Categorie: Spiritualitate

De Ziua YOGĂI – 21 iunie 2020

Din timp în timp unii oameni își amintesc că Yoga există. Este bine. Alții trăiesc de mulți ani în spiritul învățăturilor sale. Este și mai bine. Ne amintim acum de Yoga, zilele acestea, poate mai mult ca altă dată, pentru că am devenit mai sensibili la mesajul său. Un mesaj al UNITĂȚII, al SPERANȚEI  de a trăi în armonie cu semenii respectând valorile fundamentale ale vieții. Un mesaj care se bazează pe o învățătură milenară care are în centrul atenției sale omul, bunăstarea sa fizică și spirituală precum și evoluția lui în Univers.

Ziua de 21 iunie a fost declarată Ziua internaţională Yoga la 11 decembrie 2014, în urma adoptării de către Adunarea Generală a ONU a rezoluţiei 69/131. Propunerea a fost înaintată de premierul indian Narendra Modi, la 27 septembrie 2014, în cadrul unui discurs susţinut în faţa membrilor Adunării Generale a ONU. Cei 193 de membri din Adunarea Generală a ONU au aprobat în mod unanim această cerere.

”Yoga este un dar nepreţuit al străvechilor tradiţii ale Indiei. Reprezintă unitatea dintre minte şi trup, gândire şi acţiune, cumpătare şi abundenţă, armonia dintre om şi natură, o abordare holistică a sănătăţii şi a bunăstării. Nu este vorba despre exerciţiu, ci despre descoperirea sentimentului de unitate cu sinele, lumea şi natura. Prin schimbarea stilului nostru de viaţă şi creşterea responsabilităţii, ne poate ajuta să facem faţă schimbărilor climatice. Să lucrăm pentru adoptarea unei Zile internaţionale Yoga”, declara atunci premierul indian Narendra Modi, potrivit www.indiacelebrating.com.

Ziua internaţională Yoga a fost sărbătorită pentru prima dată în 2015, când şcoli de Yoga atât din India cât şi din întreaga lume au organizat o serie de programe speciale pentru marcarea acestei zile.

Din 2015, și în România, oamenii sărbătoresc pe 21 iunie ZIUA INTERNATIONALĂ YOGA. M-am bucurat și eu și mulți alți practicanți că, în sfârșit, nu numai în INDIA, ci în toată lumea, a fost declarat și recunoscut în mod oficial acest mesaj al înțelepciunii care a transcens timpul și granițele efemere ale comunităților umane.   

Da, trebuie să recunosc, că este minunat să vezi zeci de mii de oameni practicând Yoga în centrele marilor orașe ale lumii, aducând acest moment de imponderabilate plină de grație a corpului, centrat prin postura fizică (asana) în dimensiunea interioară a conștiinței de sine.

Această sărbătoare este totodată și o sărbătoarea a minții și sufletului uman care iată, că în mijlocul agitației acestei lumi se dovedesc că au încă puterea de a face LINIȘTE și a aduce PACEA CONTEMPLAȚIEI, ECHILIBRUL CONCENTRĂRII, ARMONIA NEMIȘCĂRII și a CENTRĂRII ÎN DIMENSIUNEA PROFUND INTERIOARĂ A SPIRITULUI.

Este, totodată un moment de recunoaștere îm memoria subconștientului colectiv că, mai presus de toate, ne suntem datori nouă înșine în a ne aduce pacea, echilibrul și armonia. Am început să simțim, pe pielea noastră, din ce în ce mai acut, nevoia de liniște și pace.

Am realizat mulți dintre noi, virtuțile unei practici yoghine sistematice care aduce vitalitate și puterea interioară de a depăși unele condiții austere și de a face față unor circumstanțe de viață dificile, cum au fost cele ale pandemiei de anul acesta. Mulți cursanți mi-au mărturisit cât de mult a însemnat și înseamnă pentru ei și familia lor faptul că practică yoga și că aceasta i-a susținut cu bine în această perioadă.

