Yoga Inimii Spirituale

Partea a V-a – Alte elemente cu privire la Yoga Inimii Spirituale

Partea a II-a – Concepte esențiale în Yoga Inimii Spirituale

Posted on 5 martie 200811 martie 2014 by Claudiu Trandafir

1.Spanda

Un concept esenţial pe care se bazează Yoga Inimii Spirituale este spanda.

a) Etimologie

Spanda („freamăt” sau vibraţie”) este un termen foarte important în Shaivismul din Kashmir.

În general, ideea de “vibraţie primordială” poate sugera ceva abstract, în legătură poate cu creaţia universului (uneori ea este considerată drept cauza transcendentală a universului). Pe de altă parte, termenul “vibraţie” poate crea ideea unei oscilaţii pur mecanice.

În realitate, spanda desemnează o realitate nespus de intimă a fiinţei. Ea este înfiorarea, freamătul sacru al Inimii noastre.

În viaţa de zi cu zi, freamătul sacru se exprimă ca entuziasm sau elan, în toate manifestările existenţei. O viaţă plină de Inimă e „sahridaya„, în timp ce lipsa acestui dinamism al vieţii generează apatie, neîncredere, inerţie. Ea duce individul către ineficienţă şi dispersare.

Spanda readuce centrarea în Inimă şi bucuria de a trai.

În esenţă, Yoga Inimii Spirituale este o minunare în freamătul sacru al Inimii, o deschidere în faţă întregului spectru al vieţii.

b) Despre „miezul” emoţiei mistice sau artistice

Există, pentru fiecare dintre noi, un spectru de emoţii pe care le numim „înălţătoare”: emoţia infinitului pe care o poţi trăi privind stelele, noaptea, sau contemplând peisajul de pe vârful unui munte, emoţia frumuseţii unui răsărit de soare, emoţia artistică, iubirea, fericirea copleşitoare, dorul, ardoarea, devoţiunea, aspiraţia spirituală etc. etc. Prin intermediul lor ne putem adânci din ce în ce mai profund în Inima Spirituală, în ceea ce suntem cu adevărat; şi, dacă vom merge astfel dincolo de spectrul infinit nuanţat al acestor trăiri, dincolo de conjunctura experienţei ca atare, dincolo de obiectul acesteia, vom realiza că la origine exista un unic impuls, ca în ultimă instanţă toate nu sunt decât diferite expresii ale unei unice vibraţii nespus de subtile, ale aceluiaşi unic freamăt sacru al Inimii Spirituale. Prin practică, spanda se revelează ca substrat al tuturor ritmurilor vieţii, fiind una şi aceeaşi vibraţie supremă ce pătrunde atât energiile corpului nostru, cât şi energiile întregului univers.

c) Semnificaţia fiorului Inimii

Într-o dezbatere cu privire la existenţa realităţii divine, mintea poate găsi întotdeauna atât argumente pro, cât şi contra. Certitudinea existenţei a „Ceva”, a Realităţii divine, provine din Inimă. Simţi Inima vibrând şi atunci spui: „Da, cred în Dumnezeu. De ce? în primul rând pentru că aceasta este o convingere nespus de intimă, pentru că o simt aici, în piept.” Este copleşitor să realizăm că sursa credinţei noastre (indiferent de contextul cultural sau religios în care o exprimăm) îşi are de fapt izvorul într-un fior nespus de discret, simţit în piept. Un fior care poate fi simţit chiar şi la nivel fizic… De aceea, în Yoga Inimii Spirituale, insistăm asupra importanţei semnificaţiei acestui fior. El ar putea fi considerat o simplă dinamizare energetică eterică, sau ar putea fi văzut ca expresia activării lui anahata chakra ori a trezirii sufletului. Însă toate aceste semnificaţii nu fac decât să ne limiteze perspectiva şi demersul spiritual. Fiorul din Inimă este însăşi expresia lui spanda, freamătul sacru, cea mai înaltă vibraţie existenţială, pulsaţia aducătoare de fericire a Inimii Spirituale. Ea este prezentă în fiecare fiinţă, în orice clipă, chiar dacă puţine tradiţii spirituale au conceptualizat-o ca atare. Ea radiază în orice om, chiar dacă a fost şi continuă să fie ignorată, reprimată, neglijată.

d) Argumentul Inimii

Freamătul sacru, spanda, se regăseşte reflectat la toate nivelurile existenţei.

În budism, există forme de meditaţie în care se recomandă conştientizarea modului în care sentimentele se exprimă şi se reflectă prin senzaţii corporale. Astfel sentimentele devin „palpabile”. În mod similar, freamătul Inimii concretizează aspiraţiile noastre, credinţa noastră în Realitatea Divină. În mod aparent paradoxal, putem spune că cele mai intime aspiraţii şi însăşi credinţa în Dumnezeu devine „sesizabilă senzorial”. Acolo unde mintea îşi înţelege limitele ne bazăm pe „argumentul Inimii”, care este însuşi acest freamăt sacru.

e) La ce aspiră, în esenţă, Yoga Inimii Spirituale

Yoga Inimii Spirituale urmăreşte prin practicile sale reamintirea, conştientizarea acestui freamăt interior al Inimii şi de aici trăirea unicităţii divine, a fericirii nesfârşite. Acest demers nu este singular. În trecut, în tradiţia shaivită au existat două şcoli de o înaltă spiritualitate: Spanda şi Pratyabhijna, care aveau ca element central trezirea acestui freamăt al Inimii Spirituale. Putem deduce cât de importantă era această noţiune, din moment ce una dintre aceste grupări spirituale purta chiar numele Spanda – Şcoala freamătului sacru al Inimii.

f) Puntea dintre individual şi universal

Acum am putea înţelege mai uşor de ce se vorbeşte despre natura transcendentă a acestei vibraţii, a lui spanda. Ea este precum o punte între energie şi conştiinţă. Dacă este corect direcţionată, o emoţie sau orice energie lăuntrică se sublimează în acest freamăt sacru ce aduce cu el translaţia de la individual la universal, de la profan la sacru, de la agitaţia minţii la Pacea beatifică. Conştienţa asupra freamătului sacru al Inimii este un mod de a venera Infinitul în finit, Totalitatea în individual, Unitatea în dualitate.

Aceasta este şi raţiunea pentru care,în Yoga Inimii Spirituale, se recomanda focalizarea atenţiei asupra senzaţiilor resimţite în zona pieptului.

g) Hrana atenţiei

Prin conştientizare constantă, acest freamăt se amplifică într-o vibraţie ce se expansionează în întreaga fiinţă, aducând fericire, iubire, libertate. În mod obişnuit, se recomandă să fim foarte atenţi la hrana zilnică a corpului nostru. Dar rareori se vorbeşte despre cum ar trebui să ne „hrănim” atenţia noastră. În Yoga Inimii Spirituale, spanda devine hrana sufletului nostru.

Din Inima Spirituală, atman, radiază freamătul sacru al libertăţii absolute. Prin intermediul său, în meditaţii (şi nu numai) putem trăi revelaţia naturii noastre expansionate, nelimitate.

h) Asana – o concretizare a spiritului

Spanda, această natură radiantă a Prezenţei Pure, ajunge să fie exprimată foarte direct în orice practică autentică. De aceea, recomandăm ca în execuţia oricărei posturi să se conştientizeze relaţia intimă dintre energii şi radiaţia Inimii Spirituale. Sesizăm vibraţia energiilor ce sunt trezite prin fiecare postură şi recunoaştem apoi în acea vibraţie un dinamism esenţial, un freamăt ce exprimă de fapt vibraţia Inimii Spirituale reflectată pe acel nivel. Aşezarea în postură nu reprezintă un gest exterior, un efort muscular, ci în primul rând o concretizare a spiritului. Astfel, în Yoga Inimii Spirituale recomandăm ca însuşi impulsul execuţiei posturii să pornească din interior, din freamătul sacru, nu din exterior, din efortul muscular.

Elementele care contează în primul rând sunt freamătul sacru, conştiinţa martor, claritatea şi liniştea minţii, deci atitudinea interioară cu care se realizează postura şi nu felul în care arată ea din exterior.

i) Vibraţia ce evoca Tăcerea

În mod aparent paradoxal, adâncirea în Inima Spirituală – deci focalizarea din ce în ce mai intensă asupra unei realităţi din ce în ce mai subtile – generează la un moment dat expansiunea într-un spaţiu fără limite. Practic, în meditaţia de revelare a realităţii divine, atman, se trezeşte o inefabilă emoţie în Inimă, o vibraţie a Misterului lui Dumnezeu. Acest freamăt sacru este spanda. Prin practica meditativă, această vibraţie este amplificată pentru a ajunge să reverbereze în întreaga noastră fiinţă, chiar şi la nivelul corpului fizic.

Astfel, se poate produce cu uşurinţă expansiunea în conştiinţa acorporală, prin trăirea conştientă a acestei vibraţii, rămânând foarte atenţi, fără a judeca, fără a compara, până când obiectul percepţiei (corpul fizic) dispare în întregime. Ceea ce rămâne este o observare detaşată a percepţiei însăşi (a vibraţiei atotcuprinzătoare). Această vibraţie, acest freamăt al Inimii Spirituale are o calitate cu totul aparte, pentru că ea ne conferă totodată sentimentul existenţei unei forţe călăuzitoare care, spre deosebire de mental – ce în aceste situaţii este ineficient – ne ghidează spre Realitatea Sinelui Suprem. Spanda se deosebeşte de vibraţia oricărei energii manifestatoare pentru că, spre deosebire de acestea, elementul pe care ea îl suscită nu este altceva decât o tăcere, un vid care se revelează între mişcările sale vibratorii.

Atunci când trăim liniştea ce anunţă experienţa cufundării în “miezul” fiinţei noastre, se deschide o perspectivă inefabilă asupra Inimii Spirituale, care este însă net diferită de o experienţă mentală.

j) Graţia divină

Fiecare moment este o ocazie de a ne deschide sufletul, de a iubi.

În Yoga Inimii Spirituale, graţia divină este de fapt revelarea, dez-văluirea, a ceea ce suntem cu adevărat. Cea mai potrivită atitudine ce facilitează graţia este însăşi deschiderea plină de recunoştinţă şi iubire faţă de orice posibilitate. În intimitatea energiilor şi trăirilor noastre, se revelează imensul potenţial aflat dincolo de limitările credinţelor, prejudecăţilor, schemelor noastre reactive. Se revelează spanda, freamătul sacru. Spanda însăşi este graţia.

k) Spanda – Maestrul interior

În Yoga Inimii Spirituale nu este necesar să ne bazăm pe ceva exterior, pe „informaţii secrete” sau pe un profesor, indiferent de autoritatea şi celebritatea sa.

Freamătul sacru este învăţătura, mesajul, revelaţia, taina, iniţierea făcută vie în noi.

Pentru aceasta, demersul pe care îl propunem este esenţialmente practic. În Yoga Inimii Spirituale nu ne propunem ca practicantul doar să înţeleagăspanda, freamătul sacru, ci să devinăspanda.

2. Conştiinţa Martor

„Ştiinţa nu poate rezolva misterul ultim al naturii. Aceasta pentru că la o ultimă analiză noi înşine suntem o parte a misterului pe care încercăm să-l rezolvăm.” Max Planck

Conştiinţa martor are mai multe grade de profunzime. Ceea ce se consideră în general a fi un act conştient este atitudinea de a fi conştient de respectivul act. Însă, în viziunea advaita, un act cu adevărat conştient este un act în care este transcensă mintea şi odată cu ea conştiinţa individuală, cu toate filtrele sale. Este deci un act fără un observator individual, fără obiectiv personal, fără aşteptări, fără referinţă la memorie sau la o autoritate anume.

