Somnul este doar un gol în memorie. Viaţa continuă.

În retragerea în întuneric, ca şi în somnul profund, întreaga lume obiectivă dispare. Dar rămâne Martorul “înconjurat” de nimic. Suntem conştienţi de acest nimic şi în cele din urmă în acest Nimic Martorul se revelează ca fiind adevărata sa natură. Încă mai există Nimic, dar Nimicul nu mai este lipsit de înţeles, nu este doar o pauză în memorie, ci este conştiinţa deplină, Martorul.

Noaptea sacră a sufiţilor

Sufismul identifică starea Nopții Luminoase cu sărăcia mistică, descrisă ca sărăcie în spirit. Oamenii în această etapă nu au nimic, nu au nevoie de nimic pentru a fi ceea ce sunt. E pura existență.

Filosoful sufit Semnani afirmă că trecerea de la Noaptea Luminoasă la strălucirea viziunii de smarald este un semn al dezvoltării complete a organismului subtil, ”corpul de reînviere” ascuns în corpul fizic vizibil.

Inițiatul cunoaște această experiență drept ”poarta fericită a întunericului”.

Un sufit este o zi care nu are nevoie de soare, o noapte care nu are nevoie de lună sau stele şi o non-fiinţă care nu are nevoie de fiinţă.” Hasanalial – Kharaqani

Perspectiva alchimică

Retragerea în întuneric îşi are un corespondent semnificativ în lucrarea alchimică:

Lucrarea alchimică începe cu Nigredo, sau negrul. Ca primă etapă în alchimie pe calea către piatra filozofală, toate ingredientele alchimice trebuie să fie purificate și arse intens până la o materie neagră uniformă. Aceasta este o moarte și o întoarcere la haosul fără formă, care conduce spre etapa albă și în final la Rubedo, etapa roșie a libertății spirituale. Albedo înseamnă abluțiune, spălare, îndepărtarea impurităților cu aqua vitae (Apa Vieții).

Alchimiștii afirmă că nigredo durează ”40 de zile”. Acest lucru nu se referă la o zi obișnuită, ci la un element din ciclul temporal. Ciclul de “40” are o valoare simbolică. Iisus a postit 40 de zile în deșert. Sunt 40 de zile de post între Paște și Înălțare. Evreii au rătăcit 40 de zile în deșert. Sf. Antoniu a rămas 40 de ani în deșert, tentat de viziuni erotice și de demoni.

Călătoria în întuneric nu este doar o primă etapă, este esența lucrării spirituale alchimice, pentru că fără ea omul rămâne doar la nivelul superficial al gândirii raționale și al existenței sociale, dominat de dogme. Există un important aforism alchimic (prescurtatVITRIOL):

Visita Interiora Terrae Rectificando Occultum Lapidem (“Vizitează interiorul pământului, corectează ce este acolo și vei descoperi piatra ascunsă.”).

Pentru a descrie coborârea în Întuneric, condensată în cuvântul VITRIOL, alchimia a păstrat unele simboluri foarte vechi: vorbește de o călătorie în noapte sub mare, în care eroul, deseori comparat cu Iona, este înghițit de un monstru. Dar pântecele monstrului devine o matrice, un ou se formează în jurul omului prins înăuntru, este atât de cald acolo încât omul își pierde tot părul, aruncat de monstru el țâșnește din marea primordială, chel ca un nou-născut. (Acelaşi proces alchimic este descris în filmul lui Stanley Kubrick, 2001 – Odiseea spaţială.)

Individualul care se întoarce la natura sa originară va suferi o mare pierdere (de fapt doar personalitatea sa). El trebuie să abandoneze toate vechile valori morale, sociale şi spirituale. Astfel, el trebuie să se deschidă spre o nouă ordine, mult mai în armonie cu Armonia Întregului. Acest lucru se petrece în timpul unei Retrageri în întuneric.

Psihologie şi alchimie

În psihologia obişnuită, această etapă nu atinge transcendenţa, ca în perspectiva mistică despre Întuneric şi Abis, însă tot are un rol important.

Carl Jung (care a fost un cercetător entuziast al alchimiei) a interpretat faza de nigredo ca un moment de maximă disperare absolut necesar dezvoltării personale. Din punct de vedere psihologic, nigredo este un proces al direcţionării fiinţei spre cunoaşterea de sine. Se acordă atenţie deplină unei probleme şi astfel ea este redusă la esenţa ei. Acest proces nu se realizează în mod intelectual, ci predominant prin trăirea emoţiilor. Astfel, apare „putrefacţia”, descompunerea situaţiei care bloca fiinţa respectivă. Confruntarea cu realitatea interioară este deseori dureroasă şi poate conduce la depresie. Dar din întuneric, prin descoperirea cauzei problemei, se naşte lumina albă (albedo, etapa următoare, cea albă). Apare o stare de relaxare, de odihnă. A fost dobândită înţelegerea respectivei probleme, prin „muncă” emoţională, şi astfel apare cunoaşterea modului în care ea poate fi rezolvată într-un mod pozitiv şi a creării unei atitudini mai pure.

Jund a echivalat starea de albedo cu anima în cazul bărbaţilor şi animus în cazul femeilor. Este o etapă în care apar înţelegerile asupra proiecţiilor umbrei, iar din psihic sunt îndepărtate egoul amplificat şi conceptualizările inutile.

Într-o schemă arhetipală, etapa rubedo ar reprezenta arhetipul Sinelui. Sinele se manifestă ca „întreg” (unitate), punct în care fiinţa îşi descoperă adevărata natură. (din Jung, C. G. – Psihologie şi Alchimie)

Psihanaliştii consideră apariţia întunericului în vise drept o absenţă completă a luminii şi a culorii. Negrul absoarbe culoarea şi nu o reflectă. El sugerează haosul, nimicul, cerul nopţii, inconştientul şi moartea.

Soma – energia regeneratoare a Întunericului

Yoghinii asociază fluidul vieţii eterne, soma, cu energia lunară (o energie vitală esenţială care încarcă fiinţa umană în timpul nopţii şi care este „arsă” de soarele interior, ardere care creează energia manifestată în starea de veghe, în diferitele acţiuni zilnice). În acest caz, ziua este simbolul tuturor dualităţilor şi al domeniului acţiunii personale, al energiei centrifuge, în timp ce noaptea este simbolul eternităţii, al contemplaţiei, al regenerării şi al centrării.

De exemplu, în Hatha-Yoga-Pradipika (III.44) se afirmă că cel care „bea” continuu nectarul soma cu ajutorul practicii khecari-mudra cucereşte moartea în 15 zile.

Orice iniţiere este o expresie a întoarcerii la originile esenţiale (termenul iniţiere provine din cuvântul latin initiare – început, origine). Acest „loc” este un domeniu dincolo de forme şi ca urmare dincolo de orice obiect separat, dincolo de gândire şi de „unităţile de măsură” psihologice. În absenţa oricăror termeni sau forme, cum poate continua gândirea?

Acest întuneric interior absolut este de fapt un vid descris de asemenea ca o abundenţă de lumină şi întuneric.