Este un moment, începând de la care devenim încrezători că avem și puterea de a schimba calitatea propriei noastre vieți, respectându-ne pe noi ca ființe spirituale care au ales supremația conștiinței în raport cu valorile efemere și iluzorii ale unei lumi închinate materialității.

Nu mai este demult o surpriză că Yoga poate produce multiple efecte binefăcătoare pentru cei care o practică pentru că în spatele modalităților tehnice specifice există această filozofie de viață al cărei spirit aduce înțelegere, deschidere, toleranță și participare plină de bunăvoință și compasiune în mijlocul acestei lumi. Viziunea Unității și auto-perfecționării pe cale naturală, pe care ne-o aduce YOGA este cea a unei existențe care se deschide către revelarea acestui mare mister al conștiinței Sinelui – ca parte, ca asemănare și reflectare sublimă a Conștiinței Divine.

DA !!! Yoga poate ”face” ceva pentru noi – atunci când este practicată cu dăruire dar ce putem face noi pentru Yoga?  În această zi de sărbătoare, să începem să ne gândim ce dar putem oferi noi Yogăi. Cred că darul pe care i l-am putea face Yogăi este, în primul rând, de a o practica și apoi de a recunoaște cu sinceritate și încredere, binefacerile pe care ea ni le oferă. Fie că este vorba de sănătate, relaxare, liniște, pace, echilibru, concentrare, etc., să împărtășim despre toate acestea și celorlalți, cu speranța că în cele din urmă, din ce în ce mai mulți oameni vor fi încurajați să îmbrățișeze această minunată artă a cunoașterii și revelării de sine.

Îndrăznesc acum să vă cer tuturor celor care practicați, începători și avansați să-mi scrieți pe această adresă: mentoryoga@gmail.com ce înseamnă pentru voi yoga și ce rezultate ați obținut, sau chiar aici, (la comentarii),  în speranța că citind toate aceste impresii și relatări pe care vi le voi publica, vom putea fi de folos celor care doresc și mai multe încurajări pentru a practica.

În încheiere, doresc tuturor yoghinilor LA MULȚI ANI DE PRACTICĂ YOGA ȘI FIE CA FREAMĂTUL SACRU AL INIMII SPIRITUALE SĂ NE LUMINEZE VIAȚA

Vă las acum să vedeți cât de frumos a fost celebrată Yoga în lume, de ziua ei, de-a lungul timpului.