Prin metodele din Yoga Inimii Spirituale putem învăţa să ne detaşăm sau, altfel spus, să ne “descărcăm” de întregul nostru „capital” de ataşamente conceptuale, psihice, fizice.

Un act cu adevărat conştient este cel în care realizăm că fundalul acelei acţiuni este conştiinţa Infinită a Inimii Spirituale. Este un act de iubire şi libertate, care nu se mai înscrie în strategia afirmării propriei imagini. Conştiinţa martor nu înseamnă însă o îndepărtare de viaţă, nu înseamnă a te păstra „nemuritor şi rece”. Ea este, din contra, expresia aspiraţiei spirituale trăite „în inima” gestului, a acţiunii, asanei etc. De fapt, în ultimă instanţă, „în inima” oricărui act, este Inima Spirituală, conştiinţa divină.

3. Atenţia deschisă

a) Semnificaţia atenţiei deschise

Atenţia deschisa, globală, este expresia naturală a unei conştiinţe nepreocupate să atingă un lucru sau altul. Ea este atenţia impersonală, neataşată, a conştiinţei martor. Prin urmare, ea nu se pierde, nu se uită pe ea însăşi în cunoaşterea obiectului, ci menţine o conştiinţă a Inimii Spirituale, a sursei atenţiei însăşi. Găsim nenumărate referinţe la ea în învăţăturile yoghine.

b) Cum poate fi atinsă

Principiul este să rămânem atenţi faţă de orice senzaţie sau impresie care apare în corp, păstrând în acelaşi timp conştiinţa martor sau, cu alte cuvinte, o observare plină de iubire, eliberată de nevoia de a analiza, cataloga sau conceptualiza. (Este o percepţie unificată în care ceea ce este văzut, simţit etc. este păstrat în unitate şi nu separat şi individualizat. Un fel de contemplare a unităţii, o „privire” defocalizată care îmbrăţişează şi cuprinde realitatea.)

c) Rolul atenţiei deschise în acuitatea percepţiilor

Putem remarca, de asemenea, felul în care calitatea şi acuitatea percepţiilor se modifică prin simplul fapt că atenţia noastră este îndreptată fără contracţii sau aşteptări asupra lor. Nu există idei preconcepute şi nici dorinţa de a împinge energia sau de a o îndrepta într-o direcţie sau alta. O lăsăm să îşi urmeze cursul liber. Prin această atenţie deschisă, lipsita de contracţii egotice îndreptate spre un scop anume, zgomotul gândurilor diminuează spontan.

Percepţia devine de o claritate perfectă, căci gândirea care să o catalogheze nu mai există. Ne raportăm la experienţă într-un mod intim, fără aşteptări şi prejudecăţi. Prin însăşi intimitatea trăirii, se trece mult mai uşor de la domeniul analizei mentale la un domeniu al existenţei pure, libere. Astfel senzaţia se topeşte în izvorul vieţii care suntem, viaţa care ne animă corpul.

d) Reîntoarcerea senzaţiilor la sursa acestora

Atunci când nu mai încercăm să dam nume sau semnificaţii limitatoare senzaţiilor resimţite, ele tind să se reîntoarcă în vibraţia sursa, spanda, care reprezintă originea şi punctul final al oricărei senzaţii. Aspiraţia Spirituală, deschiderea faţă de freamătul sacru, se poate realiza în orice moment de conştienţă al vieţii noastre. Această atitudine poate fi învăţată mai uşor atât în meditaţie, cât şi în practica hatha yoga.

Pătruns de vibraţia transfiguratoare, de freamătul sacru, corpul devine ca şi transparent, transfigurat. El devine o poartă către o realitate mai profundă ce se revelează dincolo de nuanţele şi fluctuaţiile diferitelor senzaţii, concepte…

e) Limitările strategiei transformării prin „lucrul cu energia”

Experienţa deschiderii pline de libertate aduce o nouă atitudine: energiile, senzaţiile şi stările percepute nu mai reprezintă ceva ce trebuie schimbat, transformat, energizat etc. Oricât de benefice ar putea fi modificările pe care noi le-am preconiza, în cazul în care ni le dorim, ele rămân un demers egotic, căci se vor face în domeniul conştiinţei individuale.

f) Atunci, ce este de făcut?

Aprofundăm rolul conştiinţei martor şi atenţia deschisă. În sfera conştiinţei martor nu mai intră doar energiile şi senzaţiile percepute, ci şi felul în care noi reacţionăm la acestea. Ce idei avem despre acea trăire sau energie? Ne place sau nu, simţim că trebuie să o amplificăm sau nu, e cazul să o transmutăm etc., etc. În realitate, toate acestea nu sunt decât scheme ale conştiinţei individuale. Continuând să procedăm în acest mod ne vom păstra într-o lipsă de intimitate faţă de acea energie sau senzaţie. Dorinţa de a o controla implică separarea de ea şi implicit o înstrăinare faţă de însăşi energia vieţii ce circulă în fiinţa noastră.

Practica Spirituală, fie că este vorba despre asana sau meditaţie, exprima întotdeauna intimitatea cu ceea ce este, cu momentul prezent, cu tăcerea Inimii Spirituale.

Este o intimitate cu liniştea adâncă a Inimii Spirituale, fără a mai compara cu ceea ce „ar trebui să fie”, fără a corecta. Aceasta reprezintă atenţia deschisă.

g) Şedinţa de hatha yopa din perspectiva atenţiei deschise

Păstrând atenţia deschisă asupra trupului în timpul unei şedinţe de asane, ne putem adecva practica şi atitudinea după cum corpul „are nevoie”: de mai multă relaxare sau de dinamism, de un anumit gen de flexie sau de un altul, de o formă de energie sau de o alta. Înţelepciunea interioară a corpului ne ghidează şi astfel, prin conştienţă, dezvoltăm cunoaşterea directă, jnana sau gnosis.

h) Senzitivitatea Inimii Spirituale

În hatha yoga, această formă de senzitivitate sau, altfel spus, această conştientă deschidere faţă de energiile şi fenomenele lăuntrice este deplin controlată. Evident, nu este vorba despre o senzitivitate în sensul obişnuit al cuvântului, deoarece aceasta nu se îndreaptă spre un obiect anume, ori spre o gamă de percepţii (cum ar fi de exemplu senzitivitatea faţă de sunete sau culori etc.) Aceasta e o senzitivitate îndreptată faţă de Inima Spirituală, faţă de freamătul sacru, spanda, o deschidere către iubire, către ritmurile fundamentale ale cosmosului, către pulsaţia gratiei şi a fericirii pure.

Astfel învăţăm cum să ne deschidem, să onorăm şi să răspundem cu iubire la diversitatea creaţiei.

4. Sublimarea

Atunci când o emoţie este îmbrăţişată într-o atenţie eliberată de tipare mentale sau reacţii personale, transformarea energiei se produce natural. Ea este iluminată de athanorul (vasul) alchimic al Inimii. Acesta este modul cel mai natural în care are loc sublimarea energiilor şi a emoţiilor individuale. Atât timp cât o energie sau o stare nu este îmbrăţişată de radiaţia prezenţei pure, modificările au loc la un nivel individual, fiind guvernate de intenţii egotice. Prin aceasta nu se produce un salt pe verticală, din sfera conştiinţei personale în Prezenţa Pura.

Vorbind despre importanţa şi semnificaţia sublimării, Daniel Odier spunea:

„Pe lângă yoga fizică ar trebui să adăugăm şi o yoga a unei nesfârşite reîntoarceri a tuturor emergentelor la sursa lor. Aceasta este probabil cea mai importantă parte a muncii noastre. Ea se bazează pe percepţia ca totul emerge, se naşte, din tăcere şi se reîntoarce în tăcere după o călătorie în „tărâmul” senzorial, emoţional sau mental.”

a) Cum să privim grijile?

Întrebat cum putem învăţa să eliminam grijile, Nisargadatta Maharaj spunea:

„Nu e nevoie să te îngrijorezi cu privire la griji. Pur şi simplu fii. Nu încerca să fii tăcut; nu face din „a fi tăcut” o sarcină care ar trebui îndeplinită. Nu fii neliniştit cu privire la „a fi tăcut”, nefericit cu privire la „a fi fericit”. Fii doar conştient că eşti şi rămâi conştient – nu spune „da, Eu sunt; şi acum ce urmează?”, nu exista „urmare” în „Eu sunt”. Este starea de dincolo de timp.”

b) Actul căutării antrenează contracţia faţă de tot ceea ce e contrar acelei căutări

În meditaţia de revelare a Inimii Spirituale, nonreacţia este o cheie importantă – a nu reacţiona la presiunea timpului, la gânduri şi emoţii. Dar chiar mai important decât a nu reacţiona la conţinutul psihomental este să conştientizam şi să nu reacţionăm la cadrul psihomental în care se desfăşoară existenţa noastră sau, altfel spus, la tendinţele, aşteptările şi tiparele emoţionale şi mentale pe care le avem. Cel ce caută bucuria e deranjat de tot ceea ce nu e bucurie; cel ce caută liniştea e deranjat de orice nu e linişte; cel ce caută puritatea e deranjat de tot ceea ce nu e puritate. Actul căutării egotice antrenează şi contracţia faţă de tot ceea ce e contrar acelei căutări.

c) Nu e nimic personal în durere

În Yoga Inimii Spirituale recomandăm intimitatea cu Ceea ce Este, fără a compara cu „ceea ce ar trebui să fie”. Deci accentul nu se pune pe „a corecta”, ci pe a intui natura divină a Inimii Spirituale.Ea reprezintă „dimensiunea perfectă” a fiinţei noastre, a existenţei în general. Aceasta este semnificaţia sublimării în cadrul şcolii noastre de yoga. Astfel, transformarea survine spontan fiind susţinută de forţa, lumina şi înţelepciunea infinitului din noi.

Referitor la durere şi la atitudinea faţă de aceasta, Eckhart Tolle spunea:

“Nu este nimic personal în durerea umană. Ea este pur şi simplu o presiune intensă sau o energie intensă pe care o simţi undeva în corp. … Caută să vezi ceea ce se produce atunci când pur şi simplu permiţi senzaţiei să fie.”

“Dacă nu eşti conştient de esenţa interioară, în final vei crea întotdeauna suferinţă. E foarte simplu. Atunci când nu ştii cine eşti cu adevărat, îţi creezi o imagine mentală despre tine însuţi ca un substitut pentru fiinţa ta reală, frumoasă, divină şi te agăţi de acel eu plin de temeri şi nevoi.”

Prin conştientizarea Inimii Spirituale, transformările individuale care apar se sincronizează cu transformările cosmice. Trecem astfel de la „schimbări defazate” la „transformări sincronizate”. Simţim pulsând în noi ritmuri cosmice.

d) A celebra fluxul creator al vieţii

Pe măsură ce aprofundăm această atitudine devenim tot mai conştienţi de freamătul sacru al Inimii Spirituale. Prin puterea revelatoare a acestei înfiorări mistice, spanda, realizăm că prin fiinţa noastră circulă energii divine. Ele iradiază din însăşi esenţa noastră ultimă, atman.

Această înţelegere profundă trezeşte natural aspiraţiile noastre de a exprima şi celebra fluxul creator al vieţii prin fiecare dintre practicile yoga şi apoi în întreaga noastră viaţă.

Atât meditaţiile de revelare a Inimii Spirituale, cât şi şedinţele de practici hatha yoga, în general, devin astfel o ofrandă a conştiinţei noastre individuale, a energiilor fiinţei noastre închinată iubirii, frumuseţii, spiritului.

e) Direcţiile energiei

Astfel teama se alchimizează în încredere sau curaj, iar tristeţea în bucurie sau compasiune. Nu exista întotdeauna tipare prestabilite. Sublimarea care urmează se produce conform unei rezultante a vectorului vieţii intime a persoanei în cauză. Uneori energia emoţiei se resoarbe ea însăşi în energie „fără obiect”, în freamăt sacru, spanda.

f) Focul sacrificial şi sublimarea

Atunci când o emoţie se reîntoarce în tăcerea Inimii, ea nu mai lasă în subconştient încărcările, tendinţele şi reziduurile obişnuite, samskara.