Osho aduce de asemenea o perspectivă asupra întunericului şi necesitaţii de a ne abandona în faţa lui. El vorbeşte despre „întunericul negativ”, un concept care descrie „partea întunecată a fiinţei noastre”, fricile asociate cu lumea inconştientă, în timp ce „întunericul real” este transcendent şi conduce la nirodha parinama, o transformare profundă a domeniului subconştient. (În Cartea secretelor, Osho face referire la o terapie neobişnuită din Japonia, în care oamenii cu probleme mentale grave sunt vindecaţi prin simplul fapt de a rămâne perioade lungi de timp singuri în întuneric.) Vorbind despre superioritatea întunericului faţă de lumină, el subliniază simbolismul relativ al luminii materiale. (Atât Întunericul Absolut, cât şi Lumina Absolută sunt simboluri al transcendenţei. În Conştiinţa Supremă nu există diferenţă între Întuneric şi Lumină, ea este atât Întuneric, cât şi Lumină).

De ce Dumnezeu a fost simbolizat peste tot ca fiind lumină? Nu pentru că Dumnezeu este lumină, ci pentru că omului îi este frică de întuneric. Este o frică umană – ne place lumina, ne este teamă de întuneric, de aceea nu îl putem concepe pe Dumnezeu ca fiind întuneric sau negru. Aceasta este o concepţie umană. Îl privim pe Dumenzeu ca fiind lumină deoarece ne temem de întuneric.”

Dacă poţi iubi întunericul, nu vei mai simţi teama de moarte. Dacă poţi intra în întuneric – şi poţi intra doar dacă nu te temi – vei dobândi o relaxare totală. Dacă poţi deveni una cu întunericul, te dizolvi, acesta este abandonul. Acum nu mai există nici o frică, deoarece ai devenit una cu întunericul, ai devenit una cu moartea. Nu mai poţi să mori acum. Ai devenit nemuritor. Întunericul este nemurire. Lumina se naşte şi moare, întunericul există pur şi simplu. Este nemuritor.”

La început este nevoie de o prietenie profundă cu întunericul. Primul pas este să stai în întuneric, să închizi luminile, să simţi întunericul. Să ai o atitudine iubitoare faţă de el, lasă-l să te atingă. Priveşte-l. Deschide ochii într-o cameră întunecată sau într-o noapte întunecată; creează o comuniune, o relaţie, fii împreună cu el.”

Omul s-a închis complet în faţa întunericului. Au fost motive istorice, pentru că noaptea era foarte periculoasă, iar omul trăia în peşteri sau în junglă. Ziua era mult mai în siguranţă: putea vedea în jurul lui, nici un animal sălbatic nu îl putea ataca sau măcar se putea apăra, putea să scape. Dar noaptea totul era întunecat şi el era fără apărare, de aceea a apărut teama, care a intrat în subconştient; încă ne este frică”

Această frică este încă acolo. E posibil să nu fii conştient de ea, pentru că nu te afli în situaţii în care să o simţi, dar într-o noapte închide lumina şi aşează-te. Frica primitivă, ancestrală, va apărea. În propria ta casă vei simţi în jur animale sălbatice. Vor apărea sunete, îţi va fi teamă, e un pericol în preajmă. De fapt, nu este nici un pericol, el există doar în subconştientul tău”.

Mai întâi descoperă fricile inconştiente şi încearcă să trăieşti şi să iubeşti întunericul. Este o binecuvântare, o fericire. Când îl cunoşti, când eşti în contact cu el, eşti în contact cu un fenomen profund cosmic.”

Când este lumină, te defineşti. Poți fi văzut, lumina este acolo. Corpul tău are o formă, ai limite, eşti definit. Limitele există datorită luminii. Când nu este lumină, limitele dispar. În întuneric nimic nu este definit, lucrurile se topesc unele în altele, formele dispar. Aceasta poate fi una din cauzele fricii, pentru că atunci când nu eşti definit, nu ştii cine eşti. Faţa nu poate fi văzută, corpul nu poate fi cunoscut. Totul se topeşte într-o existenţă fără formă. Existenţa devine vagă şi apare frica, pentru că nu ştii cine eşti. Egoul nu poate exista: fără a fi definit, este greu să existe ca ego. Simţi frică, vrei să fie lumină.”

Contemplare, meditaţie, unire… Întunericul îndepărtează toate diferenţele. În lumină eşti frumos sau urât, bogat sau sărac. Lumina îţi oferă o personalitate, te face distinct – educat sau needucat, sfânt sau păcătos. Lumina te arată ca fiind o persoană distinctă de celelalte. Întunericul te învăluie, te acceptă, nu mai eşti ceva distinct, te acceptă fără nici o definire. Eşti învăluit de întuneric şi devii una cu el.”

Iar în clipa în care întunericul, întunericul real, care este acolo, intră în ochii tăi, îţi va dărui un sentiment foarte profund de liniştire. Când întunericul adevărat pătrunde în tine, vei fi umplut de linişte. Iar această intrare a întunericului real te va goli de tot întunericul negativ. Este un fenomen foarte profund. Întunericul pe care îl ai în tine se opune luminii. Nu este absenţa luminii, ci o respingere a ei. Nu este întunericul despre care Shiva (Supremul) afirmă că este forma tuturor formelor, întunericul adevărat este acolo.”

Când întunericul te pătrunde, tu pătrunzi în el. Este întotdeauna ceva reciproc, intim.”(Osho – Cartea Secretelor)

Elemente practice

Sutrele din Vijnana Bhairava Tantra corelate cu Retragerea în întuneric

87

În acelaşi mod, în întunericul total al celei mai negre nopţi, contemplând îndelung acest întuneric (înspăimântător) înconjurător, yoghinul va atinge natura lui Bhairava.

Aici se face referire la perioada de două săptămâni dintre luna plină şi luna nouă, când noaptea devine foarte întunecată. Astfel, nici un obiect nu ne atrage atenţia. Fanteziile tind de asemenea să dispară şi contradicţiile să se limpezească.

În contrast cu ziua şi lumina care simbolizează cunoaşterea discursivă a multiplicităţii, Noaptea înseamnă abandonul şi disoluţia tuturor obiectelor cognoscibile în Supremul Subiect Conştient (afirmă Abhinavagupta (TS VI. 19)).

Începem prin concentrarea fără rezerve asupra întunericului, avansând apoi la contemplarea întunericului misterios şi teribil al inefabilului Bhairava (Supremul). Când ochii nu se pot focaliza asupra nici unui obiect al percepţiei, conştienţa se întoarce în ea însăşi, devenind o conştienţă a conştiinţei. Această conştienţă pură poate fi tradusă în plan vizual fie ca Lumină omniprezentă, fie ca Întuneric Absolut. În orice situaţie, pacea care apare se revelează a fi Singura Realitate.

Subiectul care contemplă şi obiectul contemplării sunt absorbite în unitatea contemplării însăşi. Dar această contemplare nu este o acţiune, ci este însăşi conştiinţa.