India
Around 30,000 people participated in a public yoga event organised by the Indian government in the city of Chandigarh. IMAGE: TWITTER/SPOKESPERSONMOD
INDIA 2
Yoga practitioners participate in a morning yoga session in front of medieval monuments at Lodhi Gardens in New Delhi on June 21, 2016, on International Yoga Day. IMAGE: ROBERTO SCHMIDT/AFP/GETTY IMAGES
India 4
People doing yoga in water at a swimming pool in the city of Jodhpur. IMAGE: SUNIL VERMA/PACIFIC PRESS/LIGHTROCKET VIA GETTY IMAGES
India 5
Members of India’s National Cadet Corps (NCC) take part in a mass yoga session to mark International Yoga Day on The Brigade Parade Grounds in Kolkata on June 21, 2016. IMAGE: DIBYANGSHU SARKAR/AFP/GETTY IMAGES
China 1
An aerial view of Chinese enthusiasts performing yoga the glass sightseeing platform in the Shilinxia scenic spot in Beijing, China, 20 June 2016. More than 150 yoga lovers practiced yoga on the 32.8-meter-long platform. IMAGE: PAN ZHIWANG/IMAGINECHINA/GETTY IMAGES
China 2
A large group of yoga enthusiasts practice yoga on a glass platform at Shilin Gorge on June 20, 2016 in Beijing, China. Considered to be the world’s largest glass viewing platform, it is located in Shijin Gorge in Pinggu district of Beijing, 900 meters in the air. IMAGE: VCG / GETTY IMAGES
China 3
More than 1,000 yoga lovers participated in a mass gathering at a sports park in Shenzhen, south China’s Guangdong province to practise yoga to celebrate the second annual International Yoga Day. IMAGE: DENG FEI/IMAGINECHINA/GETTY IMAGES
Hong Kong
Yoga lovers perform yoga at Hong Kong to observe International Yoga Day. IMAGE: FACEBOOK/INDIAN DIPLOMACY
Cambogia 1
People perform yoga at Angkor Wat in Cambodia. IMAGE: TWITTER/DDNEWSLIVE
Australia
Thousands gather for a group yoga class in front of the Sydney Opera House on June 21, 2016 in Sydney, Australia. IMAGE: BROOK MITCHELL/GETTY IMAGES
Australia 2
Yoga enthusiasts perform yoga on top of the Sydney Harbour Bridge in Sydney, Australia to mark the second International Yoga Day. IMAGE: BRIDGECLIMB
Ecuador
Participants performing yoga at Guayaquil, Ecuador on June 21, 2016. IMAGE: PIB
Franta
A yoga session in front of the Eiffel Tower in Paris. IMAGE: TWITTER/MEAINDIA
Malaezia
Yoga enthusiasts participant do exercise at Dataran Merdeka (Independent Square) during an International Yoga day on June 21, 2016 in Kuala Lumpur, Malaysia. (Photo by ) IMAGE: GETTY IMAGES
USA
Thousands of people participate in a yoga class at Times Square in New York City to celebrate the Summer Solstice and the second International Yoga Day. IMAGE: PACIFIC PRESS/SIPA USA/GETTY IMAGES
India 3
A bird’s eye view of the celebration of the second International Day of Yoga at Kohli Stadium, in Mumbai on June 21, 2016.
ndian schoolchildren participate in a yoga session at a school in Chennai on June 20, 2016, on the eve of International Yoga Day. 4001 schoolchildren participated in the demonstration. IMAGE: ARUN SANKAR/AFP/GETTY IMAGES
Indian schoolchildren participate in a yoga session at a school in Chennai on June 20, 2016, on the eve of International Yoga Day. 4001 schoolchildren participated in the demonstration.
IMAGE: ARUN SANKAR/AFP/GETTY IMAGES

În semn de omagiu al luminii solare aflate la maximul manifestării în ziua de solstițiu, am ales să vă prezentăm un mic colaj cu modul de execuție al unui procedeu yoga foarte îndrăgit de către mulți practicanți yoga din lume numit Salutul Soarelui – Surya Namaskara.

A bate și a cere la Poarta Inimii

A bate și a cere la Poarta Inimii nu este doar o metaforă; înseamnă a recunoaște și a afirma existența acestei realități superioare a ființei caracterizată de înțelepciune, armonie, pace, iubire și compasiune – veritabilul ghid interior – Conștiința Sinelui. De aici, irump la suprafața minții conștiente toate acele aspirații superioare, elevate și pure ale sufletului nostru.

Purificarea fizică și subtilă – condiție a progresului spiritual

Pe parcursul evoluţiei spirituale, redescoperirea noastră ca fiinţă înzestrată cu multiple potenţialităţi, modifică evident şi în mod binefăcător viziunea cu privire la noi înșine, la semenii noştrii, la Univers și, nu în ultimul rând, cu privire la Dumnezeu.

Autentica cunoaştere de sine revelează în primul rând, înzestrările pe care le avem fiecare dintre noi din punct de vedere fizic, energetic, psihic, mental şi spiritual. Această cunoaştere devine, pe măsura practicii spirituale, din ce în ce mai mult revelatoare. Ea ne conduce la o  transformare lăuntrică progresivă ce poate culmina cu suprema realizare a Conştiintei Sinelui Divin, a Inimii Spirituale, a lui Dumnezeu perceput ca esenţă a fiinţei noastre. 