Astfel se produce o expansiune spirituală în care freamătul sacru al Inimii, „flăcările” Inimii, aduc senzaţia sau sentimentul respectiv „la incandescenţă”, pentru a topi apoi forma sa individuală în spaţiul infinit al Inimii, în conştiinţă.

Exact ca şi focul sacrificial, spanda dizolvă în infinitul conştiinţei toate „darurile” făcute ei. Pentru aceasta este doar necesar să rămânem conştienţi de Inima Spirituală din care radiază devoţiunea şi recunoştinţa. E ceea ce rămâne atunci când intenţia personală, controlul egotic şi dorinţa de a dobândi o trăire sau experienţă sunt văzute ca fiind inutile şi abandonate. În locul lor străluceşte doar flacăra imuabilă a atenţiei eliberată de reacţii. A te deschide vibraţiei pure înseamnă a nu te mai fixa pe nimic particular. E ca şi cum dorinţa, iubirea, gândirea nu mai au obiect şi formă. Există doar ca freamăt. Energia particulară – dorinţa, de exemplu – devine ea însăşi atenţie deschisă.

g) Condensarea fericirii în materie

Ca efect al unei reale sublimări, armonicile acestei vibraţii sacre a Inimii se resimt ca o înflorire în toate celulele corpului. Astfel, fericirea este experimentată organic. Nu este vorba despre o fericire datorată unei situaţii sau unui obiect anume, ci o expresie a curgerii naturale a energiilor eliberate de tensiunile inerente emoţiilor şi senzaţiilor obişnuite.

5. Sahaja

a) Etimologie

Un alt concept important în Yoga Inimii Spirituale este sahaja.

Termenul Sahaja a fost tradus prin “spontan”, “natural”. Etimologic, el provine din “saha” – împreună şi “ja” – a fi născut. Astfel, în traducere directă ar însemna “născut împreună” sau “ivit împreună”.

b) Semnificaţie

Prin aceasta se sugerează o idee fundamentală şi anume că libertatea Spirituală, eliberarea, nu este ceva (o energie sau o realitate) exterioară nouă. Eliberarea şi fiinţa noastră sunt “născute împreună”. Pe de alta parte, sahaja sugerează faptul ca samsara (lumea manifestată) şi nirvana (realitatea transcendentă) sunt “născute împreună” şi prin urmare trebuie să existe un substrat comun din care cele două s-au născut şi în care coexistă. Cel ce se păstrează în Inima Spirituală trăieşte de fapt în Realitatea ce se revelează nu numai în meditaţii extatice, în nirvana, ci integrează şi lumea, samsara. Înţelepciunea de a te menţine mereu în libertatea spontaneităţii, sahaja, a fost denumită în budism “calea spirituală directă” (uju-patha) sau „calea regală” (râja-patha). În traditia dzogchen este denumită Starea Naturală.

Spre deosebire de stările de conştiinţă cosmică, samadhi, trăite doar în meditaţie, sahaja aduce această realizare până la nivelul corpului fizic şi al lumii materiale. În acest proces practicile hatha yoga îşi au importanţa lor. În YogaInimii Spirituale practicile sunt orientate în spiritul exprimării lui sahaja.

c) Reconcilierea contrariilor

Intuiţia eternităţii ne permite să integrăm ceea ce este impermanent, efemer, trecător, ca fiind expresii, manifestări ale Inimii Spirituale. Astfel, orice opoziţie între Etern şi efemer, între Unitatea Divină şi multiplicitatea obiectelor încetează. Eşti în acelaşi timp în „Eu Sunt” şi în Devenire, în Beatitudinea Absolută a Sinelui şi în viaţa de zi cu zi, într-o sinteză comună. Aceasta este starea pe care Meister Eckhart o simbolizează prin imaginea “balamalei care rămâne nemişcată în timp ce uşa se mişcă”. Reîntoarcerea, pe toate nivelurile (fizic, psihic, mental) la starea de perfecta naturaleţe, sahaja, ne menţine în intuiţia unificatoare a Realului.

Acesta este şi mesajul în YogaInimii Spirituale.

d) Viziunea holistică

În Yoga Inimii Spirituale ne deschidem faţă de sahaja, spontaneitatea, naturaleţea, libertatea ce emană continuu din Inima noastră. Naturaleţea acestei trăiri exprimă o simplitate esenţială. Dar în această simplitate este cuprins totul. Ea este o viziune holistică, în sensul că e nonduală şi atotcuprinzătoare. Ea constă într-o percepţie pură provenită din Inimă în fiecare moment al experienţei. Această percepţie este detaşată şi foarte intimă în acelaşi timp. Ea este simplitatea conştiinţei martor.

Partea a III-a – Practica Spirituală – Fundamente

Partea a V-a – Alte elemente cu privire la Yoga Inimii Spirituale

Partea a III-a – Practica spirituală – Fundamente

Posted on 5 martie 200811 martie 2014 by Claudiu Trandafir

Capitolul 1. Meditaţia de revelare a Inimii Spirituale

Metoda de bază

Tehnica de meditaţie fundamentală în Yoga Inimii Spirituale este metoda de introspecţie a lui Ramana Maharshi folosind întrebarea „Cine sunt Eu?” Ea este practicată pentru revelarea a ceea ce suntem cu adevărat. Hatha yoga, asanele, pranayama şi alte tehnici ce operează cu energiile importante din fiinţa noastră susţin acest demers spiritual şi contribuie sinergic la revelarea Inimii Spirituale.

Cum se produce “revoluţia interioară”

În meditaţiile de revelare a Inimii Spirituale preconizăm, de asemenea, o clarificare, o limpezire a minţii, drept consecinţă a intuiţiilor din ce în ce mai profunde cu privire la realitatea divină esenţială a fiinţei noastre. În ultimă instanţă, mintea ajunge să înţeleagă treptat că exista “Ceva” care nu poate fi gândit, ceva inefabil care nu poate sta sub incidenţa raportului dual subiect cunoscător – obiect de cunoscut. Astfel, mintea îşi va înţelege propriile sale limite. În momentul în care ea, ca instrument principal de cunoaştere discursivă a propriei fiinţe şi a lumii înconjurătoare “capitulează” din rolul de “suveran suprem” al propriei noastre existenţe, are loc o veritabilă revoluţie interioară, pentru că nu mai suntem condiţionaţi de nici o teorie, dogmă, filozofie sau de vreun model exterior de înţelegere a realităţii. În acest sens, meditaţia devine un mijloc excepţional de a pătrunde în natura Realităţii, în “Ceea ce Este” sau, altfel spus, un mijloc de comuniune cu Dumnezeu.

De unde radiază bucuria meditaţiei

Meditaţia de revelare a Inimii Spirituale creează „spaţiul” în care Inima se regăseşte pe ea însăşi ca libertate absolută şi iubire pură, în care conştiinţa se bucură de regăsirea sursei sale. Esenţa acestei fericiri este freamătul sacru, spanda. Acest demers ne învaţă bucuria de a medita. Într-adevăr, adevărata meditaţie aduce fericire, căci nu există nici o luptă, nici un refuz: nici al gândurilor, nici al emoţiilor, nici al senzaţiilor, nici al corpului. Doar o acceptare care integrează în mod superior, esenţial, Totalitatea.

Această formă esenţială de meditaţie este o mişcare permanentă a Inimii către Ea însăşi. Prin intermediul ei Inima ajunge să ne fie, în fiecare moment, atât calea proprie, drumul intim, cât şi propria destinaţie aducătoare de fericire.

Abandonul conştiinţei egotice

În meditaţia de revelare a Inimii Spirituale urmărim să atingem momentul inefabil în care aspiraţia de a revela natura noastră divină se maturizează în abandonul conştiinţei individuale.

Relaţia dintre abandon şi încredere

Conştiinţa unităţii înseamnă a fi una cu prezentul, cu existenţa. Această înţelegere nu este posibilă decât prin abandon; iar abandonul nu este posibil decât prin încredere. Evident, nu se cere să ai încredere în cineva sau ceva exterior. Adevărata încredere este fără obiect, este o încredere în Inimă, în Sine, în Realitate, în Dumnezeu.

Esenţa acestei atitudini este acceptarea de a fi ceea ce eşti. Această acceptare se maturizează spontan prin încredere şi devine abandon.

De asemenea, nu este vorba despre o acceptare a ceva exterior. Noi înşine suntem abandon, acceptare. Inima Spirituală se revelează în această totală acceptare.

Despre vulnerabilitate şi forţă interioară

Cel mai adesea, în viaţa obişnuită abandonul sugerează capitulare, pasivitate şi lipsă de forţă. Din această cauză, oamenii se tem să-şi arate vulnerabilităţile. Ei se străduiesc să pară puternici în exterior şi astfel pun ziduri între ei, tocmai pentru a-şi ascunde slăbiciunile interioare. Din contra, în Yoga Inimii Spirituale se încurajează exprimarea deschisă a ceea ce eşti, nu ascunderea vulnerabilităţilor. Un om care nu se teme de slăbiciunile sale devine cu adevărat puternic interior. De asemenea, în Yoga Inimii Spirituale nu sugerăm şi nici nu întreţinem mituri legate de invulnerabilitatea sau invincibilitatea corpului fizic ca urmare a unor practici în care energia este acumulată sau indusă „din exterior”. Pe de altă parte, credem în eternitatea şi frumuseţea ce radiază din spirit, din Inima Spirituală.

În general, cultura şi educaţia noastră au „culpabilizat” slăbiciunea, însă nu oferă o cale de depăşire a acesteia. Doar încrederea în Inima Spirituală şi abandonul fără obiect pot aduce adevărata forţă.

Adeseori în viaţă am ascultat de autorităţi exterioare, care ne-au dictat comportamente artificiale. Acestea au culpabilizat tendinţele naturale şi implicit ne-au oferit prin aceasta justificări pentru a le reprima. Dar, însăşi această tendinţă ne împiedică să devenim ceea ce suntem. De aceea, în Yoga Inimii Spirituale accentul nu e pus pe o autoritate exterioara, ci pe înflorirea propriei fiinţe. Este o îndrumare spre propria Libertate, spre o autentică autonomie Spirituală.

Conştiinţa Inimii Spirituale duce la Nonreacţie

În Cartea sa „Stillness speaks”, Eckhart Tolle spunea:

„Atunci când percepi natura doar prin intermediul minţii, prin procesul gândirii, nu îi poţi simţi viata, existenţa pură. Vezi doar forma şi nu eşti conştient de viaţa care se află în interiorul formei – misterul sacru…

Când percepi natura lasă să fie spaţii fără gânduri, de absenţă a minţii…

În momentul în care priveşti dincolo de etichete mentale, percepi acea dimensiune inefabilă a naturii, care nu poate fi înţeleasă de către gânduri sau percepută prin intermediul simţurilor. Este o armonie, o sacralitate care nu numai că pătrunde întreaga natură, dar care este, de asemenea, în tine.”

În Yoga Inimii Spirituale recomandăm raportarea la universul nostru interior într-un mod similar celui în care suntem sfătuiţi să percepem natura, copacii, florile, munţii, asfinţitul soarelui: fără gânduri, fără filtrele raţionale obişnuite, pe fondul liniştii mentale. Astfel, nu numai în timpul meditaţiei, ci şi pe durata execuţiei unei asane, de exemplu, corpul nu mai este doar o formă, un simplu corp material, ci o fântână a vieţii, un curcubeu de energii.

