Categorie: Posturi yoga

Postura de meditaţie (II)

Asana

În occident yoga este sugerată adesea prin postura de meditaţie, cu picioarele încrucişate, cu mâinile realizând anumite gesturi (mudra), cu ochii închiși și fața senină. Chiar dacă sunt greu de practicat la început (pentru o perioadă suficient de mare de timp), posturile de meditație sunt eficiente pentru liniștirea minții și interiorizare. Există mai multe asana (āsana) clasice de meditație și în cele ce urmează le vom prezenta într-o ordine aproximativă a ușurinței cu care pot fi realizate. Se recomandă să folosim o pernă de meditație care să ne ajute să menținem curburile naturale ale spatelui, însă e bine să avem la îndemână și câteva perne mai mici de care să ne ajutăm. În timp, fiecare își poate alege postura favorită sau chiar 2-3 pe care le poate schimba atunci când practică meditația o perioadă mai lungă de timp. În cazul în care aceste posturi sunt prea dificile putem folosi un scaun, cel mai bine fără spătar pentru a nu fi tentați să ne sprijinim.

Majoritatea acestor posturi implică încrucișarea picioarelor. Este bine să înțelegem că articulația genunchiului este asemenea unei balamale şi din acest motiv a forţa piciorul să se rotească din genunchi nu este deloc o idee bună putând conduce la dureri sau chiar accidentări. Mobilitatea în cazul acestor posturi trebuie să provină din articulația coxo-femurală, articulație mai mobilă, care permite aceste rotații. Prin urmare, dacă vrem să reușim să facem aceste posturi și să rămânem în ele confortabil perioade mai lungi de timp, va trebui să mărim mobilitatea acestei încheieturi (coxo-femurale) și să nu forțăm genunchii.

Postura birmaneză

Este una din cele mai ușoare posturi de meditație și poate fi folosită şi ca o modalitate de a ne relaxa în cazul în care medităm în una din posturile mai dificile. Picioarele sunt îndoite și așezate amândouă cu gleznele pe sol. E bine să stăm pe o pătură suficient de moale încât să nu resimţim prea tare contactul cu solul. În cazul în care genunchii nu ajung pe sol, ne putem folosi de perne pentru a-i sprijini.

Sukhāsana

Mai este numită şi ”postura plăcută” sau ”a sta turceşte”. În general este una din posturile cele mai comode şi de aceea preferată în occident. Cu toate acestea în această postură amorţesc adesea picioarele destul de tare şi trebuie practicată cu grijă. Gamba piciorului este aşezată pe laba piciorului opus, picioarele fiind astfel încrucişate. Şi în cazul acestei posturi ne putem ajuta de perne plasate sub genunchi pentru a-i sprijini şi de un prosop moale pe piciorul aflat în faţă, pe care presiunea va fi mai mare. Mai ales în cazul acestei posturi va trebui să avem grijă ca spatele să fie drept, ea tentând poate mai mult decât celelalte posturi la curbarea coloanei. O pernă aşezată sub şezut va rezolva această problemă.

Svastikāsana

Numele acestei posturi poate că evocă lucruri neplăcute (nazism și război), însă în India svastika este un simbol al prosperităţii, folosit de milenii pe templele de acolo. Cel mai adesea e asociată cu Ganesha, zeul cu cap de elefant al depăşirii tuturor obstacolelor, invocat adesea la începutul acţiunilor, pentru succes. Postura este relativ uşor de realizat, laba fiecărui picior fiind plasată în pliul dintre gamba şi coapsa piciorului opus. Nu îndesaţi prea tare laba piciorului deoarece, deşi la început presiunea dintre gambă şi coapsă poate să nu pară aşa de mare, în timp poate conduce la amorţeală şi la senzaţii neplăcute.

Siddhāsana

”Postura perfectă” e una din cele mai faimoase āsana de meditaţie, fiind inclusă în majoritatea tratatelor yoghine. Specific în acest caz este călcâiul stâng plasat în zona perineului (zona dintre anus si organele sexuale). Şi în cazul acestei posturi e necesară o mică pernă sub fese pentru ca să fie diminuată presiunea pe călcâi. Piciorul drept se aşează cu călcâiul deasupra călcâiului stâng. E important să realizăm cu grijă această postură, deşi ea poate fi menţinută cu ceva mai multă uşurinţă un timp mai lung, zona perineului amorţeşte semnificativ şi se spune că poate da impotenţă (sau mai plastic spus, dorinţa sexuală este sublimată şi yoghinul nu mai simte atracţia faţă de femei, ori de bărbaţi dacă e vorba de o yoghini).

Ardha Padmāsana

Este aşa numita ”jumătate de lotus”, o variantă ceva mai uşoară a faimoasei posturi de mediţatie. Se îndoaie mai întâi un picior, aducându-l cât mai aproape de trunchi şi apoi celălalt picior e plasat pe coapsa opusă. E bine ca zona gleznei să fie cât mai apropiată de o zonă de sprijin, pentru a nu forţa articulaţia. Tensiunea din acea zonă tinde să devindă foarte dureroasă pe măsură ce trece timpul. De asemenea sub genunchiul piciorului aflat deasupra se poate pune o pernă pentru a nu forţa articulaţia genunchiului. Practicată regulat şi alternând piciorul aflat deasupra, ea constituie o bună pregătire pentru realizarea posturii lotusului.