Dacă acest demers este asumat conştient, suntem conduşi prin experienţe semnificative la o raportare din ce în ce mai inteligentă şi plină de bun simţ la ceea ce ne oferă cu adevărat natura interioară, ca înzestrare, precum şi Universul exterior, ca resurse, pentru a servi acestui scop. Pe parcursul acestei ”călătorii” spirituale se structurează o viziune cu privire la noi înşine şi la Univers din ce în ce mai mult amprentată de recunoaştere, de conştienţă activă, prezenţă şi luciditate. Este o viziune integratoare şi totodata unificatoare prin care viaţa noastră îşi regăseşte adevărata semnificaţie în ansamblul Vieţii Universale. 

Cum să menținem conștiența și centrarea în viața de zi cu zi

În unele întâlniri am fost întrebat cum se poate menține echilibrul interior, starea de centrare și conștiența care să nu mai permită minții să rătăcească până la a uita de cine și ce suntem cu adevărat.

În primul rând este necesar să realizăm că suntem cu totul responsabili cu privire la ceea ce lăsăm să se producă ca impact asupra noastră din partea mediului exterior și totodată cu privire la modul în care reacționăm sau răspundem la acesta.

Maha Shiva Ratri (Marea Noapte a lui Shiva)

Shiva reprezintă Conștiința pură din care totul se naște. Din toate aceste nopți, cea mai importantă este considerată de yoghini a fi cea din februarie – martie, calculul exact pentru această dată fiind corelat cu fazele Lunii în calendarul indian. Aceasta este, spune legenda, noaptea în care Shiva s-a revelat ca o coloană infinită de foc, axul lumii care străbate manifestarea și totodată o transcende. Este noaptea grației divine în care iluzia poate fi dizolvată prin cunoașterea Adevărului cel mai profund.

Rumi – Totul este pentru a iubi

Jalaluddin Rumi a fost un teolog genial, un reprezentant marcant al islamismului, învăţat renumit, adorator al lui Dumnezeu şi totodată unul din cei mai mari poeţi mistici ai tuturor timpurilor. Numele său întreg este Moulana Jalaluddin Mohammad Ebne Sheikh Bahauddin Mohammad Ebne Housseine Balkhi. Numit Jalaluddin Balkhi de persani şi de afgani, Rumi s-a născut la 30 septembrie 1207 la Balkh, zonă care a devenit mai târziu parte a Imperiului Persan, iar acum este în Afganistan. A încetat din această viaţă la 17 decembrie 1273. Rumi înseamnă “din Anatolia romană”. A fost cunoscut sub acest nume după ce el şi familia sa au emigrat în 1219. S-au îndreptat spre vest; au ajuns mai întâi la Nishapur, apoi Bagdad, Siria şi Meca, iar în final s-au stabilit la Laranda, în Anatolia, la 80 km de Konya. Continue reading „Rumi – Totul este pentru a iubi”

Realitatea esențială a universului este spiritul

Descoperirea științifică cea mai importantă a secolului XX nu este nici cea a forțelor nucleare, nici cea a teoriei relativității, nici cea a numeroaselor dezvoltări audio-vizuale; este descoperirea lumii interioare, a lumii spirituale, recunoașterea de către savanți a faptului că pentru cunoașterea realității ultime, intelectul este un instrument insuficient atât timp cât nu este luminat de spirit. 

Spiritul guvernează materia 

Umanitatea se află astăzi într-o perioadă de transformări profunde, iar lumea științifică nu scapă acestei schimbari. Ca urmare, există o convergență spre o știință globală, holistică, care îl plasează pe om într-o strânsă interdependență față de tot ceea ce îl înconjoară, indicându-i locul ce i se cuvine în Univers. 