Aceasta se produce natural atunci când percepţia se face nu cu mintea, ci „cu Inima”. Evident, mintea va continua să funcţioneze în multe situaţii, dar dispare identificarea cu aceasta şi modul de a interpreta experienţele conform unor filtre mentale prestabilite.

Omul obişnuit reacţionează, omul înţelept integrează, transfigurează, converteşte energia în spirit, sacralizându-şi astfel propria existenţă.

Orice reacţie este reflexia unei relaţii dintre subiect şi obiect. În orice reacţie, Eul tinde să apere un teritoriu pe care îl consideră a fi al său. Din acest punct de vedere, derularea vieţii nu este nimic altceva decât o succesiune neîntreruptă de conflicte şi reacţiuni. Atunci când conştiinţa martor rămâne atentă doar la reacţia însăşi şi la impulsurile subtile care au declanşat-o, mintea se cufundă în tăcere. Liniştea care apare atunci nu mai este afectată de vechile obişnuinţe de a reacţiona.

Capitolul 2. Hatha Yoga

În Yoga Inimii Spirituale, în cadrul practicii hatha yoga procedeele fizice sunt combinate cu viziunea nondualităţii, advaita. Posturile sunt realizate trăind atitudini spirituale şi conştientizări ce sunt recomandate în texte tradiţionale tantrice sau shaivite precum Vijnana Bhairava Tantra, SpandaKarika, Shiva Sutra etc.

Prin hathayoga urmărim o cunoaştere interioară, intimă a corpului fizic şi a bioenergiilor acestuia, şi de aceea intrarea în starea meditativă, de contemplare, este necesară şi indispensabilă.

În Yoga Inimii Spirituale, hatha yoga are rolul de a crea condiţiile de relaxare şi deschidere pentru a se realiza “transfigurarea” corpului însuşi. Armonizarea trupului în hatha yoga ar trebui să aducă întotdeauna destindere şi fericire, nicidecum chin ori încrâncenare. Chiar dacă prin ea însăşi nu poate aduce realizarea ultimă, hatha yoga poate să ne confere o „bază de plecare” mai adecvată.

Hatha yoga – muzica vieţii

Corpul fizic este un instrument complex de expresie a fiinţei noastre în planul fizic. În asane îl facem să vibreze în diferite moduri, exact aşa cum procedăm cu un instrument muzical. A practica hatha yoga înseamnă a crea muzică, armonie, din energiile vieţii. Yoga Inimii Spirituale pledează asupra importanţei exprimării acestei armonii şi în viaţa de zi cu zi. Învăţăm astfel cum să inducem graţie, conştienţă, destindere gesturilor noastre. Astfel Prezenţa Pură, Inima, se exprimă liber şi natural prin ceea ce suntem.

Yoga naturală a Inimii

Yoga Inimii Spirituale este o yoga naturală, o afirmare liberă a energiilor în care totul se face „din inimă”.

Diferenţa dintre yoga naturală, a fluxurilor energetice libere şi yoga practicată mecanic, în care urmăreşti să împingi energiile într-o anumită direcţie, este similară cu diferenţa evidenţiată între inimă şi minte. Atunci când yoga este practicată mecanic, demersul porneşte din voinţa individuală şi din minte. De aceea, am putea spune că la cursurile noastre noi nu „predăm asane”. Învăţăm împreună atitudini meditative eliberatoare care sunt susţinute şi favorizate de posturile corporale, mudra-e, bandha-uri etc.

Pe de altă parte, conştiinţa Inimii Spirituale, a substratului Tăcerii şi abandonul amplifică aptitudinea de a ne exprima armonios personalitatea, atunci când situaţia o cere. Ea măreşte capacitatea de concentrare, discernământul şi chiar dinamismul.

Sacralitate şi devoţiune prin hatha yoga

Asana este o samyama – o intimă identificare, eliberată de filtrele minţii – cu corpul, energiile, senzaţiile, respiraţia, mintea. Prin sublimarea energiilor (în special a senzaţiilor şi emoţiilor) în spanda, redescoperim caracterul sacru şi devoţional al practicii hatha yoga. Ea are şi un caracter devoţional pentru că ne deschide faţă de ghidul nostru interior, ce este chiar acest freamăt – vibraţie, spanda. El ne conduce spre ceea ce suntem cu adevărat.

Fericirea de a practica

Din punctul de vedere al jocului energiilor există un raport intim al corpului cu universul. Corpul fizic: a) preia; b) transformă; c) dăruieşte energie.

Noi nu suntem doar corpul fizic şi în ultimă instanţă acesta nu ne aparţine. Dar putem trăi bucuria tuturor acestor transformări. În Yoga Inimii Spirituale învăţăm să conştientizam şi să amplificăm bucuria ce se naşte din schimburile energetice înnobilate de centrarea în Inimă şi de prezenţa aspiraţiei spirituale, a freamătului sacru.

Fericirea ultimă nu ţi-o găseşti deplasând sau împingând energiile prin corp, nadi-uri sau chakra-e, ci realizând cine eşti cu adevărat. Această înţelegere poate fi susţinută de corpul fizic, atunci când redăm energiilor libertatea.

În execuţia oricărei posturi esenţială este bucuria, destinderea, deschiderea, acceptarea.

Inima Spirituală îşi exprima forţa radiantă a iubirii şi a fericirii în fiecare asana.

Nu ne focalizăm atenţia pentru a crea o poziţie artistică sau spectaculoasă, ci pentru a trezi şi exprima fericirea interioară a Inimii şi a permite acestei fericiri să radieze, prin intermediul corpului. Astfel sunt eliminate tensiuni, contracţii, stresuri etc.

Atunci când corpul fizic este aşezat într-o asana, fără a exista tensiuni sau contracţii musculare inutile, apare o veritabilă „înflorire” a energiilor ce circula liber. Astfel, condiţiile sunt create pentru a fi simţită puritatea impulsului Inimii Spirituale, spanda. Există o diferenţă esenţială între un impuls senzorial, emoţional sau mental şi fervoarea Spirituală, freamătul sacru. Dar atenţia deschisă, atenţie lipsită de judecăţi critice, va sublima în final emoţiile noastre. Procesul nu se produce neapărat instantaneu; totuşi, menţinându-ne în vid, în non-reacţie, translaţia survine. Atunci ea nu mai e o energie individualizată, ci fericirea pură a existenţei, extazul, ananda.

Yoga – celebrare şi abandon

În Yoga Inimii Spirituale, posturile reflectă o atitudine pozitivă de afirmare a vieţii. Ele ne ajută să ne deschidem total Inimile şi să celebrăm viaţa.

Asana devine un proces de transformare şi vindecare spirituală, de revelare a naturii divine, nu doar un exerciţiu „energizant şi sănătos”.

Începem şi sfârşim practica yoga amintindu-ne că în ultima instanţă yoga este o artă spirituală, iar revelaţiile care apar nu pot proveni doar din efortul personal, ci în primul rând din acea capacitate de abandon a limitărilor individuale.

De asemenea, recomandăm ca în fiecare postură să aibă loc o reamintire a naturii noastre divine şi a motivului pentru care practicăm.

Martorul conştient în hatha yoga

În hatha yoga, în atitudinea de martor conştient, mai există un alt secret. Armonia atitudinii posturale trezeşte spontan o intuiţie a conştiinţei Sinelui divin. Şi reciproc, intuiţia naturii noastre divine, detaşarea faţă de corpul fizic, face ca energiile să circule mult mai liber, astfel încât efervescenţa spirituală, freamătul inimii se pot trezi mai uşor. Prin hatha yoga tindem spre o expansiune a libertăţii şi a fericirii de A Fi.

În esenţă, hatha yoga creează o mai mare fluiditate a energiilor în fiinţă. Dacă atitudinea este corectă, pe lângă flexibilitate şi relaxare ne vom simţi mult mai echilibraţi şi liberi. În general, prin practica yoga, energia, prana, se poate amplifica foarte mult. Pranayama, controlul suflului, este o altă metodă de amplificare a conştienţei asupra energiilor fiinţei noastre.

Totuşi, chiar dacă energia vitală este foarte puternică, este de asemenea esenţial să avem discernământul să o exprimăm într-un mod adecvat. De aceea, în Yoga Inimii Spirituale, practica se referă şi la modul în care ajungi să foloseşti înţelept această energie. Aici amplificarea energiei este însoţită de o aprofundare a conştiinţei martor. Prin aceasta se realizează în mod implicit o mai mare centrare şi claritate. Aceasta atitudine stimulează creativitatea, aptitudinea de a ne apleca cu toata inima asupra unor domenii ale vieţii care ne inspiră. Forţa vieţii conţine creativitatea şi frumuseţea noastră.

Şedinţa de hatha yoga este privită în integralitatea ei, ca un unic dans, ca o comuniune cu viaţa însăşi, ca expresie a unui unic elan de revelare şi celebrare a naturii noastre divine, a Inimii Spirituale.

Intrarea şi menţinerea în postură

a) Deslimitarea prin relaxare

În Yoga Inimii Spirituale considerăm că dacă în postura intervine durerea, yoga dispare. Încrâncenarea nu este calea spre deslimitarea corporală.

Atunci când apar tensiuni, ceea ce urmează în mod natural e refuzul. Atunci când însă o anumită tensiune este inerentă, ea trebuie acceptată ca o parte a ceea ce suntem deocamdată. Nu o negăm, nu o reprimăm, ci o lăsăm să se disipeze pe liniile de forţă ale posturii. Important e să nu facem din poziţia finală a posturii un obiectiv, ci să lăsăm corpul să tindă el însuşi spre poziţia finală, în timp ce muşchii şi ligamentele se relaxează.

Astfel practicate, asanele sunt catalizatori ai vindecării şi transformării spirituale. Ele sunt ocazii de remodelare a psihicului şi a minţii, de eliberare a tensiunilor şi a tendinţelor subconştiente prin decondiţionare, fericire şi abandon.

b) În asana, atenţia radiază din interior, din Inima Spirituală, spre exterior

Bineînţeles că există nenumărate asane pentru realizarea cărora efortul este inevitabil. Important este însă să nu ne focalizăm asupra tensiunilor care apar în execuţie sau asupra respiraţiei asociată cu acel efort, ci asupra substratului de linişte ce radiază din Inima noastră. Astfel, nu uităm de natura noastră divină, de cine suntem cu adevărat. De aceea, în asana, atenţia radiază din interior, din Inima spirituală spre exterior. În acest calm plin de fericire tensiunile se topesc gradat.

c) Ce ne revelează liniştea Inimii în timpul execuţiei posturii

De asemenea, liniştea Inimii este cea care „ne va spune” cât de mult să înaintăm cu flexia sau extensia într-o anumită postură. Deci progresul nu provine dintr-un efort personal, ci din însăşi tendinţa de expansiune şi de depăşire a limitelor pe care intuiţia adevăratei noastre naturi o generează. În acest fel, ponderea nu mai cade asupra efortului făcut, ci asupra liniştii, deschiderii şi fericirii inerente Inimii Spirituale.

d)Echilibrul dintre efort şi relaxare

Abandonul, relaxarea nu înseamnă pasivitate sau inerţie. În asane, urmărim să creăm un echilibru între efort şi relaxare pe un fond de abandon al conştiinţei individuale. Execuţia se va realiza cu bucuria inerentă jocului, nu cu obsesia execuţiei perfecte, ori cu o atitudine agresivă faţă de corp. Intenţia şi atitudinea noastră pozitivă dau energiei fluiditate şi direcţie Spirituală.