Lumina profunzimilor conştiinţei este cea a Unităţii nedivizate. Ceea ce este Lumină pentru inteligenţa intuitivă este perceput drept întuneric de înţelegerea raţională care defineşte şi separă. Din această Noapte apare Lumina inefabilă. Nu este doar o experienţă sau o stare specială de conştiinţă. Fiecare stare de conştiinţă face referire la un cunoscător. Starea în sine există doar în relaţie cu un subiect care percepe. Dar ceea ce noi suntem se află dincolo de orice stare. Am putea descrie această condiţie pur existenţială a lui „Eu sunt” ca fiind „non-starea”. Când vorbim despre Întunericul Absolut, ne referim la aceeaşi non-stare.

Putem face o paralelă între noaptea lui Bhairava şi Noaptea Întunecată a sfântului Ioan al Crucii. La un anumit nivel în viaţa mistică, apare un conflict între Unicitatea lui Dumnezeu şi multiplicitatea fenomenelor: Când Întunericul suprem apare, lumea dispare şi Bhairava se revelează. Dar când lumea apare în diversitatea ei, în mod spontan Bhairava devine invizibil.

Această contemplare a întunericului fără a închide ochii este calea lui Shiva.

88

În mod asemănător, păstrând la început ochii strâns închişi, apare o culoare (o fosfenă). Dacă ochii sunt apoi deschişi evocând forma lui Bhairava, ne identificăm cu ea.

Această tehnică poate fi practicată chiar dacă nu ne aflăm într-o retragere în întuneric sau într-o noapte întunecată. Dar, cel puţin la început, este mai bine să fie realizată în întuneric complet. Ne vom focaliza atenţia asupra unui punct luminos (abha) care apare în câmpul vizual atunci când închidem ochii. Este mai bine dacă alegem o fosfenă centrală. Dacă deschidem brusc ochii, încă privind la acea fosfenă, vom continua să vedem doar acea lumină subtilă a fosfenei. Apoi, dacă ne focalizăm asupra ei ca asupra lui Bhairava, gândirea îşi pierde tendinţa de dispersare şi suntem copleşiţi de Frumuseţea non-conceptuală a lui Dumnezeu.

Această practică poate fi realizată şi în timpul zilei, dar necesită o concentrare foarte puternică, pentru a ignora diferitele obiecte materiale. Tehnica devine aşa numita Shambavi mudra, prin care yoghinul poate vedea strălucirea lui Shiva cu ochii deschişi.

Apuleius (secolul 2) descrie cum a trăit el experienţa Nopţii Luminoase, descriere care poate fi comparată cu tehnica revelată în această sutra: “La miezul nopţii, am văzut soarele luminând orbitor cu o lumină strălucitoare.”

Această sutra se referă la tranziţia fină dintre extazul cu ochii (nimilanasamadhi) şi cel cu ochii deschişi (unmilanasamadhi).

Jaideva Singh oferă o traducere diferită a acestei sutra, sugerând că obiectul de meditaţie nu este fosfena (o lumină subtilă), ci Întunericul însuşi:

În mod asemănător (chiar şi în absenţa întunericului nopţii), aspirantul trebuie să contemple mai întâi întunericul din faţa lui închizând ochii, apoi să contemple forma întunecată, teribilă a lui Bhairava cu ochii larg deschişi. Astfel se va identifica cu El.

Indiferent dacă ochii sunt închişi sau deschişi, privirea rămâne neschimbată, imuabilă în natura ei, liberă de orice obiect.

Privirea este linişte şi deschidere. Este substratul care apare din toate formele, sentimentele şi percepţiile.

89

Când un organ de simţ este obstrucţionat în funcţionarea sa de o cauză exterioară, sau în mod natural, sau prin autoimpunere, aspirantul devine interiorizat, mintea sa este sborbită într-un vid care transcende toate dualităţile şi astfel, acolo, Sinele esenţial se revelează.

Simţurile sunt porţile percepţiei. Egoul, personalitatea îşi însuşeşte orice percepţie şi încearcă să o apuce, să o păstreze. Acest efort este de fapt ataşamentul.

Când un anumit organ de simţ nu este capabil să primească informaţii de la lumea exterioară, la început poate apărea o stare de frustrare, deoarece obiectul dorit nu poate fi obţinut. Dacă aspirantul se interiorizează, această deprivare va crea brusc un vid. Închiderea (oprirea activităţii) organelor de simţ permite percepţiei să devină mai subtilă, mai senzitivă.

Acest vid este expresia disoluţiei dualităţii subiect – obiect. Deoarece obiectul a dispărut din câmpul conştiinţei, se creează un spaţiu pentru starea de vid (pentru a simţi vidul). Dacă yoghinul este absorbit complet în acest vid, în care nu mai există dualitatea subiect-obiect, Sinele Trancendent se revelează. Această Prezenţă Pură nu este nici ataşată, nici detaşată. În ea, orice percepţie apare şi dispare. Ea este continuă, liberă de schimbare, destin şi transformare.

Ce este de făcut?

În timpul retragerii în întuneric, se recomandă să facem unele meditaţii cu ochii deschişi, iar altele cu ochii închişi. Trebuie să păstrăm mereu Conştiinţa Martor şi întrebarea „Cine sunt eu?” Aici este chiar şi mai important să nu dramatizăm sau să ne lăsăm purtaţi de imaginaţie. În acest fel, ne dezvoltăm capacitatea de a fi martorul oricărui gând, oricărei senzaţii sau emoţii care apare. Atenţia este focalizată asupra întunericului ca expresie a absolutului. Exact la fel cum tăcerea care apare la sfârşitul sunetului unui gong ne revelează dimensiunea inefabilă a fiinţei noastre, starea de întuneric ne aminteşte constant de Sinele transcendent.

În mod tradiţional, retragerile în întuneric erau realizate de practicanţii avansaţi de pe linia Dzogchen a budismului tibetan, iar perioada varia de la câteva ore la zeci de ani. Unii călugări tibetani recomandă retrageri în întuneric de 49 de zile. Această perioadă este recomandată numai practicanţilor avansaţi, deoarece o asemenea retragere necesită stabilitate în starea naturală.

Există istorici care sugerează că egiptenii antici şi mayaşii practicau şi ei o formă de retragere în întuneric, care dura în mod tradiţional 10 zile. Oamenii sfinţi intrau în centrul piramidei lor, complet separaţi de lumină şi sunete. Catacombele şi reţelele subterane de tuneluri din perioada creştinismului timpuriu din Roma şi alte locuri, piramidele egiptene, peşterile eseniene de lângă Marea Moartă în Israel ar fi putut fi folosite de asemenea drept locuri pentru retrageri în întuneric.

În tradiţia taoistă, peştera, Muntele Nemuritor, Wu San, reprezintă perfecta Cameră Alchimică Interioară. Tao afirmă: „Când intri în întuneric, iar acesta devine absolut, întunericul se transformă curând în lumină” (Mantak Chia)

Pentru început, nu recomandăm retrageri în întuneric mai lungi de 7 zile.