Spiritul nu mai apare astăzi ca un intrus accidental în regatul materiei. Savanți de avangardă, cum ar fi James Jeans, Arthur Eddinton, Fritjoff Capra, Jean Charon, Patrick Drouot, David Bohm consideră că spiritul trebuie mai curând considerat drept cel care creează și guvernează regatul materiei.  Continue reading „Realitatea esențială a universului este spiritul”

Viața marelui înțelept Shankara

Shankara este unul din cei mai importanți reprezentanți ai filozofiei non-dualismului. El a dat un puternic impuls creator vieţii spirituale din timpul său, făcând să strălucească din nou învăţătura pură a Vedantei, după o perioadă de recul datorată dezvoltării budismului. Separaţi de un interval de o mie de ani, precum trei vârfuri ameţitoare de munţi, Buddha, Shankhara şi Ramakrishna domină semeţ şi senin filozofia și religia Indiei.

 „Cel care a declarat: ‘Voi veni ori de câte ori virtutea scade’, a venit din nou, de această dată în sudul Indiei. Aici s-a născut sfântul brahman despre care se spune că la vârsta de 16 ani îşi desăvârşise deja toate scrierile filosofice şi spirituale. Acesta a fost minunatul Shankaracharya” (Swami Vivekananda) 

 Imagini de legendă, frumoase şi fantastice, îmbracă austera şi totodată încântătoarea viaţă a lui Shankara – cel ce a fost un mare yoghin, filozof şi poet. Dar, vorbind din punct de vedere istoric, cunoaştem foarte puţin despre viaţa sa. Se presupune că Shankaracharya s-ar fi născut la Kalady în Kerala, pe coasta de vest a Indiei, în jurul anului 686 e.n. Fiecare filă a vieţii lui Shankara străluceşte prin atât de multă înţelepciune, forţă spirituală, subtilitate logică şi profunzime filosofică, încât timp de secole el a arătat, de la înălţimea realizării sale, şi va continua să arate tuturor oamenilor, calea către Fericire şi Pace.  

 Copil fiind, Shankara a frecventat Şcoala Vedică. Mintea sa ascuţită a pătruns scrutător în miezul învăţăturilor vedice sacre şi a realizat comentarii şi analize profunde la aceste texte, creând astfel o veritabilă filosofie sintetică. 

La vârsta de zece ani el era deja considerat un geniu. Nu numai că citise şi memorase toate scripturile, dar scrisese deja şi comentarii la multe dintre ele şi întreţinuse conversaţii cu diferiţi erudiţi care veniseră la el din toate colţurile ţării, interesaţi să-l vadă pe acest băiat minune ce era considerat o încarnare a lui Shiva. 

Băiatul era însă nemulţumit. El vedea că profesorii săi nu practică adevărurile înalte şi pure pe care le predică. Într-adevăr, societatea în care trăia era, ca şi acum, materialistă. India trecea printr-o perioadă de decadenţă spirituală. Shankara, plin de ardoare şi dăruire spirituală, a simţit în adâncul fiinţei sale chemarea lui Dumnezeu şi cu maturitate, încă de când nu era decât un copil, a hotărât să-şi facă propria viaţă un exemplu care să-i îndrepte pe oameni pe drumul adevărului. 

În acea perioadă tatăl lui a murit. Băiatul s-a preocupat îndelung să înţeleagă problema vieţii şi a morţii. În căutările sale asupra sensului existenţei, el a renunţat treptat la tot ceea ce avea o valoare relativă. Atunci a scris el poemul denumit Moha Mudgaratu – „Sfărâmarea iluziei”. Atunci Shankara şi-a convins mama să-l lase să facă jurământul monastic, promiţându-i că se va reîntoarce să o vadă înainte de a muri. Apoi, făcându-şi pregătirile de plecare, a pornit în căutarea unui maestru autentic. 