Rigoarea tehnică – un simplu cadru de expresie a artei spirituale

Prin diferitele asane pe care le realizăm onorăm, glorificăm spiritul, natura noastră divină. De aceea, considerăm că mai important decât elasticitatea practicantului este capacitatea sa de acordare la vibraţia esenţială, la freamătul sacru al Inimii. Din acest motiv, rolul instructorului este în primul rând acela de a trezi iubirea, frumuseţea, încrederea, libertatea, creativitatea şi nicidecum de a se focaliza pe greşeli.

În ultimă instanţă, în aproape orice asana ajungem să simţim la un moment dat limite fizice în ceea ce priveşte flexibilitatea, durata de execuţie etc. Dacă ne cantonam în aceste limite uităm nelimitarea şi omnipotenţa naturii noastre divine. Criticismul exagerat contractă, generează frică, împiedică mişcarea esenţială de deschidere a fiinţei spre infinit. Prin amplificarea creativităţii şi libertăţii urmărim să facem din Yoga Inimii Spirituale o adevărată artă spirituală. Rigoarea tehnică, precizia metodelor reprezintă doar cadrul de plecare în care lăsăm să se exprime liber inefabilul comuniunii spirituale.

Practicată corect, yoga ne deschide către viaţă, către spirit, eliminând astfel temeri, conflicte, negări. Fiecare dintre noi are ceva unic, valoros de dăruit. Atât în meditaţie, cât şi în asane, cele mai adânci dimensiuni ale fiinţei noastre sunt dăruite ca ofrandă Spiritului, Inimii Spirituale, Infinitului…

Creativitatea inerentă practicii posturale

Yoga Inimii Spirituale evită schemele mecanice şi abordările seci, urmărind să trezească în schimb calităţile şi creativitatea practicanţilor prin însăşi fericirea, iubirea şi claritatea atenţiei deschise cu care fiecare se aşează în asana. Şedinţa de hatha yoga – atât cea practicată la sală, în grup, cât şi cea individuală – nu este privită ca o schemă rigidă, ci precum un act creator, plin de savoare, o celebrare a vieţii. Prin deschiderea faţă de tranziţiile şi fenomenele subtile care pot să apară, conştiinţa strict corporală şi personalitatea se destramă treptat, lăsând loc inspiraţiei şi liniştii transpersonale.

Oglindirea personalităţii în Yoga

Există nenumărate activităţi şi atitudini prin care personalitatea noastră poate fi pusă în evidenţă. Felul în care mâncăm, ne îmbrăcăm sau vorbim dezvăluie dimensiuni ale personalităţii noastre. Acest principiu este cu atât mai evident în practica yoga. De aceea este important să înţelegem şi să fim conştienţi de felul în care „ne oglindim” în asana sau în postura de meditaţie. Transformarea noastră începe prin însăşi atitudinea ce însoţeşte aşezarea într-o postură. Pe de alta parte, inducând eleganţa, armonia, abandonul, rafinamentul în timpul practicii, yoga devine o cale de a genera astfel de calităţi în întreaga noastră viaţă.

Rolul corpului fizic

În Yoga Inimii Spirituale, corpul fizic este o întrupare divină prin intermediul căreia putem experimenta extazul recunoaşterii şi glorificării Unicului nelimitat, a advaitei, în universul multiplicităţii. Corpul fizic este o măreaţă manifestare a spiritului, nu doar o formă materială grosieră. În mod similar, gândurile, dorinţele, pasiunile şi emoţiile nu sunt obstacole ale trezirii spirituale care ar trebui să fie reprimate sau eliminate, ci sunt mijloace de expansiune a conştiinţei individuale şi chiar de transcendere a acesteia.

Corpul nostru fizic şi energiile subtile reprezintă daruri divine care ne ajută să descoperim cel mai profund sens al libertăţii noastre. În Yoga Inimii Spirituale aspirăm din tot sufletul să dezvoltăm şi să rafinăm toate aspectele propriei noastre fiinţe: corpul, mintea, capacităţile intuitive, claritatea mentală, puritatea emoţiilor, incluzând cele mai profunde virtuţi pe care le avem.

a) Memoria ancestrală a trupului

Conştientizarea Inimii Spirituale menţinută atât în meditaţii, cât şi în practica asanelor conferă o energie pură, energia lui „A FI” care se manifestă în corpul fizic. Astfel, are loc o condensare în corpul fizic a transformărilor spirituale care apar. De asemenea, în meditaţie, atunci când se produce o stare de expansiune a conştiinţei, corpul e umplut de fericire şi „memorează” în celulele sale această existenţă beatifică. Adevărata memorie, memoria „ancestrală” se află în ansamblul fiinţei, nu în creier.

b) O cheie a stabilităţii minţii

Corpul fizic este un stabilizator al emoţiilor şi al gândurilor noastre. De exemplu, chiar şi după o meditaţie profundă mintea îşi poate relua cu uşurinţă, în numai câteva minute, dinamismul şi agitaţia ei obişnuite. Această situaţie poate deveni descurajantă pentru noi. Ne întrebăm ce este de făcut? Faţă de mobilitatea gândurilor, trupul este mult mai stabil. El păstrează mult mai mult ecourile pe care tăcerea şi fericirea din timpul meditaţiei le-au produs asupra sa. De aceea, conştiinţa corporală este foarte importantă. De asemenea, devenind conştienţi de trup devenim conştienţi de ritmurile prin care el trăieşte. Iar aceste ritmuri sunt de fapt ritmuri ale universului viu în care el se îmbăiază. Aceste ritmuri sunt liniile directoare ale vieţii.

Atitudini de bază faţă de corpul fizic

a) Transfigurarea corporală

Hatha yoga creează un fel de deschidere “faţă de Adevăr” chiar şi la nivelul trupului. Această deschidere spirituală poate fi resimţită în corpul fizic şi ne poate aduce nenumărate revelaţii.

De aceea în Yoga Inimii Spirituale nu este vorba despre un efort îndreptat spre a ne schimba structura fizică. Transformările apar tocmai ca efect al eliberării de ataşamente, de „complicitatea” cu corpul fizic.

Pentru a trăi această stare, pe lângă gradul profund de relaxare care trebuie atins, este necesar să ne eliberăm de ideea unui corp strict material, solid, greoi, inert. Transfigurarea corporală în asana-e face corpul fizic să devină pur, uşor, luminos.

b) Corpul fizic experimentat ca spaţiu infinit

Aceasta nu este o idee nouă. Exista câteva metode simple prin care se poate experimenta deslimitarea conştiinţei corporale (este ca şi cum am simţi ca trupul nu mai are limitele cunoscute impuse de forma şi consistenţa sa obişnuită).

În texte străvechi precum Vijnana Bhairava Tantra întâlnim diverse sutre în care corpul fizic însuşi este experimentat ca vacuitate sau ca spaţiu infinit. Aceleaşi atitudini sunt recomandate şi în timpul şedinţelor noastre de hatha yoga. Astfel, ne detaşăm chiar şi de memoria formei corpului fizic.

Această înţelegere se atinge printr-o atitudine mentală adecvată şi o destindere profundă. Realizăm astfel în meditaţie sau în şedinţa de hatha yoga că materialitatea şi opacitatea corpului nostru nu sunt altceva decât consecinţele crispărilor, tensiunilor şi ataşamentelor noastre.

c) Non-somatizarea tensiunilor

În mod obişnuit, atunci când tensiunile, stresurile şi grijile devin cronice, ele tind să fie somatizate.

În corp sunt somatizate nenumărate tensiuni emoţionale, conflicte şi dubii mentale. Intimitatea pe care o simţim cu corpul nostru e limitată de conflictele mentale. Prin urmare, aceasta este o problemă de ordin mental, nu corporal.

Nu e nevoie de multa intuiţie pentru a citi suferinţa sau teama pe chipul unui om. Tensiunile interioare pot genera nenumărate probleme şi boli, de la migrene până la gastrită sau chiar ulcer. Dar chiar dacă ele nu au ajuns şi poate nu vor ajunge niciodată să se exprime într-o formă gravă în corpul fizic, presiunile psihice şi grijile constante ale vieţii au un rol nefast asupra corpului fizic şi a structurilor energetice.

d) Detaşarea de corpul fizic

Cea mai simplă modalitate de a elimina astfel de tensiuni este somnul. Virtuţile sale excepţionale provin tocmai din detaşarea de corpul fizic. Dar somnul reprezintă doar o uitare temporară, o evadare în inconştienţă. El ne învaţă însă ceva fundamental: detaşarea faţă de corpul fizic şi eliberarea de identificarea noastră totală cu acesta reprezintă o cheie importantă în revelarea libertăţii şi fericirii naturii noastre divine.

Ca principiu general, o structură (corpul fizic, psihic sau mental) poate fi cu atât mai mult în armonie cu Totul în măsura în care nu va mai exista o conştiinţă personală, egotică, reactivă ce se identifică cu aceasta. Înţelegerea acestui principiu modifică “reprezentarea” noastră cu privire la ceea ce este hatha yoga şi ne poate îmbunătăţi radical practica.

e) Nu o eliberare de corp, ci eliberarea „în corp”

Pe de altă parte, înţelegem absurdul negării trupului întâlnite în unele curente ascetice, dar şi intenţia spirituală din spatele acestei impuneri. Ceea ce urmărim să eliminam nu este trupul, ci identificarea restrictivă cu acesta.

În felul acesta, în loc să somatizăm tensiunile vom somatiza spiritul, fericirea, lumina pe care le aducem până la nivel corporal. Astfel, în postură simţim vibraţia iubirii, a fericirii, a libertăţii. În acest fel „incorporăm” calităţi divine.

Practicând diferite posturi este încurajată o capacitate de expresie cât mai deplină a spiritului uman.

f) Nirmana Kaya sau corpul fizic perfect purificat

Există în tradiţia budistă mahayana un concept care ne poate ajuta să înţelegem şi mai bine atitudinea faţă de corpul fizic în asane şi în meditaţie. Acesta este nirmana kaya. (În tradiţia budistă există doctrina trikaya, a celor trei corpuri ale lui Buddha – dharma kaya, sambhoga kaya şi nirmana kaya – corpuri care exprimă natura acestuia. Simplificând, aceste corpuri pot fi traduse ca fiind corpul cauzal, corpul astral şi corpul fizic al unei fiinţe iluminate.)

Nirmana kaya desemnează corpul fizic al unei fiinţe eliberate. Prin diferite tehnici, practicanţii budişti aspiră să atingă acest stadiu al corpului fizic perfect purificat şi alchimizat.

Dar dacă ne putem imagina corpuri subtile perfect pure, ne întrebăm totuşi cum arată oare corpul fizic al unei fiinţe iluminate, corp la care aspiră practicanţii budişti? Acesta este pur şi simplu un corp fizic în care nu mai există nici o urmă de tensiune psihică sau mentală, un corp fizic eliberat de amintirile traumelor, fricilor, de prejudecăţi, suferinţe şi contracţii interioare. Din acest punct de vedere, nirmana kaya (denumit şi corpul originar) este precum corpul fizic în momentul trezirii din somn sau în momentul încarnării în această existenţă.

El conferă un sentiment al adevărului, al transparenţei, al clarităţii, căci nu respinge nimic, integrează totul, precum lumina albă care integrează spectrul întregului curcubeu.

g) Sama-rasa

Un alt concept care ne inspiră practica în Yoga Inimii Spirituale este sama-rasa – „echilibrare” sau „esenţă comună”. Acesta a fost un termen foarte important în tradiţia Siddha Yoga (tradiţia yoghină prezentă în sec. 8-12 d. Chr. care se baza pe învăţăturile şi viaţa unor fiinţe perfecte, mahasiddha. Această tradiţie a inclus în aspiraţiile sale perfecţiunea corpului fizic şi chiar nemurirea fizică. De altfel, însăşi această preocupare de „cultivare a potenţialului corpului fizic” a condus la apariţia hathayogăi.) Prin urmare, la origine, hatha yoga a fost creată pentru a revela şi a exprima, inclusiv în corpul fizic, natura noastră divină. Sama-rasa exprimă procesul de deschidere, chiar şi la nivelul corpului fizic, faţă de energiile divine. Este condiţia fiinţei în care corpul fizic exprimă la nivelul său perfecţiunea divină.