Gaura Neagră psihologică

În acest fel, propriul nostru subconştient este purificat, aşa cum impregnările active şi pasive (reziduurile psihologice, samskara) sunt descărcate sub foma viselor în timpul nopţii. În mod aparent paradoxal, acest Întuneric Pur va absorbi o mare parte din tendinţele noastre obscure, din „întunericul” nostru psihologic, din fricile noastre care apar din lipsa conştienţei. Aşa cum găurile negre absorb cantităţi enorme de materie, la fel, în domeniul psihologic, întunericul transcendenţei poate absorbi emoţiile noastre personale limitate şi reziduuri psihice.

Dez-identificarea cu corpul fizic

Un alt fenomen deosebit şi important corelat cu retragerea în întuneric pentru perioade lungi de timp este eliminarea identificării cu corpul fizic. În absenţa impulsurilor senzoriale puternice care aduc conştienţa corporală, descoperim că nu avem nici un motiv să presupunem că suntem doar acest corp fizic. Deoarece nu ne putem vedea mâinile, picioarele, trunchiul etc, înţelegem că Prezenţa Pură, sentimentul lui „Eu sunt” este la fel de viu atât în corpul fizic, cât şi în afara lui, la stânga, la dreapta, în faţă, în spate, sus sau jos… Ca urmare, sentimentul eliberării de identificarea cu corpul fizic apare în mod natural şi evident. Nu mai avem nici un motiv să afirmăm că suntem acest corp, din moment ce întregul spaţiu ni se revelează ca un nou „corp”, în care conştiinţa noastră se poate manifesta liber.

Integrarea întunericului în viața de zi cu zi

După experiența meditativă dintr-o retragere în întuneric, vom încerca să integrăm această experiență în viața de zi cu zi. Când ne mișcăm, mergem la muncă, vorbim, mâncăm sau facem orice altceva, vom încerca să fim conștienți, că purtăm în noi nu doar o mică parte de întuneric, ci toată măreția Întunericului. Nu este imaginație, ci o conștiență pătrunzătoare care nu poate fi conceptualizată, imaginată sau văzută fără a pierde înțelesul real și puterea transformatoare. Purtăm în noi întunericul care a pătruns înăuntru. Este ca și cum am avea mereu o lumină în interiorul Inimii noastre (sau simțim o iubire care radiază în toate direcțiile). Facem la fel și cu Întunericul ca o expresie a transcendenței. Nu este un exercițiu de vizualizare, ci un act natural de conștiență non-conceptuală. Dacă purtăm în noi lumina Inimii și simțim lumina, corpul nostru începe să radieze lumină. Cei care au o sensibilitate subtilă vor începe să simtă. Pentru a crește intensitatea luminii interioare, taoiștii folosesc diferite metode cum ar fi absorbirea luminii soarelui și ingerarea luminii răsăritului. În mod fundamental, ei concep corpul nemuritor ca fiind alcătuit din lumină. O absorbție similară se va petrece acum cu Întunericul radiant, pur transcendent.

Recomandări:

Este bine să dormiți suficient în zilele anterioare unei retrageri în întuneric. În general, oamenii încep asemenea retrageri dormind foarte mult. Nu este nimic greșit în asta, e un proces natural care apare odată cu relaxarea și cu re-acordarea cu ritmurile universale ale naturii. Dar, deoarece prima retragere va fi mai scurtă, e bine să cuprindă o perioadă cât mai mare de meditație.

Programul poate fi asemănător cu cel din retragerile Hridaya, doar orientativ, nu obligatoriu. Este foarte important să ne eliberăm de ideea unui program extrem de strict, care este corelat cu emisfera cerebrală stângă, rațională. O retragere în întuneric trebuie să dezvolte o atitudine intuitivă, corelată cu emisfera cerebrală dreaptă.

Conștiența se va amplifica și nu trebuie să ne fie teamă de plictiseală. Vom înțelege că plictiseala este un concept foarte relativ, pentru că este corelat cu dorința și foamea de stimulare. Relaxarea profundă și conștiența elimină gradat această nevoie constantă de stimulare. În liniștea și calmul camerei întunecate, nevoia de a citi, a privi la televizor, a lucra la computer sau a discuta cu prietenii se va estompa gradat, simultan cu liniștirea tendințelor subconștiente.

Practica Hatha Yoga este recomandată, și este bine să fie realizată în stilul Hridaya Yoga, evitând orice atitudine de forțare.

Păstrând atitudinea de martor, tiparele minții noastre pot fi mult mai ușor obiectivate. Astfel, mintea poate fi transceansă cu ușurință. Conștiința Inimii Spirituale devine mult mai acută și revelează noi dimensiuni ale profunzimii.

În timpul retragerii, pot apărea diferite imagini și viziuni. Chiar dacă pot să pară fascinante sau sacre, trebuie să păstrăm conștiența conștiinței, întrebându-ne “Cine sunt eu?”, “Cine este martorul acestor viziuni?”

Dasha Maha Vidya – Cele 10 Mari Înţelepciuni

Kali – Eternitatea, timpul, aspirația spirituală, forța transformatoare

Tara – Steaua călăuzitoare, compasiunea, conştienţa conștiinței

Tripura Sundari – Iubirea și frumusețea la nivel esențial, primordial

Bhuvaneshvari – Cunoaşterea, energia atotcuprinzătoare a spațiului

Tripura Bhairavi – Focul purificator, concentrarea, perseverența

Chinnamasta – Discernământul, luciditatea, curajul neînfricat, forța sacrificiului

Dhumavati – Beatitudinea vidului, transcenderea suferinței

Bagalamukhi – Fascinaţia mistică și forța stopării

Matangi – Armonia universală și a vieții, energia vindecătoare a naturii

Kamalatmika – Frumusețea și iubirea exprimate în întreaga Creație, prosperitatea materială și spirituală, splendoarea sufletului și a Lumii

Tantra Inimii Spirituale

Există o nesfârșită dorință de libertate și de fericire în fiecare om. Este ușor de înțeles de ce este nesfârșită… ea tinde să cuprindă infinitul. De multe ori vrem să ne depășim limitele și intrăm în tărâmul aspirațiilor, ne construim propriile idealuri de viață sau de iubire și cu speranțe inepuizabile ardem interior pentru a ne transforma existența în eternitate.

Reușesc cei care aleg drumul curat al transformării spirituale, iar tantra shastra (învățătura tantrei) te poate ghida în această călătorie.

Scopul în tantra este atingerea eliberării spirituale și totodată a fericirii și împlinirii aici, în această viață. Tantra este un sistem filozofic și practic ce cuprinde omul cu toată complexitatea sa, cu binele din el, dar și cu problemele sale și îi oferă modalități foarte eficiente pentru transformare.

Tantra folosește exaltarea energiilor pentru a ajunge la simțirea și conștientizarea vibrației pure a Inimii Spirituale și astfel la revelarea lui atman (Eu-l pur, Inima Spirituală).