Pe malurile râului Narmada l-a întâlnit pe Gaudapada, un mare yoghin, care atinsese cunoaşterea Realităţii ultime. Shankara i-a cerut bătrânului iniţierea, dar Gaudapada l-a refuzat deoarece făcuse jurământul de a rămâne absorbit continuu în uniunea cu Brahman. Totuşi el îl trimite pe băiat la cel mai avansat discipol al său, Govindapada. Acesta îl iniţiază şi îl instruieşte în tehnicile de meditaţie şi în întregul proces yoga. Într-un timp foarte scurt, Shankara atinge realizarea spirituală completă şi se hotărăşte să devină şi pentru alţii un ghid spiritual. 

Într-o dimineaţă, când se îndrepta către Gange pentru a face o baie rituală, întâlneşte un chandala, un membru al celei mai de jos caste din India, casta celor consideraţi a fi de neatins, impuri. Omul avea patru câini cu el şi aceştia blocaseră cărarea lui Shankara. Pentru moment, prejudecăţile de castă înnăscute în el şi-au revendicat poziţia. Shankara, brahmanul, i-a ordonat lui chandala să se dea la o parte din drumul lui. Dar chandala i-a răspuns: „Dacă există numai un Dumnezeu, cum pot să existe atâtea feluri de oameni? Cum pot fi atâtea deosebiri de caste şi credinţe?” Shankara a fost cuprins de ruşine şi respect. S-a prosternat, plin de recunoştinţă pentru lecţia primită, în faţa acelui chandala. Acest incident l-a inspirat mai târziu în unul din cele mai frumoase poeme ale sale, Manisha Panchaka. El are cinci strofe şi fiecare se termină cu refrenul: 

„Cel ce a învăţat să vadă Existenţa unică pretutindeni, Acela este maestrul meu – fie el un brahman sau chandala.” 

Shankara a început să-şi dăruiască învăţăturile câtorva discipoli, fascinând prin frumuseţea şi luciditatea prezentărilor sale, întâi profesorii şi apoi elevii lor. Unul dintre aceştia a fost faimosul filozof Mandan Misra. Acesta considera că viaţa trăită în familie, după prescripţiile vedice, urmând cu rigurozitate toate ritualurile, era mult superioară aceleia de călugăr şi opinia lui era respectată şi larg împărtăşită în toată India. Pentru a-i elimina această falsă concepţie, Shankara s-a decis să discute cu el şi de aceea s-a dus la el acasă. Când a ajuns a găsit uşile încuiate. Misra tocmai oficia o ceremonie religioasă şi nu dorea să fie deranjat. Shankara, cu spiritul ştrengăresc şi spontan al unui adolescent, s-a căţărat într-un copac din apropiere şi a sărit jos din el în interiorul curţii. Misra l-a văzut în mulţimea credincioşilor ce se adunaseră la el pentru realizarea ceremoniei. El dezaproba călugării – mai ales când erau atât de tineri – şi de aceea a întrebat sarcastic: „De unde vine acest cap ras?” „Aşa după cum prea bine vedeţi, domnule”, a răspuns Shankara cu dezinvoltură, „Capul ras răsare chiar din gât”.

Misra şi-a pierdut răbdarea, dar Shankara a continuat să se joace cu el în acest fel şi în cele din urmă cei doi s-au pus de acord să poarte o discuţie asupra meritelor relative ale călugărului şi ale capului de familie. Aceste confruntări nu aveau numai caracter teoretic, ci în primul rând practic, cu consecinţe asupra întregii lor existenţe, astfel că, dacă ar fi pierdut, Shankara ar fi devenit cap de familie, iar Misra dacă ar fi pierdut ar fi devenit călugăr. Dezbaterea a durat şapte zile. Bharati, învăţata şi onesta soţie a lui Misra, a fost arbitru. Cei doi purtau fiecare la gât câte un şirag de flori proaspete cu un parfum îmbătător. După cele şapte zile insă, ghirlanda lui Misra se ofilise, pe când cea a lui Shankara era şi mai frumoasă ca la început. În final Shankara a fost capabil să-l convingă pe Misra de superioritatea vieţii monastice şi Misra a devenit discipolul său. El este cel care, mai târziu, a făcut adnotări asupra comentariilor lui Shankara la Brahma Sutras, textul fundamental al învăţăturii Vedanta. 