Din acest motiv, în viziunea din YogaInimii Spirituale, hatha yoga este armonia omenescului cu Divinul.

h) Reîntoarcerea energiilor la sursă, prin acceptare şi deschidere

Conştiinţa naturii noastre divine, a Inimii Spirituale topeşte cu iubire şi eliberează, chiar şi la nivel organic, orice contracţie. Prin procesul sublimării emoţiile, tensiunile şi în general toate energiile se reîntorc în sursa lor, în vibraţia originară, în spanda. În Yoga Inimii Spirituale, practica hathayoga urmăreşte această transparenţă spirituală la toate nivelurile fiinţei, inclusiv cel corporal. În mod obişnuit, corpul fizic este traumatizat de reacţiile noastre, de agresiunile psihicului. Acum, în acceptare şi deschidere, el se exprimă pur şi simplu.

i) Glorificarea corpului

Corpul fizic perceput astfel în asane sau în postura de meditaţie devine o realitate din ce în ce mai fluidă, mai eterată, care ne induce treptat o experienţă de sui-generis “dematerializare”. Corpul fizic se transformă astfel în “corp de slavă” atunci când, datorită fluidităţii energetice obţinute, reuşim să nu ne mai percepem corpul în mod obişnuit, ca pe o masă solidă şi rezistentă, ci ca fiind subtil şi radiant de energie.

Astfel, corpul nu mai este doar un mijloc de a atinge bucuria, libertatea, el devine libertate şi bucurie.

j) Kaya Sthairyam – nemişcarea corporală – anticamera dez-limitării

În plus, după perioada de intrare gradată în postură, nemişcarea corporală (denumita Kaya Sthairyam) este expresia corporală a liniştii minţii. În asane, nemişcarea, încremenirea lipsită de orice contracţie, asociată cu o stare de atenţie, de luciditate eliberată de tensiuni, ne deschide faţă de purul „Eu Sunt”, prefigurează conştientizarea prezentului etern, a lui Acum, eliberat de distragerile devenirii. Pe măsură ce sentimentul imobilităţii se aprofundează, pe un fond de destindere şi relaxare, ataşamentul faţă de corpul fizic se estompează, în timp ce conştienţa liniştii, tăcerii devine mai pregnantă. Atenţia se deplasează de la corp sau energii spre această nemişcare şi linişte. Această linişte transpersonală, de dincolo de minte, este sursa reală a puterii noastre. Prin conştientizarea Tăcerii, fiinţa noastră îşi pierde limitările.

k) Continuitatea conştientizării

De aceea, şedinţa de hatha-yoga trebuie să fie privită în integralitatea ei, fără discontinuitatea ce ţine de intrarea şi ieşirea din postură, ci doar de continuitatea conştientizării.

Partea a II-a – Concepte esențiale în Yoga Inimii Spirituale

Partea a V-a – Alte elemente cu privire la Yoga Inimii Spirituale

Partea a IV-a – Inima Spirituală

Posted on 5 martie 200811 martie 2014 by Claudiu Trandafir

În Centrul de Yoga şi Meditaţie Kamala activităţile au la bază Yoga Inimii Spirituale.

Prin practică, Yoga Inimii Spirituale aduce prin ea însăşi, diferite înţelegeri referitoare la ce este cu adevărat Inima. La început ea este un obiect de meditaţie, apoi devine şi mijloc de cunoaştere, iar în final Inima se revelează în adevărata sa natură, ca fiind ceea noi suntem în realitate.

„În tradiţiile spirituale din India, ca şi în alte părţi, “Inima” se referă nu atât la organul fizic cât la structura psihospirituală corespunzând muşchiului inimii în plan material. Această Inimă spirituală este celebrată de yoghini şi mistici ca sălaşul Sinelui transcendent. Este numită hṛd, hṛdaya, sau hṛt-padma (lotusul Inimii). Deseori este denumită „peştera” secretă (guhā) în care yoghinul trebuie să îşi menţină mintea. În unele şcoli, cum ar fi śaivismul kaşmirian, cuvântul hṛdaya se referă totodată şi la Realitatea ultimă.” Georg Feurstein

Semnificaţia Inimii Spirituale

Multitudinea semnificaţiilor şi a caracteristicilor simbolice ale Inimii Spirituale are importanţa ei. Întreaga călătorie spirituală poate fi descrisă prin aceste noţiuni.

1) În primul rând, principala semnificaţie a Inimii Spirituale: Ea este natura noastră esenţială şi cea mai profundă; dimensiunea inefabilă a fiinţei noastre. Este un alt nume pentru Sinele suprem, ātman, cum este numit în tradiţia yoghină. Inima Spirituală este Conştiinţa Supremă, Subiectul suprem al Cunoaşterii, purul Eu.

Este conştiinţa martor, observatorul ultim al tuturor gândurilor, emoţiilor, senzaţiilor, minţii, a tot ceea ce e interior şi a ceea ce este universul exterior.

2) Inima Spirituală este Realitatea ultimă, realitate atât transcendentă cât şi imanentă oricărui aspect al macrocosmosului. Reprezintă totalitatea în care Subiectul şi obiectul, martorul care observă şi ceea ce este observat sunt una.

Înţeleasă ca şi conştiinţă supremă, Inima este nelimitată. Este Lumina infinită. Este de asemenea libertatea absolută şi spontaneitatea acestei Lumini a conştiinţei, ce ne apare în diferitele forme ale manifestării.

3) E un sui generis organ spiritual de cunoaştere directă.

Uneori Inima este înţeleasă ca fiind un mijloc de obţinere a revelaţiei. Ea este totodată un organ de purificare, de reintegrare şi transfigurare a fiinţei noastre.

4) Un punct de inflexiune.

Inima este puntea dintre finit şi infinit, personal şi transpersonal, prezent şi eternitate. Este deschiderea către totalitate. În acest aspect, Inima este principala noastră şansă de a ne transcende limitele individualităţii.

5) Un ghid interior ce revelează Adevărul ultim.

Urmarea impulsurilor sale este o cale de eliberare.

6) Sursa întregii creaţii şi punctul final al tuturor energiilor.

Inima a fost de multe ori văzută ca fântâna nemuririi.

Preaplinul Inimii, exprimat ca Iubire pură şi Existenţă pură este el însuşi un semn al realizării.

7) Sălaşul tuturor misterelor profunde.

Inima iradiază o taină a suveranităţii sale mistice. Ea este sursa unei spontane minunări generată de intuirea existenţei lui Dumnezeu. În tradiţia yoghină acest atribut este numit guhā, “peştera Inimii”.

8) Vidul absolut:

„Nu există un alt Buddha decât Inima.

Toate fenomenele nu sunt altceva decât Inima.” Tao-sin

Rene Guenon a spus că acea “Pace a vidului” , acea “Mare pace” (Es-Sakînah) a esoterismului islamic, privită ca prezenţă divină a Centrului fiinţei, este reprezentată simbolic, în toate tradiţiile, de Inimă. În tradiţia yoghină este exprimată de hṛdākāśā, spaţiul infinit al Inimii.

9) Freamătul sacru, expresia unei pure, absolute aspiraţii.

Sufiţii, şivaiţii, vedanticii, isihaştii etc., răspund toţi chemării Inimii şi exprimă acelaşi pur impetuos dor de Dumnezeu, dincolo de orice formă de adoraţie,dincolo de concepte şi numele atribuite Realităţii. Toţi o percep ca pe un freamăt sacru, vibrând în ei şi pretutindeni.

Din Inimă emană un sentiment al Adevărului, al purei Existenţe. Făcând din Inimă simbolul sacralităţii, religiile au exprimat chiar această idee.

10) Inima poate fi un important obiect de concentrare şi meditaţie.

Simplitatea absolută a Inimii

Vibraţia fină şi discretă care este trezită în zona pieptului, în absenţa oricăror gânduri, când mintea este tăcută, în momentele de contemplare, de iubire, de abandon, acea vibraţie este începutul freamătului sacru, cea mai directă experienţă a Inimii Spirituale.

Această chemare directă a infinitului radiind din zona pieptului este cea mai elocventă şi intimă semnificaţie a Inimii şi totodată mărturie a existenţei acesteia.

Adevăratul înţeles al Inimii Spirituale se află chiar în acest freamăt, în această vibraţie intimă.

În simplitatea acestei vibraţii se găseşte prospeţimearevelaţiei. Revelaţie ce provine din “interior” chiar dacă informaţia pare că vine din “exterior”.

Simplitatea acestei vibraţii, a acestui freamăt sacru al Inimii, este “spiritul”, esenţa acestor informaţii.

Inima Spirituală nu este doar sufletul, activitatea psihică

Inima este considerată sediul sentimentelor, al activităţii psihice. Dar aceasta e doar o dimensiune relativă şi individuală a Inimii. Atman, Inima Spirituală nu are o dimensiune fizică sau mentală ca atare şi se exprimă pe ea însăşi în mod nemijlocit printr-un freamăt transfigurator.

Inima Spirituală nu e anāhata cakra

Conform tradiţiei tantrice, anāhata cakra este doar un nivel sau o dimensiune a fiinţei noastre şi a întregii manifestări. Inima Spirituală este mai mult decât atât. Inima Spirituală nu este o scânteie din Dumnezeu. Inima Spirituală este Dumnezeu.

Identitatea dintre ātman şi brahman

Jnana yoghinii vorbesc de obicei despre această viziune paradoxală : ātman (Inima Spirituală) şi brahman (Absolutul) sunt una. “Acest ātman este brahman”. “Ayamātma brahma” este una din cele patru mahāvākya, mari afirmaţii (sau am putea spune sugestii, idei forţă), ale tradiţiilor vedelor şi upanishadelor.

Cheia înţelegerii naturii Unităţii şi Unicităţii esenţiale a universului constă în a vedea că Inima, eternul nostru Sine nemuritor, este identic cu brahman (Absolutul). O altă mahāvākya apare în Chandogya Upanishad: „Tat tvam āśi” – „Acea ultimă realitate, brahman, este ceea ce tu eşti”. Aşadar, Inima Spirituală nu este doar o reflexie a totului. Este conştiinţa supremă, esenţa a tot, fundalul existenţei. Totul, Unitatea suntem noi. În meditaţia de revelarea a Inimii Spirituale noi toţi revelăm aceeaşi Inimă, acelaşi Sine divin, Aceeaşi Ultimă Realitate. Inima omului şi Inima Lumii sunt o singură Inimă.

Acesta este demersul în Yoga Inimii Spirituale, în retragerile şi seminariile noastre.

Unde ne focalizăm?

„Atomul divin al Sinelui se găseşte în partea dreaptă a inimii, la aproximativ o lăţime de deget distanţă de linia mediană.“

„Aici este Inima Spirituală. Se numeşte hṛdaya, este localizată în partea dreaptă a pieptului, şi este clar vizibilă ochiului interior al aspirantului pe calea spirituală. Prin meditaţie poţi învăţa să găseşti Sinele în peştera acestei Inimi.” Ramana Maharshi.

Cuvântul hṛdaya este compus din hṛd(centru, Inimă)şi ayam (acesta).

Practica spirituală recomandată de Ramana

Dacă acceptăm că există această zonă în corpul nostru, care are un rol privilegiat în revelarea a cine suntem cu adevărat, atunci, aşa cum punctează Ramana, este logic să considerăm că acesta este un punct principal în care mintea ar trebui să fie focalizată în concentrare şi meditaţie.

