Una din întrebările care revin mereu atunci când le vorbesc oamenilor despre meditaţie este: Cât timp ar fi bine să meditez într-o zi? O întrebare legitimă pentru viaţa noastră aglomerată, în care timpul e mereu o resursă prea preţioasă şi greu de găsit. Răspunsul însă nu este unul simplu, ca reţeta pe care o primeşti la medic. Iei o doză de 20 minute meditaţie zilnică şi totul va fi bine.

Mai întâi meditaţia nu este o ştiinţă atât de precisă precum mecanica sau matematica. Ea depinde de mulţi factori interiori ai celui care meditează. Chiar dacă adesea e prezentată ca fiind asemenea unei tehnologii, care dacă este bine aplicata conduce la rezultate sigure, calea către liniştea minţii este ceva foarte personal.

Meditaţia implică o transformare interioară, o transformare care survine în timp şi ca urmare a unei practici regulate. Procesul se aseamănă foarte mult cu antrenamentul unui atlet de performanţă sau, poate şi mai plastic, cu cel al unui dansator. La început înveţi diferitele tehnici, metode, ”trucuri” pe care le aplici aproape mecanic, iar şi iar, până când aproape că devin o obişnuinţă. În acelaşi timp îţi rafinezi conştienţa, acea atenţie şi prezenţă interioară prin care simţi ceea ce eşti clipă de clipă. Liniştea şi claritatea minţii, conştienţa sunt experienţe care se învaţă şi se exersează în acelaşi mod în care zilnic exersăm agitaţia, neliniştea, uitarea…

Transformarea interioară care corespunde experienţei meditative, modul în care suntem şi ne simţim când medităm, nu apare la apăsarea unui buton sau la înghiţirea unei pilule (deşi poate unii ar putea argumenta că anumite substanţe psihotrope ar avea acest efect, ne-am dori să nu depindem de acestea pentru o astfel de experienţă şi transformările produse nu sunt de durată). Cu toate acestea ceea ce se întâmplă atunci e ceva foarte evident, o schimbare clară în calitatea minţii, în calitatea percepţiei interioare care adesea se prelungeşte şi după timpul pe care ni l-am propus pentru meditaţie.

De aceea răspunsul la întrebarea legată de timp ar fi: să meditezi măcar până când meditezi. Asta pentru că tehnica, tehnologia meditativă nu este tot una cu efectul, cu meditaţia însăşi. Simplul fapt ca te aşezi cu picioarele încrucişate şi urmezi indicaţiile unei tehnici anume, nu garantează că imediat vei reuşi să şi meditezi, cu alte cuvinte să ai acea experienţă meditativă. Succesul depinde de foarte mulţi factori. Sunt experienţele de peste zi (sau peste noapte, daca meditam dimineaţa), starea generală (suntem liniştiţi sau deja sau îngrijoraţi de ceva), sănătatea, ce am mâncat (sau nu am mâncat) etc. Însă de obicei, după o perioadă mai mare sau mai mică de timp, ceva se întâmplă, o transformare apare. Şi ar trebui în general să medităm până când simţim acea transformare şi câtva timp după.

Cu toate acestea fiecare îşi are programul propriu şi probabil că adesea nu vom avea suficient timp până când acea alchimie interioară se va manifesta. E mai bine atunci să nu facem nimic?

În cazul transformării interioare, necesare experienţei meditative, fiecare pas îşi are importanţa lui. Chiar şi atunci când mintea refuză să se liniştească, când e inertă şi adormită, când visează câte în lună şi în stele, efortul nostru de a o învăţa un nou fel de a fi aduce cu el experienţa, o experienţă care creşte cu fiecare perioadă de timp dedicată meditaţiei. Din această perspectivă, nu există reuşită sau nereuşită în meditaţie, există doar paşi pe drumul care duce la un nou mod de a fi. De aceea pentru noi e important să repetăm această încercare zi de zi, cât mai regulat cu putinţă.

Aşa că la întrebarea: Cât să meditez? răspunsul este: Oricât, depinde doar de tine, însă să fie ceva regulat, zilnic. Este adevărat că atunci când stai mai mult în meditaţie, posibilitatea ca ceva pozitiv să apară este mai mare. Din persepectiva mea un minim este 20 minute pentru o meditatie, pentru maxim nefiind o limită. Pentru tine, cel care citeşti aceste rânduri, este un lucru pe care să-l descoperi practicând.