 Îndeplinind instrucţiunile date de maestrul său, de a restabili învăţătura Advaita Vedanta ca loc de confluenţă a tuturor vederilor moniste şi dualiste, oricât de contradictorii ar putea părea ele, tânărul înţelept a plecat la Varanasi, vechiul centru al religiei şi culturii vedice şi a început să predice Unitatea în diversitate. El a avut dispute cu învăţaţii conducători ai diferitelor şcoli şi neascunzând falsele presupuneri, răspunzând la toate obiecţiile aduse si contestând certitudinile aparente ale altor şcoli filosofice, el a stabilit supremaţia sistemului său de gândire. Aici l-a întâlnit pe primul dintre cei patru discipoli importanți ai săi, Somananda. 

De la Varanasi, marele maestru spiritual a călătorit la Bgarinath împreună cu discipolii săi, răspândind mesajul filozofiei sale sintetice. A vizitat multe locuri sfinte precum Prayag, Hardwar, Rishikesh, Srinagar, Rudrapayag, Nadaprayag, Kamarupa şi Gomukhi, a venerat zeităţile întâlnite în drum şi astfel a demonstrat că un cunoscător al lui Nirguna Brahman (Brahman transcendent, lipsit de calităţi) nu este lipsit de devoţiune faţă de Saguna Brahman (Brahman văzut în forme, zeităţi etc). Aici, în calmul înălţimilor himalayene, Shankara a scris comentarii la zece din Upanishade, la Bhagavad Gita şi la Brahma Sutras şi și-a stabilit astfel doctrina pe o fundaţie fermă.

Thimbaud spunea: „Doctrina revelată de Shankara este, din punct de vedere pur filosofic şi separat de toate consideraţiile teologice, una dintre cele mai importante şi mai interesante care s-a născut pe pământul indian; nici acele forme ale Vedantei care derivă din vederile reprezentate de Shankara, nici orice alt sistem non-vedantic nu poate fi comparat în îndrăzneală, profunzime şi subtilitate cu aşa-numita Vedanta ortodoxă”. 

Apoi el a peregrinat dintr-un loc în altul angajându-se în discuţii cu conducătorii diverselor culte şi secte şi, prin talentul său oratoric, el a continuat să înlăture dogmele false şi să distrugă prezumţiile eronate. 

Shankara a călătorit de-a lungul şi de-a latul vastului subcontinent de patru ori, stabilind patru mănăstiri principale în cele patru puncte cardinale ale Indiei, Snngeri Math, pe dealurile Sringeri in sud, Sarada Math la Dvaraka în vest, Jyotiramath la Badarikasrama în nord şi Govardhana Math la Puri în est şi i-a numit pe primii săi patru discipoli ca stareţi ai acestor mănăstiri. De asemenea, a repartizat fiecărei mănăstiri câte o Veda astfel: Rig-Veda pentru Govardhana Math, Yajur-Veda pentru Sringeri Math, Sama-Veda pentru Sarada Math şi Antharva-Veda pentru Jyotir Math. 

Multe culte ciudate invadaseră societatea indiană pe vremea aceea şi templele erau în mâinile unor preoţi corupţi care practicau forme hidoase de cult şi de sacrificiu animal. Shankara, cu ajutorul adevărului din scripturi şi al ingeniozităţii sale oratorice, a demonstrat că acestea sunt de fapt împotriva adevărului spiritual al Vedelor. El a reformat aceste practici corupte reinfuzând în ele nobilele principii ale cultului vedic şi le-a transformat astfel în mijloace ale realizării de sine. Singurul scop al cultului este, spunea Shankara, ca printr-o străduinţă constantă, să devenim perfecţi, să devenim divini, să-l atingem pe Dumnezeu, şi să fim Dumnezeu. 