Ramana sintetizează în felul următor:

„Este esenţial în orice sādhana(practica spirituală) să urmăreşti să aduci înapoi mintea agitată şi să o fixezi doar asupra unui singur lucru. De ce atunci să nu fie adusă înapoi să se focalizeze în Sine ( în acest sentiment al Eu-lui)? Aceasta este ātma-vicāra. Asta este tot ce avem de făcut!”

De ce Inima?

Să clarificăm un aspect de multe ori controversat: unde se revelează de fapt mai uşor Inima Spirituală şi unde e cel mai bine să ne focalizăm pentru a ne revela Realitatea noastră divină, Sinele Suprem? Unii yoghini spun că acest punct este ājñā cakra, alţii sahasrāra, alţii dvādaśānta (o zonă situată la 12 lăţimi de deget deasupra capului). Toate acestea pot fi folosite ca suport în meditaţie. Dar demersul va fi diferit în fiecare situaţie.

Multe afirmaţii ce provin din texte orientale tradiţionale confirmă faptul că jivātmaşi ātman sunt conţinute în acelaşi centru, situat în zona din mijlocul pieptului. Focalizarea în sahasrāra sau dvādaśānta arată un demers tantric în care energia este ridicată de-alungul canalului energetic din mijlocul coloanei vertebrale, suṣumṇā nadi. Asta sugerează o mişcare către un scop. Sahasrāra simbolizează ceea ce e cel mai înalt, cel mai sus. Inima simbolizează Centrul fiinţei în care toate sunt desăvârşite şi unde nu există intenţii personale.

Creştinii de asemenea vorbesc despre coborârea minţii în Inimă.

Nelimitarea Inimii Spirituale

Inima este fără limite şi pentru că nu are formă poate conţine totul.

Raportarea a ceva infinit, ātman, Sinele divin, la un punct din corpul fizic este doar un ajutor pentru început.

Inima ca obiect, mijloc de cunoatere şi subiect al meditaţiei

În retragerile pentru revelarea Inimii Spirituale obiectul meditaţiei nu este respiraţia, sau senzaţiile corporale, sau sentimentele, sau mintea, ca în alte retrageri, ci Inima Spirituală, ātman, Sinele divin. Dar, pe măsură ce meditaţia devine mai profundă, Inima Spirituală nu va mai fi doar obiectul meditaţiei. Devenim conştienţi că Ea este totodată Subiectul, conştiinţa martor, Sinele profund, însăşi sursa procesului meditativ. Aşa că înţelegem că Inima Spirituală este mult mai mult decât obiectul concentrării sau al meditaţiei. Aceasta ne va ajuta să cunoaştem direct o altă modalitate de a ne apropia de meditaţie şi de spiritualitate. Realizăm că Inima este în acelaşi timp sursa atenţiei, (cunoscătorul), instrumentul cunoaşterii (organul cunoaşterii) şi obiectul cunoaşterii. Acest fel de meditaţie este o introspecţie ce porneşte din Inimă şi se întoarce în Inimă.

A cuceri versus a te abandona

În general, activitatea minţii este guvernată de intenţionalitate egotică.Când facem pratyāhāraşi ne centrăm în zona pieptului, începem să căutăm interiorul în detrimentul exteriorului. În acest fel trecem de la atitudinea obişnuită a minţii de “cucerire”, la o predispoziţie receptivă, contemplativă. E un fel de abandon care implică luciditate, discernământ, vigilenţă. Este mai mult o prezenţă pură ce radiază, nu o acţiune a egoului.

Construirea unui organ de percepţie

Prin Yoga Inimii Spirituale construim un organ de cunoaştere ne-mediată, jñāna, care aduce intuirea intimă a ceea ce suntem cu adevărat. Acest nou organ de cunoaştere este format prin identitatea atributelor minţii şi ale Inimii.

Atenţia Inimii-minte implică mai mult o atitudine de aşteptare, o orientare către un nivel al unor stări de dincolo de mintea raţională, un tărâm al păcii, al sacralităţii.

În această călătorie de la Inima noastră la Inima lui Dumnezeu, în această cunoaştere directă, jñāna, realizăm că totul este îmbrăţişat: întreaga Creaţie, Brahman, Absolutul însuşi.

Unitatea dintre Iubire şi cunoaşterea directă, bhakti şi jñāna

Cea mai bună modalitate de a fi conştient de Inima Spirituală este să iubeşti. De aceea jñāna, cunoaşterea directă, este atât de mult legată de bhakti, care înseamnă iubire, devoţiune, fervoare, adorare, extaz.

„Dumnezeu este născut în Inimă şi Inima este născută în Dumnezeu” după cum spunea marele mistic creştin Meister Eckhart.

„Inteligenţa Inimii” în spiritualitatea creştină

În spiritualitatea creştină, pentru părinţii deşertului, Inima nu este un simplu organ fizic, ci este Centrul spiritual al fiinţei umane, sinele ei profund, altarul interior, în care se intră doar prin sacrificiul individualului. Aici se înfăptuieşte misterul unirii dintre divin şi uman.

În viziunea părinţilor deşertului, există un organ al contemplării, numit “ochiul Inimii” sau Inteligenţa Inimii, nous. Acest nous sălăşluieşte “în profunzimea sufletului”; el este cel mai adânc aspect al Inimii.

Importanţa “vegherii Inimii”

Pentru părinţii deşertului, nipsis, „vegherea Inimii” reprezintă claritatea spirituală, vigilenţa. Ea semnifică o atitudine plină de atenţie în care suntem continuu conştienţi de Inima Spirituală. Numele grec al Philokaliei este “Philokalia părinţilor niptici” , adică a părinţilor care practică virtutea vigilenţei.

Aceasta arată că pentru ei conştientizarea Inimii Spirituale ocupa un loc central.

Aceeaşi atitudine este promovată în Yoga Inimii Spirituale în cursurile, în retragerile şi seminariile noastre.

Ochiul Inimii

Expresia “ochiul Inimii” apare de asemenea şi în tradiţia sufită. Aici reprezintă deschiderea faţă de divin, ochiul prin care profunzimea Inimii poate fi văzută şi prin care Inima poate recunoaşte Suprema Realitate divină.

Pentru aceste tradiţii, acest loc, din adâncul Inimii este simbolul punctului de contact cu Dumnezeu.

Conştientizarea Inimii Spirituale – o cerinţă spirituală fundamentală

În acelaşi fel în care mintea este antrenată la şcoală prin procesul educaţiei, Inima noastră (înţeleasă aici ca organul de percepţie spirituală) are nevoie să se dezvolte.În domeniul Inimii, mulţi sunt precum analfabeţii.

Desigur, procesul „cultivării” este diferit pentru că atributele celor două organe de cunoaştere – mintea şi Inima – sunt diferite (atât în ceea ce priveşte domeniul cunoaşterii cât şi al mijloacelor prin care aceasta este realizată)

Orice şcoală spirituală autentică induce şi predă principiile şi atributele sacre ale regatului Inimii: iubirea pură, dorul, ardoarea, elanul, entuziasmul, însufleţirea, înflăcărarea, fervoarea, freamătul sacru, aspiraţia spre Dumnezeu.

Intuiţie şi re-flectare

Inima este un organ subtil al înţelepciunii, a ceea ce se numeşte “intelectul transcendent”.

Mintea cunoaşte printr-un proces de acumulare de informaţii. Inima cunoaşte prin abandon, credinţă şi bucurie.

Cunoaşterea minţii e secvenţială;cunoaşterea Inimii e instantanee şi nedivizată. Ea este revelaţie. Este holistică. Ea revelează advaita, non-dualitatea.

Luminarii conştiinţei

S-au făcut analogii între Soare şi Lună, pe de o parte şi Inimă şi minte, de cealaltă parte. În hinduism, mintea e numită chandra maṇḍala, cercul lunii şi Inima este numită sūrya maṇḍala, cercul soarelui. Chiar şi caracteristicile acestor două organe sunt simbolice în şi prin ele: Prezenţă Pură, radiantă în Inimă; reflectare, inteligenţă discursivă în minte.

Intuiţia ce vine din Inimă este divină pentru că reprezintă o participare directă la acea înţelepciune universală.

Inima, fiind soarele spiritual, este imagine a Centrului. Ea este considerată locul revelaţiei, centrul vital al fiinţei şi sursa celei mai profunde intuiţii, a ceea ce suntem în realitate. Inima e un organ teofanic (teofania este o manifestare vizibilă pentru umanitate, a lui Dumnezeu). Este un simbol sacru prin excelenţă.

Mintea este un instrument imperfect al conştiinţei, cu o incapacitate inerentă de a înţelege şi realiza cine este ātman, Sinele Suprem. “Adevărul Sinelui nu poate veni de la acela care nu a realizat că el este Sinele. Intelectul nu poate revela Sinele dincolo de dualitatea sa – subiect şi obiect.” Ramana Maharshi

Care este sursa energiei individualităţii?

În conformitate cu sfaturile lui Ramana Maharshi (bazate pe tradiţia advaita vedānta), această energie subtilă primordială se înalţă din Inimă (din zona din mijlocul pieptului, un pic spre dreapta) spre minte, printr-un canal energetic numit ātma nāḍi. Aici ea hrăneşte procesul gândirii şi implicit conştiinţa individuală, cu toate ataşamentele, speranţele, dramele, iluziile şi suferinţele ei. De aceea mintea a fost văzută ca o lună care doar reflectă lumina soarelui Inimii. Întorcându-ne în Inimă, tot zgomotul van al lumii tace. Inima este un sanctuar al liniştii.

Acolo, în cea mai sacră intimitate şi solitudine a peşterii Inimii, capriciile individualităţii dispar şi conştiinţa unităţii este revelată. Acolo, lumea şi omul sunt una. Aşadar, într-un mod paradoxal, solitudinea şi intimitatea Inimii revelează Unitatea esenţială a întregii existenţe.

În vremurile noastre, această corelaţie între inteligenţa intuitivă superioară şi Inimă a fost aproape uitată. Astăzi, chiar dacă acceptăm în general aceste idei, avem tendinţa să le considerăm a fi simbolice. Yoga Inimii Spirituale porneşte de la premiza că aceste adevăruri ar trebui aplicate într-un mod foarte concret. Inima, văzută ca organ de cunoaştere directă, poate şi ar trebui să fie antrenată constant pentru a-şi amplifica puritatea, capacitatea de a Iubi, de a fi Conştiinţa martor.

Partea a II-a – Concepte esenţiale în Yoga Inimii Spirituale

Partea a III-a – Practica Spirituală – Fundamente

Partea a IV-a – Alte elemente cu privire la Yoga Inimii Spirituale

Partea a V-a – Alte elemente cu privire la Yoga Inimii Spirituale

Posted on 5 martie 200811 martie 2014 by Claudiu Trandafir

Rolul profesorului în Yoga Inimii Spirituale

În viziunea noastră, rolul unui profesor de yoga este să contribuie la crearea condiţiilor necesare revelării naturii divine a aspirantului. Adeseori, atât hathayoga, cât şi alte tehnici, dacă sunt practicate mecanic, generează un efect contrar: în locul veritabilei deschideri spirituale, ajung să adâncească convingerea că suntem o individualitate separată de Tot.

O idee fundamentală în Yoga Inimii Spirituale este că adevăratul ajutor şi tot ceea ce avem nevoie vine din interior, din Inima Spirituală. Rolul profesorului de yoga este doar să reamintească aceasta şi să facă acest fapt să devină şi mai evident.

În acest fel, practicantul este încurajat să integreze yoga în viaţa de zi cu zi, să o facă să „curgă” în cotidian, fără a mai exista riscul ca practica zilnică, sadhana, să devină un scop în sine.

