A bate și a cere la Poarta Inimii nu este doar o metaforă; înseamnă a recunoaște și a afirma existența acestei realități superioare a ființei caracterizată de înțelepciune, armonie, pace, iubire și compasiune – veritabilul ghid interior – Conștiința Sinelui. De aici, irump la suprafața minții conștiente toate acele aspirații superioare, elevate și pure ale sufletului nostru.
Pe parcursul evoluţiei spirituale, redescoperirea noastră ca fiinţă înzestrată cu multiple potenţialităţi, modifică evident şi în mod binefăcător viziunea cu privire la noi înșine, la semenii noştrii, la Univers și, nu în ultimul rând, cu privire la Dumnezeu.
Autentica cunoaştere de sine revelează în primul rând, înzestrările pe care le avem fiecare dintre noi din punct de vedere fizic, energetic, psihic, mental şi spiritual. Această cunoaştere devine, pe măsura practicii spirituale, din ce în ce mai mult revelatoare. Ea ne conduce la o transformare lăuntrică progresivă ce poate culmina cu suprema realizare a Conştiintei Sinelui Divin, a Inimii Spirituale, a lui Dumnezeu perceput ca esenţă a fiinţei noastre.
Dacă acest demers este asumat conştient, suntem conduşi prin experienţe semnificative la o raportare din ce în ce mai inteligentă şi plină de bun simţ la ceea ce ne oferă cu adevărat natura interioară, ca înzestrare, precum şi Universul exterior, ca resurse, pentru a servi acestui scop. Pe parcursul acestei ”călătorii” spirituale se structurează o viziune cu privire la noi înşine şi la Univers din ce în ce mai mult amprentată de recunoaştere, de conştienţă activă, prezenţă şi luciditate. Este o viziune integratoare şi totodata unificatoare prin care viaţa noastră îşi regăseşte adevărata semnificaţie în ansamblul Vieţii Universale.
În unele întâlniri am fost întrebat cum se poate menține echilibrul interior, starea de centrare și conștiența care să nu mai permită minții să rătăcească până la a uita de cine și ce suntem cu adevărat.
În primul rând este necesar să realizăm că suntem cu totul responsabili cu privire la ceea ce lăsăm să se producă ca impact asupra noastră din partea mediului exterior și totodată cu privire la modul în care reacționăm sau răspundem la acesta.
Practica din filmul de mai jos ne va învăța să ne bucurăm de propriul corp, să ne bucurăm de mișcare și de noutatea mentală pe care fiecare postură ne-o poate aduce. Asana este un echilibru între efort și relaxare însă adesea ignorăm faptul că ar trebui să ne simțim bine și să ne bucurăm atunci când o practicăm.
Continue reading „Yoga bucuriei”A rosti adevărul nu este întotdeauna simplu. Socrate indică trei criterii pe care să le urmărim în comunicare: să fim siguri că ceea ce spunem este adevărat, că este un lucru bun și că este folositor. Altfel, tăcerea e de aur.
Continue reading „Socrate și adevărul”Acest program conține procedee posturale executate din picioare și la sol. Prin felul în care a fost compus, programul facilitează crearea condițiilor de interiorizare a atenției, de liniștire a minții și armonizare psiho-mentală.
Pe măsură ce programul evoluează se observă aprofundarea stării de centrare spirituală. De aici se poate merge mai departe, integrând tehnici de concentrare și meditație.
Revenind în domeniul spiritualității, în procesul transformării spirituale, atenția este cultivată prin metode eficiente, de așa manieră încât să determine spontaneitatea trăirii conștiente în prezent. Putem remarca, de asemenea, felul în care calitatea și acuitatea percepțiilor se modifică, prin simplul fapt că atenția noastră este îndreptată fără contracții sau așteptări asupra lor. Totodată constatăm că acest tip de atenție nu scapă din ”vedere” subiectul care percepe (deci chiar pe noi înșine), rămânând totodată deschisă binevoitor și față de universul exterior.
Conform unei tradiții străvechi, Shiva a înghițit otrava de suferință a întregii lumi atunci când zeii și demonii au smântânit oceanul conștiinței în căutarea nectarului nemuririi, amrita. Ei nu au știut atunci că prin extragerea nectarului va fi eliberată și o intensă suferință, căci toate lucrurile este nevoie să fie în echilibru. Suferința și fericirea sunt fețele aceleiași monede a existenței și nu se poate un fără cealaltă. Scoțând amrita, a rămas suferința și atât Zeii cât și demonii au fost speriați și au cerut ajutorul lui Shiva.
Există, în prezentul meditației, momentul TĂU, ca Stare de A FI în liniște și pace. Cel ce meditează aduce astfel, conștient, în prezent, o stare evident mai bună ca înainte. Pentru el, va conta acest moment. Și nu numai pentru el.
Când să acționăm și să ne impunem voința asupra evenimentelor și diferitelor situații de viață în care ne aflăm și când să lăsăm lucrurile să curgă încercând să ne integrăm în armonia clipei? Aceasta este întrebarea la care vom încerca să răspundem în acest clip.