Afecţiunea sa adâncă pentru mama sa şi promisiunea făcută au triumfat asupra regulilor ce guvernau Ordinul sannyasinilor. La moartea ei, el a îndeplinit ritualurile funerare ale mamei sale, în ciuda opoziţiei rigide ce venea din partea rudelor sale. 

Shankara a organizat întregul sistem al cultului monastic în India în zece ordine bine închegate (Dasanami Sampradaya). Nu este fără semnificaţie faptul că Sri Ramakrishna, profetul Indiei moderne, a fost discipolul lui Swami Totapuri Maharaj, care aparţinea liniei Puri, una dintre Dasanamis. De aceea călugării ordinului Ramakrishna sunt legaţi în mod fundamental de marele înţelept Sri Shankara. 

Viata lui Shankara s-a sfârşit la Kedarnath în Himalaya. Avea numai 32 de ani. 

Opera literară a lui Shankara este deosebit de importantă. El a făcut comentarii nu numai asupra Sutrelor vedantice, dar a creat şi două lucrări filozofice majore: Upadeshasahasri şi Viveka chudamani (Discernământul spiritual, bijuteria cea mai de preţ). El este de asemenea autorul multor poeme, imnuri, rugăciuni şi lucrări referitoare la filosofia Vedanta. Numele advaita vedanta a fost dat de el filozofiei non-dualismului.

A fost în primul rând un adept al nondualismului în forma sa cea mai pură, dar cu toate acestea a restructurat viața monastică a Indiei. Este unul din cele mai înalte spirite ale omenirii.

Shankara_in_dezbatere_cu_Misra

Nirvanashatkam – Şase strofe despre eliberare

Sunt Constiință
și Fericire fără Formă, sunt SHIVA, sunt SHIVA!
Nu sunt nici intelectul, nici gândirea, nici simțul eului, nici mintea.
Nu sunt nici auzul, nici gustul, nici mirosul, nici vederea.
Nu sunt nici eterul, nici pământul, nici focul, nici aerul.
Sunt Constiință
și Fericire fără Formă, sunt SHIVA, sunt SHIVA!
Nu sunt nici suflul vital, nici cele cinci eteruri vitale.
Nu sunt nici cele șapte componente ale corpului, nici cele cinci învelișuri.
Nu sunt nici cele cinci organe de acțiune.
Sunt Constiință
și Fericire fără Formă, sunt SHIVA, sunt SHIVA!
Nu sunt nici aversiune, nici atracție, nici aviditate, nici rătăcire.
Nu cunosc nici orgoliul, nici invidia.
N-am nici obligații, nici interese, nici dorințe, nici pasiuni.
Sunt Constiință
și Fericire fără Formă, sunt SHIVA, sunt SHIVA!
Pentru mine nu există nici acțiunile bune, nici acțiunile rele, nici plăcerea, nici suferința.
Nu există nici măcar incantațiile rituale, locurile sfinte, Vedele sau actul sacrificial.
Nu sunt nici plăcerea, nici obiectul plăcerii si nici agentul plăcerii.
Sunt Constiință
și Fericire fără Formă, sunt SHIVA, sunt SHIVA!
Nu cunosc nici moartea, nici îndoiala, nici diferențele de castă.
Nu am nici tată, nici mamă, căci eu sunt nenăscut.
Nu am nici un prieten, nici o rudă, nici un maestru, nici un discipol.
Sunt Constiință
și Fericire fără Formă, sunt SHIVA, sunt SHIVA!
Sunt etern, neschimbat și fără formă.
Prin ubicuitatea mea exist pretutindeni.
Nu sunt atașat de organele de simț și de aceea nu am nici o dorință.
Nu cunosc nici libertatea, nici robia,
Sunt Constiință
și Fericire fără Formă, sunt SHIVA, sunt SHIVA!
Shankara 
Theme: Overlay by Kaira