Profesorul de yoga urmăreşte să trezească şi să reveleze calităţile divine ce sunt deja prezente în Inima fiecăruia.

De asemenea, o caracteristică importantă în YogaInimii Spirituale este că urmărim să acordăm o totală autonomie şi spaţiu de expresie fiecărui aspirant. La fel ca şi în artă, adevărata inspiraţie şi creativitate nu pot veni decât pe fondul iubirii şi libertăţii.

De exemplu, în ceea ce priveşte hatha yoga, rolul profesorului nu se rezumă la a „corecta” posturi. Mult mai important este ca el să dezvolte în fiecare practicant încrederea în natura sa divină şi în calităţile sale. Astfel, fiecare cursant îşi dezvoltă un mod de a practica yoga bazat pe bucuria de a practica, în absenţa oricărei constrângeri.

Profesorulurmăreşte să trezească fericirea de a medita, de a practica hatha yoga, de a exprima natural, în viaţa de zi cu zi, înflorirea sufletului şi creativitatea pe care practica yoga o aduce.

În tradiţia budistă, învăţătorul se prezintă cel mai adesea ca fiind un prieten spiritual, kalyana mitra. Evident, această atitudine a fost secole de-a rândul, şi continuă să fie şi acum, deosebit de fertilă din punct de vedere spiritual. De aceea, o urmăm şi în Yoga Inimii Spirituale.

În ceea ce priveşte experienţele şi „stările” avute de cursanţi în timpul practicii yoga, considerăm că rolul profesorului nu constă atât de mult în a explica semnificaţia conţinutului acelei experienţe. Rolul său este mai degrabă acela de a ajuta practicanţii să aprofundeze conştienţa tiparelor proprii. De exemplu, e mai puţin important ce ai simţit sau ai gândit decât revelarea patternurilor, a tendinţelor gândirii sau trăirilor noastre. În felul acesta, se poate produce un salt calitativ, căci astfel îţi reactualizezi lumea interioară.

Cantitate versus calitate

În locul expunerii a nenumărate procedee şi tehnici, preferăm să expunem constant principiile fundamentale ale unei practici ce permit controlul mental, liniştea interioară şi trezirea Inimii ca organ de percepţie spirituală. Recomandăm mai degrabă focalizarea cu tenacitate asupra unor metode eficiente şi practica meditaţiei de revelare a Inimii Spirituale.

Realizarea în yoga nu se măsoară prin numărul de tehnici însuşite sau de cunoştinţele teoretice acumulate. O astfel de concepţie nu ar putea decât să amplifice orgoliul şi implicit sentimentul separării.

Despre profeţii şi mistere

Yoga Inimii Spirituale se focalizează asupra importanţei momentului prezent. Ea nu încurajează proiecţii idealizate sau fantasmagorice în viitor şi nici nu oferă anunţuri profetice. De asemenea, se evita spiritul competitiv sau ideea unui scop care trebuie atins. Considerăm că un mesaj care porneşte din Inimă şi se adresează Inimii are un efect mult mai profund decât unul care se adresează minţii, sau care speculează fricile, rigidităţile ori dorinţele adepţilor.

În acest mod, aspiraţia spirituală se dezvoltă în mod dinamic, spontan şi natural.

De asemenea, nu ne propunem să încurajăm dogme, credinţe şi nici nu vrem să încurajăm un cult al misterelor. Chiar dacă acestea pot oferi argumente pentru o altă perspectivă decât cea materialistă,practica yoga nu trebuie confundată cu această preocupare pentru profeţii, enigme etc. Deci nu mistere, ci Misterul!

Singurul Mister demn de a fi revelat este „Cine sunt Eu?”, sursa tuturor celorlaltor înţelegeri şi fenomene, misterioase sau nu. Fără acest „punct de referinţă” al Inimii Spirituale, viaţa însăşi e doar precum un vis.

Secrete şi iniţieri în Yoga Inimii Spirituale

Pledăm pentru simplitatea, libertatea şi naturaleţea mesajului pe care îl aducem: necesitatea centrării în Inima Spirituală, în vederea revelării Realităţii Supreme. De aceea considerăm că el, împreună cu metodele care ajută la aplicarea sa, trebuie lăsat să circule. Adevărurile esenţiale nu au de ce să fie ascunse sau cenzurate. Ele au întotdeauna simplitatea naturaleţei. De aceea nu vom insista pe „revelarea de informaţii ezoterice”. Chiar dacă nu negăm valoarea cunoaşterii teoretice, a fi bine informat sau „performant” nu înseamnă neapărat a fi conştient şi cu atât mai puţin a fi înţelept. Evident, există procedee hatha yoga adresate celor avansaţi, care ar putea fi periculoase pentru începători. În astfel de cazuri, discreţia este necesară, dar din cu totul alte motive. Ea vine în mod natural şi este diferită de „secretomanie”.

Datorii în vederea participării la cursuri

Centrarea în Inimă şi implicit Iubirea care se naşte din aceasta este datoria noastră şi tot ea e libertatea noastră. Singura regulă a iubirii este libertatea.

Un sistem rigid adânceşte conştiinţa separării de ceilalţi şi prin aceasta ne reactualizează propria dramă, în loc să ne reveleze propria dharma (simţul armoniei cu macrocosmul).

Libertatea

Urmărim să oferim „spaţiul” în care fiecare să se poată exprima liber. Chiar dacă întreg sistemul Yoga Inimii Spirituale se structurează pe câteva premise (expuse anterior), nu impunem nimănui să creadă dogmatic în ceva anume. Aceste viziuni ajung să devină experienţă nemijlocită, trăire directă odată cu aprofundarea practicii.

Astfel, învăţăm să respectăm Misterul care suntem şi să ne lăsăm chemaţi de El.

Yoga Inimii Spirituale nu încurajează conformismul şi schemele rigide. Acestea nu fac decât să inhibe creativitatea şi elanul, aspiraţia Spirituală, freamătul sacru. În bucuria libertăţii, practica ne poartă cu uşurinţă spre Inimă, spre centrul radiant al energiilor noastre inspiratoare.

Toleranţa

Respectăm alegerile celorlalţi de a-şi exprima propriile viziuni şi valori. Cu profund respect pentru fiecare, invităm cu căldură pe oricine să urmeze marea celebrare a vieţii prin adâncirea în Inima Spirituală.

Yoga Inimii Spirituale încurajează un larg spectru de exprimări individuale spirituale şi religioase, mai ales atunci când acestea trezesc freamătul sacru al Inimii, atunci când exprimă iubirea, compasiunea, intuiţia naturii noastre reale. În adevărata spiritualitate nu există concurenţă. Există o unică Realitate Supremă. Suntem convinşi că dincolo de forma pe care o religie sau alta a folosit-o pentru exprimarea inefabilului, ele traduc în ultima instanţă aceeaşi aspiraţie, comună sufletului uman, de revelare a aceleiaşi esenţe. De aceea, aşa cum spunea Teilhard de Chardin, „tot ceea ce se înalţă, converge.” În Yoga Inimii Spirituale preferăm să ne orientăm asupra convergenţei, nu asupra elementelor formale şi a distincţiilor. Văzând esenţialul, putem integra tehnici şi metode din diferite tradiţii dacă acestea creează premizele convergenţei în Inimă, în aceeaşi Realitate Ultimă. De aceea, ştim că avem de învăţat din tradiţii precum sufismul, budismul, taoismul sau creştinismul esoteric.

Lipsa prejudecăţilor, experienţa diversităţii şi a diferenţelor individuale sau culturale este o expresie a conştiinţei unităţii divine, înţelegând şi iubind multiplicitatea creaţiei.

Astfel, pornim de la individualitate, cu specificităţile ei, pentru a ne îndrepta spre Unitate.

Prin extensie, putem spune că Yoga Inimii Spirituale acceptă şi aspiră să integreze orice practică sau metodă ce creează condiţiile pentru revelarea naturii noastre spirituale.

În ce constă progresul spiritual

Progresul pe calea spirituală se reflectă printr-o capacitate mărită de centrare interioară, înţelepciune, încredere în jocul divin, capacitate de a onora cu iubire prezenţa divină în tot şi în toate, precum şi înţelepciunea de a celebra divina măreţie a vieţii.

Trezirea spirituală este un proces de continuă deschidere, de afirmare a libertăţii interioare, de recunoaştere a Inimii Spirituale, a adevăratei noastre naturi, care este perfectă. În plan fizic, aceasta se exprimă prin fericire, împlinire, iubire, conştienţă. Libertatea spirituală este un continuu proces de deschidere lăuntrică, de amplificare a echilibrului, a conştienţei. Nu este o stare fixă de care să te agăţi sau în care să te cufunzi.

Atunci când un practicant întrupează principiile Yoga Inimii Spirituale, eldevine în mod spontan mai conştient şi mai capabil să aprecieze frumuseţea vieţii. El dezvoltă sensibilitatea şi compasiunea faţă de ceilalţi, faţă de orice creatură.

Alte semne ale progresului includ o putere interioară, hotărâre, claritate a minţii şi putere de abandon a conştiinţei individuale, capacitate de a aprecia frumuseţea, transfigurare.

Astfel, devenim participanţi mult mai pasionaţi şi mai lucizi ai vieţii, în timp ce urmăm o filozofie a iubirii vieţii atât în practica efectivă, cât şi după aceea.

La început, această atitudine se învaţă în liniştea minţii, în absenţa gândurilor, în meditaţii sau practicând hatha yoga. Apoi realizam ca ea subzistă ca un fond al existenţei pure, un substrat ce dă prospeţime, farmec, conştienţă şi iubire fiecărei clipe.

Partea a II-a – Concepte esenţiale în Yoga Inimii Spirituale

Partea a III-a – Practica Spirituală – Fundamente

Ce înseamnă pentru noi Yoga Inimii Spirituale

Posted on 5 martie 200811 martie 2014 by Claudiu Trandafir

Pentru noi, a practica Yoga Inimii Spirituale este ca o reîntoarcere acasă şi trăire în sublim. Ea aduce în acelaşi timp relaxare, deschidere, purificare, flexibilitate, regenerare, fericire, iubire. Şedinţa de hatha yoga este precum o îmbăiere zilnică în energiile cosmosului. Echilibrul şi armonia trăite în timpul practicii îşi extind ecourile pe întreaga zi. Meditaţia de revelare a Inimii Spirituale conferă un sentiment asemănător celui de reîntoarcere în mijlocul Naturii. Acelaşi gen de bucurie, acelaşi sentiment al reintegrării, acelaşi abandon în tot trăit însă în cea mai profundă Realitate. Simţi pretutindeni aceeaşi natură plină de iubire, conştienţă, splendoare a Inimii Spirituale.

Ceva măreţ se produce, căci simţi că mentalul nu mai este cel care guvernează fiinţa ta, ci că totul este constelat de Inimă. Inima redevine centrul existenţei şi coordonatoarea ritmurilor esenţiale ale vieţii. Inima îşi reia rolul ei de stea călăuzitoare pe firmamentul existenţei.

Mintea devine şi ea o Inimă în care Vidul extatic pulsează, e viu, te hrăneşte cu conştiinţa eternităţii. Atunci e ca şi când Vidul circulă prin nervi, precum sângele prin artere.

Prin centrarea sistematică în Inima Spirituală, energiile sufletului se armonizează şi se succed cu farmecul unui ritual. În universul interior realizăm astfel un ceremonial al nemuririi. El trezeşte şi aprofundează credinţa în eternitatea noastră.

Partea a II-a – Concepte esenţiale în Yoga Inimii Spirituale

Partea a III-a – Practica Spirituală – Fundamente

Partea a V-a – Alte elemente cu privire la Yoga Inimii Spirituale