Esența sistemului tantric este calea celor Zece Mari Înțelepciuni, Dasha Maha Vidya (dasha – zece, maha – mare, vidya – înțelepciune sau cunoaștere). Acestea nu sunt noțiuni abstracte. De altfel, tantra îmbină întotdeauna filozofia cu viața trăită aici și acum. Cu atât mai mult, sistemul Maha Vidya fiind reprezentativ pentru tantra shastra nu putea fi constituit din aspecte separate de ceea ce yoghinul întâlnește clipă de clipă.

Dasha Maha Vidya sunt totodată energii fundamentale atât umane, cât și cosmice, care stau la baza a tot ceea ce există – lucru, ființă, fenomen, idee, galaxie, moleculă etc.

Înțelegerea sistemului străvechi Maha Vidya este sinonimă cu transformarea vieții și cunoașterea de Sine.

Maha Vidya caracterizează totodată foarte bine idealul tantrei – cuprinderea întregii existențe, recunoașterea frumuseții și a armoniei, iubirea a tot și aducerea totului în Inima Spirituală (atman). Chiar și aspectele umbrite de suferință își găsesc locul în perspectiva unificatoare din Maha Vidya, care ne ajută să le depășim.

Imaginați-vă în centrul unei flori, locul de unde pornesc petalele colorate, parfumate, încântătoare. Acela este Sinele, cel din care sunt emanate energiile universului și care creează astfel splendoarea Creației. Acele energii ale sale sunt cele Zece Maha Vidya, cele zece raze ale Înțelepciunii Supreme. Desfășurarea lor dă viață lumilor, le susține, le resoarbe în nemanifestare la sfârșitul ciclurilor. Dar, în același timp, fiecare petală a Înțelepciunii este ea însăși o altă floare, un alt lotus cu caracteristicile sale proprii.

Fiecare Maha Vidya exprimă o realitate fundamentală care guvernează o gamă complexă de energii. Toate acestea ne mențin în viață atât pe noi, cât și întregul univers.

Dasha Maha Vidya – Cele Zece Mari Înțelepciuni reprezintă tot atâtea căi de apropiere de Realitatea Supremă.

Fiecare dintre aceste Maha Vidya poate fi cunoscută și trezită în tine însuți prin diferite modalități specifice. Apropierea de ele se face gradat și poate fi realizată pe mai multe nivele, aceasta în funcție și de aspirațiile și necesitățile individuale. Oricărui om îi este necesară această cunoaștere, dar nu toți ajung să o urmeze în această viață.

Libertatea ca și fericirea se găsesc în conștiință. Altfel ele sunt limitate, parțiale și pentru că se manifestă într-un domeniu limitat și pentru că nimic din această lume, nici un fel de avere sau relație nu poate aduce împlinirea deplină pe care o cauți.

Această împlinire o simți ca pe o încununare a tot ceea ce ești, ca pe o sărbătoare ce se întinde de la domeniul sacrului la cel al vieții obișnuite și în tantra maha vidya poartă numele de Kamalatmika. Ea este înțelepciunea ce te conduce la sărbătoarea existenței, a fericirii, a frumuseții, a iubirii. Dar până să o cunoști pe ea străbați domeniile vaste ale spiritului reflectate prin alte nouă raze astfel:

Timpul care îți pătrunde toată viața este simțit în adevărata sa dimensiune – cea a eternității, prin grația primei Maha Vidya – Kali.

Conștiența și compasiunea sunt trezite prin înțelepciunea lui Tara.

Iubirea fundamentală ce menține întreaga creație ne face să vibrăm până în adâncul sufletului prin grația lui Tripura Sundari.

Cunoașterea este deschisă spre desăvârșire prin forța lui Bhuvaneshvari.

Focul ardent al lui Tripura Bhairavi ne purifică viața și perspectiva spirituală.

Chinnamasta ne umple de curajul necesar unei evoluții nestăvilite și ne trezește discernământul.

Dhumavati ne oferă pacea vidului beatific și ne scoate din suferință.

Fascinația ce izvorăște din Inima Spirituală ne ghidează calea spre desăvârșire prin forța lui Bagalamukhi.

Natura întreagă participă la armonia vieții noastre prin grația lui Matangi.

Și din nou o amintim pe Kamalatmika (Kamala), cea care binecuvântează stabilizarea acestor înțelepciuni în noi și ne arată cum poate fi trăită viața în belșug, fericire și iubire, ca o nesfârșită sărbătoare a Inimii.

Iată câteva caracteristici ale Celor Zece Maha Vidya:

– Kali este considerată Shakti Yoga sau energia în yoga (shakti – energie). Energia lui Kali susține orice proces yoghin interior care ne conduce de la ignoranță spre cunoaștere, de la suferință spre fericire, de la multiplicitate spre unicitate. Aceasta se produce prin trezirea lui Kundalini Shakti care este un aspect al lui Kali.

Kali este eternitatea care la nivel uman este percepută ca timp. Prin inițierea în Kali aspirantul poate să transceandă aspectele efemere, duale și să se reîntoarcă în unitatea primordială a Inimii Spirituale.

Energia lui Kali este puternică, invincibilă și de aceea cel care o cunoaște se înalță deasupra condiționărilor existenței. Kali este aspirația omului către eternitate, către eliberare. Ea este forța lui Kundalini ce  produce transformări uimitoare.

–  Tara cuprinde Tarana shakti sau puterea de a ne salva, de a ne scoate din ignoranță și de a ne duce spre iluminare. Ea este ghidul interior și Steaua călăuzitoare a ascensiunii spirituale, cea care ne ajută să depășim obstacolele, să trecem de oceanul de ignoranță. Ea este conștiența conștiinței și totodată compasiunea desăvârșită. Tara este însăși puterea care ne face să transcendem toate aspectele inferioare din viața noastră. Din această perspectivă, Tara nu numai că ne salvează din fața pericolelor iminente, dar de asemenea, ea ne conduce la nivele din ce în ce mai elevate ale cunoașterii spirituale, dincolo și de valurile turbulente ale gândurilor.

– Tripura Sundari este iubirea și frumusețea la nivelul cel mai profund, esențial. Ea este frumusețea și încântarea inerente procesului yoghin. Odată ce am trecut prin Kali și am fost conduși de Tara către în sus, descoperim frumusețea și încântarea ca forțe interioare prin Sundari. Calea spirituală nu vorbește numai despre renunțare, austeritate sau moarte. Este totodată căutarea unei frumuseți și a unei încântări mai înalte decât cele care pot fi găsite în forme, obiecte, evenimente, experiențe ce țin de această lume. Această căutare a frumuseții și iubirii interioare ne conduce spre Sundari.

Sundari este Akarshana shakti, forța atracției Divinului, care ne deschide spre iubire și spre aspirația de a ne reîntoarce spre Inima noastră. Sundari este energia vieții eterne.