Padmāsana

Postura lotusului e probabil cea mai faimoasă postură de meditaţie şi pe bună dreptate. Modul în care se ”aşează” mintea în această postură este spontan propice liniștirii și focalizării minții. Mintea este mai limpede, mai atentă şi se concentrează mult mai uşor. Totuşi este una din posturile dificile şi pentru mulţi este aproape imposibil să o realizeze. Practic, aşezăm mai întâi laba unui picior pe coapsa opusă şi apoi laba celuilalt picior pe coapsa piciorului opus. Rezultă o postură foarte stabilă şi fermă, care poate fi folosită apoi fie pentru meditaţie fie pentru tehnicile respiratorii fără teama că pierderea conştiinţei corpului fizic (care nu este un leşin ci mai degrabă o ”uitare” a modului în care e aşezat corpul) ar putea conduce la accidente.

Vajrāsana

Postura de diamant e oarecum diferită de restul posturilor prezenteate prin faptul că aici picioarele nu mai sunt încrucişate. Stăm în genunchi cu şezutul plasat între călcâie. Pentru a fi realizată cu mai multă uşurinţă, o pernă plasată sub şezut poate fi de foarte mult ajutor. În cazul acestei posturi spatele se aşează automat aproape în cea mai bună poziţie şi postura poate fi realizată cu uşurinţă (mai ales folosind perna) de majoritatea celor care practică meditaţia. Şi în cazul acestei posturi trebuie să fim atenţi la amorţeala membrelor. În cazul în care apare, o vom realiza cu grijă şi pe perioade mai mici de timp.

Paschimottanasana

Etimologie

În limba sanscrită paścimā înseamnă „spate” (sau “vest”) iar tan (sau uttan la Satyananda) inseamna „intindere” sau „aplecare”. De aceea, cel mai adesea numele acestei āsana este tradus prin „postura întinderii posterioare (sau a spatelui)”. Ea mai este cunoscută şi sub numele de „postura cleştelui” deoarece în această poziţie trunchiul şi braţele pe de-o parte şi picioarele pe de altă parte sunt apropiate astfel încât se aseamănă cu cele două braţe ale unui cleşte. Mai poate fi gasita şi ca paścimottānāsana sau paschimottanasana.
Alain Danielou oferă, în cartea sa “Yoga: The Method of Re-Integration” (Yoga, metodă de reintegrare), urmatoarea explicaţie referitoare la numele sanscrit al acestei posturi (care se poate traduce prin “a merge sau urca pe calea de vest”):
“Doarece, în această postură, suflul subtil vital urcă prin artera principală a corpului subtil (suṣumna) pâna în spatele capului, spunem că “urcă pe calea din spate” (paścimā – vest, spate), de unde îi provine şi numele”.
B.K.S. Iyengar menţionează la rândul său omologarea corpului cu direcţiile cardinale în care spatele este vestul, faţa este estul, capul şi partea de sus a corpului este nordul iar picioarele şi partea de jos a corpului reprezintă sudul.
Această postură mai este numită şi ugrāsana, postura teribila (la Iyengar si Satyananda).

Modul de realizare

În tratatul yoghin Gheranda Samhita se menţionează: „Se întind ambele picioare la sol, drepte ca un baston (fără să se atingă călcâiele), se aşează fruntea pe genunchi şi se prind degetele mari de la picioare cu mâinile. Postura rezultantă se numeşte paścimātānāsana .” (G. S., II. 22 în traducerea din sanscrită în engleză a lui S.C. Vasu)
Postura se realizează în felul următor:
Ne aşezăm la sol cu picioarele în faţă mâinile pe sol, de o parte şi de alta a coapselor în postura numită daṇḍāsana. Spatele să fie cât mai drept. Rămânem câteva respiraţii în această poziţie, relaxând cât mai bine corpul, în special spatele.

Întindem apoi braţele în sus şi odată cu ele trunchiul. În continuare ne aplecam uşor spre în faţă la expiraţie, relaxând cât mai bine muşchii spatelui şi partea din spate a picioarelor, astfel încât să ajungem cât mai aproape cu capul de genunchi. Aplecarea se va face mai întâi din articulaţia coxo-femurală, cu spatele cât mai drept.

Vom prinde cu mâinile (folosind arătătorul, mijlociul şi degetul mare de la fiecare mână) degetele mari de la picioare şi ne relaxăm şi mai profund asfel încât corpul să se apropie de coapse datorită propriei greutăţi. Vom rămâne în această postură, pe cât posibil nemişcaţi, o perioadă de timp de măcar 3 minute.

Concentrarea

În timpul practicării acestei posturi se poate conştientiza dinamizarea vitalităţii, circuitul energetic format din picioare, trunchi si braţe. Pentru a linişti mintea şi pentru o mai mare interiorizare, poate fi observată respiraţia (senzaţiile respiratorii, intrarea şi ieşirea aerului din plamâni etc.)
La revenire se va conştientiza energizarea picioarelor, starea de vitalitate mărită, difuzată în întreaga zonă a trunchiului. Percepem destinderea zonei lombare, regenerare lăuntrică, eliminarea oboselii.
În Hatha Yoga Pradipika se spune (Cap.1 sutra 29, traducerea în franceză a lui C.Tikhomiroff): Această āsana excepţională face să circule prāṇa prin spatele corpului (suṣumna nāḍi), înteţeşte focul digestiv, subţiază talia şi conferă sănătate celui care o practică.

Contraindicaţii

– în ultimele luni de sarcină la femei.
– practica ei imediat dupa ce am mâncat.

Variante

În prima variantă se prind tălpile picioarelor cu mâinile.

În a doua variantă se prind mâinile brăţară şi se cuprind cu ele tălpile picioarelor.

Theme: Overlay by Kaira