– Bhuvaneshvari este aspectul divin al Mamei care guvernează întregul univers, mișcarea timpului și orientarea obiectelor în spațiu. Puterea sa este Vikasana shakti, puterea de a face totul clar sau evident. Aceasta duce la manifestarea întregii creații. Ducându-ne spre interior, trecem dincolo de tărâmul uman, dincolo de forțele naturii și ajungem în contact cu această putere guvernatoare, măreață a Mamei divine. Prin energia și înțelepciunea lui Bhuvaneswari se restructurează perspectiva noastră asupra vieții și descoperim un simț al libertății, al expansiunii, al bucuriei în toate acțiunile, amplificând influența lui Sundari. Ea creează spațiul și libertatea noastră interioară. Bhuvaneswari este cunoașterea iluminatoare.

– Tripura Bhairavi este forța purificatoare, energia focului subtil ce înlătură orice obstacol. Odată ce este trezită, Bhairavi inițiază și propulsează procesul înălțător în yoga interioară, printr-o cale foarte puternică. Pavitra karana shakti este puterea purificatoare. Acțiunile ei le preced pe cele ale lui Kamala. Focul lui Bhairavi poate să distrugă toate forțele ostile și totodată duce la sublimarea energiilor în Inima Spirituală. Ea este totodată perseverența, focul aspirației, ardoarea ce însoțește drumul nostru spre idealurile propuse, precum și patosul din toate acțiunile pe care le săvârșim cu tot sufletul. Pasiunea unei vieți trăite profund, perseverența, cufundarea totală în miezul oricărui lucru sau fenomen pe care îl studiem, puritatea deplină ce o trezim prin sadhana, toate acestea sunt urmarea trezirii înțelepciunii lui Tripura Bhairavi în noi.

– Chinnamasta este focul din al treilea ochi (ajna cakra) care deschide Sahashrara, prin tăierea simbolică a capului. Aceasta permite energiei Inimii Spirituale să se reveleze și să devină soma, fluviu de beatitudine și de încântare. Lumina lui Chinnamasta îndepărtează ignoranța. Ea este Chhedana shakti sau puterea de a tăia atașamentele, limitările. La cel mai înalt nivel, este luciditatea adâncă, discriminarea, discernământul sau viveka. Ea conferă curajul de neînvins.

Prin trezirea acestei înțelepciuni veți putea să înțelegeți sensul vieții voastre, să discerneți între ceea ce e bine și ceea ce e rău, între adevăr și iluzie. Veți găsi calea cea bună de urmat prin trecerea dincolo de condiționările și limitările mentale, iar existența voastră va fi sub semnul eroismului spiritual.

– Dhumavati este cunoscută ca fiind cea mai bătrână dintre cele Zece Maha Vidya. În cazul ei, este vorba despre avarana shakti, puterea de a ascunde, de a tăinui. Este deseori simbolizată ca o forță care însoțește sărăcirea, dezamăgirea, tristețea, dar în esență este tocmai forța ce te scoate din aceste suferințe. Dhuma este fumul. Fumul lui Dhumavati este de asemenea parfumul de tămâie care ne inspiră. Ea este noaptea primordială în care descoperim originile luminii eterne. Ea dăruiește fericirea necondiționată de nimic și îl ajută și pe omul aflat în cea mai cruntă suferință.

Este descrisă ca fiind marele învățător, cel care revelează cunoașterea ultimă care este dincolo de diferențierile iluzorii cum ar fi cele legate de plăcere sau neplăcere. Forma urâtă prin care e descrisă îl învață pe aspirant să privească dincolo de ceea ce e superficial, să privească în profunzime și să caute adevărurile înalte ale vieții. Înțelepciunea ei ne ajută să acționăm corect în situația în care avem dușmani și să ajungem la armonie.

Ea îi ocrotește pe cei care sunt singuri, sau pustnici, sau călugări și îi iluminează deopotrivă pe toți căutătorii sinceri ai Adevărului Suprem.

– Bagalamukhi este puterea stopării, a neutralizării, este Stambhana shakti. Ea este forța fascinatoare a Inimii Spirituale ce ne cheamă mereu spre desăvârșire. Prin Bagalamukhi, energia lui Kali ne poate opri mișcarea în timp și spațiu și ne poate duce în infinit, în eternitate. În momentul liniștit dintre dualități, ea ne permite să le transcendem. Bagalamukhi e prezența secretă a opușilor în care fiecare lucru e dizolvat înapoi în Inima Spirituală.

Ea este uimirea, minunarea, fascinația pe care o trăim deseori în fața frumuseții. Dorința oamenilor de a vedea minuni este o manifestare directă a lui Bagala. Simțim, intuim că viața ne este mult mai intensă dacă suntem în preajma miracolelor. Dar, ar putea unii întreba, există așa ceva? Bagala le-ar răspunde cu multă forță: ”Există!”

Înțelepții tantrici afirmă că a realiza Bagalamukhi sadhana e una din marile realizări din viață, simbolul faptului că te afli pe calea cea bună în viață, care este cunoașterea Inimii spirituale sau eliberarea.

– Matangi este energia și înțelepciunea care guvernează armonia în întregul univers.  Ea ne ajută inclusiv prin animale, păsări, plante, flori. Ea este Natura care ne înconjoară, farmecul interior care ne duce în profunzimile ființei. Matangi ne aduce toate forțele naturii în ajutor, în sprijinul practicii spirituale. Este cea prin care acționează puterea creatoare și vindecătoare a întregii naturi.

Prin trezirea înțelepciunii lui Matangi, toți cei care se confruntă cu haosul, dezordinea, incoerența, existența fără rost vor putea să depășească aceste situații.

Ea vă ajută să înțelegeți sensul vieții voastre, dar și cum să aduceți armonie în fiecare zi trăită, așa încât clipele să capete forța anilor și zilele frumusețea împlinirilor.

Matangi este totodată și expresia fundamentală a tendinței de unificare într-un tot coerent și unitar a întregului univers și de aceea cunoașterea ei deschide calea spre trăirea unității și unicității divine, principiu fundamental în hridaya yoga.

– Kamalatmika este aspectul de abundență al marilor Înțelepciuni. Prin aspectul prosperității, Kamalatmika ne ajută să intrăm în interiorul ființei noastre, unde găsim o abundență de bucurie, frumusețe, fericire, încântare. Ea reprezintă bogăția interioară. Acesta este rezultatul cel mai înalt al dansului lui Kali prin cele Zece Maha Vidya. Kamala este frumusețea și iubirea în deplină manifestare, exprimarea vie a lui Tripura. Kamalatmika revelează splendoarea în întreaga Creație. Ea este prosperitatea interioară și exterioară, sărbătoarea, încununarea fericirii.

Inițierile în Dasha Maha Vidya

Prin aceste inițieri tradiționale vă invit să intrați într-un tărâm spiritual ce cuprinde filozofie, practică, înțelegeri, întrebări, răspunsuri, mistere, dar în primul rând iubire. Veți cunoaște Tantra śāstra (Învățătura Tantrei).

Întâlnirile special rezervate acestor inițieri vor deschide fiecare, pe rând, câte o Cale a Înțelepciunii: a transformării (Kali), a compasiunii și conștienței (Tara), a frumuseții și iubirii (Tripura Sundari), a cunoașterii (Bhuvaneshari), a purificării (Bhairavi), a discernământului și curajului (Chinnamasta), a vidului (Dhumavati), a fascinației mistice (Bagalamukhi), a armoniei (Matangi), a splendorii și prosperității (Kamalatmika).

Cele zece Căi ale Înțelepciunii vor fi abordate fiecare printr-o sadhana (practică spirituală) specifică ce va cuprinde: program de asane, pranayama, tehnici de meditație, meditații ghidate, construirea yantrelor vii și folosirea lor pentru transpunerea spirituală în lumea caracterizată de ele, ritualuri  de înnobilare a vieții cu darurile fiecărei Căi a Înțelepciunii, integrarea în calea spirituală tantrică .

În prima zi a inițierii participanților le va fi transmisă o mantra ce provine dintr-o linie tradițională tantrică. Elementele simbolice care abundă în filozofia tantrică vor fi aduse în limbajul nostru. Vom oferi exemple concrete în care Tantra śāstra ne poate ajuta în cele mai diverse conjuncturi de viață. Înțelepciunea va fi integrată, va pătrunde în existența noastră.

Vom aborda dimensiunile arhetipale. Fiecare dintre ele sunt guvernate de aceste forme superioare ale înțelepciunii și veți învăța cum să le aduceți la cea mai înaltă valoare în voi înșivă.

Veți ști cum să folosiți Dasha Maha Vidya pentru a vă transforma viața, sau pentru a lua decizii corecte, sau pentru a fi mai buni, mai altruiști sau mai capabili de a interacționa bine cu cei din jur, pentru a cunoaște mai mult, pentru a  descoperi Inima Spirituală, pentru a  depăși condiționările destinice, pentru a fi pur și simplu fericiți.

Miezul practicii tantrice este folosirea mantrelor. De aceea inițierile în mantrele lor sunt importante.

În inițierea pe care o veți primi răzbate fiorul tradiției tantrice străvechi ce este continuată de guru-și autentici din India. Maha Vidya mi-a purtat pașii spre o astfel de inițiere care a completat ceea ce lipsea din pregătirea mea de peste 20 de ani în domeniul spiritualității. Am înțeles atunci că este cu adevărat nevoie de o legătură cu liniile spirituale ce se transmit din om în om, de la Inimă la Inimă. Este ca și cum prima șoaptă a lui Shiva rostită la urechea celui mai bătrân guru, acea primă șoaptă a fost transmisă și retransmisă până a ajuns la mine. Și astfel, Gurul tuturor yoghinilor, maestrul tuturor maeștrilor, prin linia yoghină menținută vie de-a lungul mileniilor, mi-a spus mantrele cu care deja lucrasem de-a lungul vieții. Energiile lor au răsunat magic în fiecare petală a Inimii mele și vor fi transmise mai departe. Shiva, Gurul suprem (Conștiința supremă) își va revărsa grația din nou. Și cu fiecare om care va fi inițiat într-o nouă mantra, încă o rază de Lumină va încălzi Pământul.

Frumusețea, iubirea, înțelepciunea ne vor fi călăuze spre Inima noastră.

Fie ca freamătul Inimii Spirituale să ne lumineze viața!

 Simona Trandafir

Profesoară de yoga și tantra shastra

Îndrăzneşte să-ţi trăieşti visele!

Să ne imaginăm că ne trezim într-o dimineaţă, peste 30 de ani, şi privim înapoi în viaţă. Ce vedem? A fost o viaţă plină de fericire sau una întunecată de suferinţă? A fost o viaţă plină de iubire sau am trăit mai tot timpul un sentiment de frică? Revenind în momentul prezent, ne putem da seama că acţiunile noastre de acum ne influenţează întreaga viaţă. Nu este niciodată prea târziu să ne schimbăm în bine modul de a gândi şi prin aceasta, să ne îmbogăţim întreaga viaţă cu iubire, cu frumuseţe, cu armonie, cu forţă creatoare. Totul depinde de noi înşine!

Suntem creatori ai vieţii noastre

Totul în acest univers este energie. Chiar şi “nimicul” este tot o formă de energie, nemanifestată. Energia este însăşi forţa universală a vieţii, structurată cu o divină inteligenţă în iubire, sunet, culoare, formă. Tot ceea ce noi suntem din punct de vedere fizic, mental, emoţional şi spiritual are la bază această vibrantă forţă a vieţii, fără vârstă, etern transformatoare. Orice moment pe care îl trăim, orice respiraţie pe care o avem, orice gând care ne apare în minte creează şi recreează eterna spirală a vieţii şi ciclurile manifestării. Suntem, chiar fără să ştim, creatori activi ai universului în care trăim.

Aşa cum energia îşi poate schimba vibraţia, forma, culoarea, sunetul, dar niciodată nu dispare, la fel este şi fiinţa noastră. Suntem fiinţe spirituale eterne, care am ales să trăim pe această planetă, asumându-ne o existenţă umană. Suntem aici pentru a învăţa, pentru a ne aminti cine suntem cu adevărat, pentru a evolua spre cea mai pură şi cea mai înaltă vibraţie a iubirii şi a luminii divine. Drumul pe care mergem poate părea uneori presărat cu obstacole sau plin de suferinţă, dar orice eveniment pe care îl trăim are un scop bine precizat în ordinea universală şi o semnificaţie divină.

Înţelegând cum acţionează forţa vieţii în propria noastră fiinţă, cum ne influenţează sănătatea, munca şi relaţiile noastre, înţelegând rolul ei în natură şi în Univers, vom înţelege şi vom accelera împlinirea misiunii vieţii noastre, oricare ar fi ea, trezind puteri benefice nelimitate la toate nivelurile existenţei.

 Nu este atât de important ceea ce se petrece, ci cum reacţionăm la ceea ce se petrece!

În faţa aceluiaşi eveniment, fiecare om reacţionează diferit. Un obstacol îl opreşte pe cel care nu este foarte convins că va reuşi, dar este depăşit cu uşurinţă de cineva care are încredere, este optimist, gândeşte pozitiv, şi acţionează cu toată convingerea că va reuşi. Un accident dramatic poate lăsa urme profund traumatizante în sufletul unui om, care va fi marcat întreaga viaţă de frică şi angoasă, în timp ce un altul se ridică, îşi depăşeşte durerea şi acţionează ca un  învingător, salvându-i chiar şi pe alţii. Un astfel de exemplu este cazul lui ??, care a rămas imobilizat într-un scaun cu rotile în urma unui accident de aviaţie, dar nu şi-a pierdut încrederea, zâmbetul şi puterea de acţiune, şi a ajuns ministrul departamentului de probleme ale handicapaţilor din Franţa.

Nu există nici un obstacol care să nu poată fi depăşit, nici o suferinţă care să nu poată fi vindecată, nici un vis care să fi prea mare! Viaţa nu se opreşte pentru nimeni, nici chiar în cele mai dramatice situaţii, atunci de ce să aşteptăm să vină altcineva să acţioneze în locul nostru, să trăiască în locul nostru?

Unii oameni spun că ei nu au timp să viseze, deoarece viaţa este prea dură şi plină de suferinţă. Şi totuşi… Deschide-ţi ochii sufletului şi fii atent la sentimentele tale! Redescoperă-ţi inima de copil care crede, din tot sufletul, că orice este posibil. Ai  încredere în tine însuţi, depăşeşte-ţi temerile şi îndrăzneşte să îţi trăieşti viaţa aşa cum întotdeauna ai visat, pentru că ai cu adevărat puterea de a-ţi transforma în bine viaţa! Orice ai nevoie se găseşte în interiorul tău, chiar acum, pentru că răspunsurile pe care le cauţi se află în inima ta!

 Modificarea semnificaţiei unui eveniment ne poate transforma în bine întreaga viaţă!

În mod subconştient, există anumite convingeri care ne auto-limitează, care ne opresc să dobândim şi să devenim ceea ce dorim. Iar aceste convingeri greşite se manifestă în viaţa obişnuită prin sentimente de mânie, ură, gelozie, agresivitate, cinism, apatie, invidie, violenţă, închidere sufletească etc. Să începem prin a ne întreba pe noi înşine, oricând simţim una dintre aceste emoţii: “De fapt, de ce îmi este frică?”. Astfel, atunci când ne recunoaştem fricile, le putem îndepărta din viaţa noastră şi vom putea să redescoperim fericirea.

Toate convingerile şi credinţele pe care le avem acum sunt bazate pe experienţe trecute. În copilărie, ne-am format anumite credinţe subconştiente pe care le-am păstrat în viaţa noastră de adulţi. Dar deseori, acestea ne opresc să fim fericiţi. Privind înapoi în copilărie, putem analiza momentele care au avut un impact major asupra noastră şi care ne-au influenţat viitorul. Înţelegându-le, putem înlocui convingerile de genul: “Nu sunt destul de bun”, “Nu merit să fiu iubit”, “Trebuie să am grijă de oricine”, “Sunt urât”, “Trebuie să fac totul de unul singur”, etc., cu altele pozitive: “Merit din plin să primesc acest loc de muncă bine plătit”, “Am încredere în oameni”, “Dumnezeu mă ajută în tot ceea ce am de făcut”, “Sănătatea mea este perfectă”, etc.

Totul în viaţă are înţelesul şi semnificaţia pe care noi o dăm, şi astfel avem puterea să ne transformăm convingerile. Ne putem schimba viaţa într-o secundă, căci totul depinde de o hotărâre luată cu toată puterea credinţei noastre, de o convingere din toată inima. Îndrăzneşte să te trezeşti la adevărata viaţă şi să trăieşti ca şi cum întreaga ta viaţă ar fi un vis în care orice este posibil… dacă tu crezi în el!

“Nu pot schimba direcţia vântului, dar pot orienta pânzele corabiei mele pentru a ajunge întotdeauna la destinaţie.” (James Dean)

Cu fiecare hotărâre pe are o luăm, ne modelăm şi ne creăm destinul.

Gândurile şi convingerile ne creează viitorul

Să încetăm să ne mai focalizăm asupra a ceea ce nu dorim şi să ne concentrăm numai asupra a ceea ce dorim cu adevărat să obţinem în viaţă! Să vedem întotdeauna partea plină a paharului şi să apreciem ce am învăţat nou şi bun în fiecare zi.

Trăieşte în momentul prezent şi mergi hotărât către scopul pe care ţi l-ai propus. Viitorul este în faţa ta, trăieşte-ţi viaţa cu un scop bine precizat, priveşte drept înainte şi lasă-l pe Dumnezeu să te ajute, abandonându-te în faţa voinţei Sale.  Prin gândurile şi convingerile noastre ne creăm propria existenţă, căci viaţa este alcătuită în mare măsură din hotărârile pe care le luăm, şi din efectele acestora, care ne influenţează ulterior pe perioade mari de timp. În fiecare moment alegem şi decidem asupra modului în care ne trăim viaţa.

Pentru a putea să ne transformăm profund în bine viaţa, să începem prin a răspunde la câteva întrebări:

De ce te trezeşti dimineaţa? Care este scopul vieţii tale?

Ce calitate binefăcătoare doreşti să dobândeşti? Ce stare minunată doreşti să trăieşti?

Ce domenii din viaţa ta ai dori să transformi, să îmbunătăţeşti, să aprofundezi? Aspectul fizic, emoţiile, relaţiile cu ceilalţi, sănătatea, mediul, cariera, evoluţia spirituală?

Care sunt pasiunile tale? Ce lucru sau acţiune te împlineşte interior şi te face fericit?

Cum îţi vezi viitorul? Ce te împiedică să îl ai aşa cum îl doreşti?

Vrei să fii mai mult decât eşti acum? Vrei să fii mai bun decât eşti acum?

Analizează cu atenţie aceste întrebări şi răspunde cu sinceritate la ele. Stabileşte-ţi scopuri de atins pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp, fixează-ţi priorităţile, alege calea de parcurs în acest scop, iar apoi treci la acţiune!

Orice este posibil dacă tu crezi cu putere că aşa se va petrece! Este timpul să elimini tot ceea ce nu te lasă să visezi la o viaţă mai fericită, pentru că nimic nu este posibil în viaţă dacă tu nu crezi că acel lucru este posibil! Nimic şi nimeni nu se va schimba până când tu însuţi nu te vei transforma profund! Şi poţi începe să fii fericit chiar aici, chiar în acest moment!

Nu suntem singuri în viaţă!

Nimeni nu este singur în viaţă, nici chiar ascetul retras în munţi, care nu a vorbit şi nu a văzut pe altcineva de ani de zile. El se află într-o tainică legătură cu forţele naturii, cu Dumnezeu. Comunicăm cu propria fiinţă şi cu întreg universul în fiecare moment în care respirăm, atunci când suntem treji şi atunci când dormim. Descoperind modul în care interacţionăm cu lumea înconjurătoare, şi urmărind să îl transformăm în bine, ne îmbunătăţim, de fapt, întreaga viaţă.

Răspunde la următoarele întrebări şi analizează-ţi răspunsurile.

Pentru a comunica, ce limbaj foloseşti cu familia ta, cu prietenii, cu copiii, cu corpul tău, cu cariera ta, cu sănătatea ta, cu fiinţa iubită, cu tine însuţi?

Comunici cu adevărat ceea ce eşti şi ceea ce vrei? Comunici cu iubire sau cu frică? Ţi se răspunde cu iubire sau cu frică?

Eşti pregătit să faci un pas în afara zonei tale de confort, să creşti, să evoluezi?

Ce ai de pierdut, în afara închistărilor şi limitelor pe care tu însuţi ţi le-ai impus?

Tot ceea ce ai de făcut este să îţi elimini temporar neîncrederea în tine însuţi, în oameni, pentru că nu eşti niciodată singur decât dacă tu alegi să fii astfel, şi să te deschizi cu tot sufletul către ceilalţi oameni, către minunea vieţii, către fericire.

Theme: Overlay by Kaira