Autor: Liviu Gheorghe

Înflorirea sufletului

Posted on by Liviu Gheorghe

Respiraţia – acţiune continuă care se desfăşoară în corpul nostru – este importantă nu numai pentru că ne aduce în fiinţă aerul necesar menţinerii în viaţă; ea are totodată un rol profund transformator asupra omului şi îl poate ajuta foarte mult prin energia deosebită pe care o vehiculează. În Orient, această energie se numeşte prana şi se consideră a fi fundamentul vital al vieţii. Aşadar, pe lângă aerul pe care îl inspirăm, preluăm totodată şi o anumită energie, care, conform tradiţiei milenare yoga, reprezintă baza întregii manifestări.

Darul vieţii

Suflul vital al vieţii noastre are aceeaşi natură esenţială cu Suflul Divin creator al tuturor lucrurilor fizice şi subtile. De ace­ea, respiraţia noastră ne menţine în legă­tură cu Dumnezeu. Prin fiecare inspiraţie, primim în fiinţa noastră darul vieţii, iar fiecare expiraţie ne reuneşte cu întreaga creaţie. Chiar şi după aşa-numita “moarte”, continuăm să existăm tot prin transferurile, de această dată mult mai subtile, de energie dintre noi şi restul lumii.

Respiraţia ne influenţează foarte mult întreaga viaţă. Un om sănătos respiră am­plu, calm, profund, iar cel bolnav – într-un mod slab şi plăpând. Cel fericit îşi trăieşte fericirea prin fiecare respiraţie, cel anxios abia îndrăzneşte să îşi dea seama că respiră.

Există o strânsă şi directă legătură între energia respiraţiei, fizicul, psihicul şi mentalul nostru. De aceea, yoga – ştiinţă complexă a vieţii – a dezvoltat un întreg sistem de tehnici care au un foarte bogat fundament teoretic şi filozofic, prin care energia prana-ei este folosită pentru transformarea şi spiritualizarea fiinţei umane.

Se spune despre un mare înţelept că nu îşi învăţa discipolii, timp de 20 de ani, de­cât să respire. Numai Occidentul conside­ră că este simplu şi banal să respiri – toc­mai pentru că aici, în Occident, oamenii nu ştiu să respire corect.

Tehnica pe care o prezentăm în conti­nuare nu vă va lua însă 20 de ani ca să o învăţaţi şi va fi suficient să o practicaţi 15 minute pe zi pentru a vă bucura de efec­tele ei. Ea se adresează în special celor care ştiu să privească o floare înflorind şi aspiră să îşi simtă sufletul fericit, liniştit şi curat.

Tehnica propriu-zisă

Cel mai bine ar fi să realizaţi această tehnică de respiraţie în mijlocul naturii, într-o pădure, o poieniţă, pe malul mării… Dar se poate practica la fel de bine şi aca­să, cu condiţia să fiţi într-o cameră foarte bine aerisită.

Aşezaţi-vă pe un scaun, cu faţa către nordul magnetic, menţineţi spatele drept, capul în prelungirea coloanei vertebrale, palmele pe genunchi, ochii închişi. Relaxaţi-vă global – fizic, psihic, mental. Eli­minaţi, pe cât posibil, orice fel de gânduri, preocupări interioare, griji. Rela­xaţi acum piciorul stâng, de jos în sus, apoi piciorul drept; braţul stâng, de la vâr­ful degetelor până la umăr, apoi, la fel, braţul drept; relaxaţi global trunchiul de jos în sus; gâtul, muşchii din zona capu­lui. Conştientizaţi acum relaxarea corpu­lui fizic.

Apropiaţi uşor palmele între ele, la ni­velul pieptului; degetele se ating între ele, palmele le menţineţi relaxate, dar apropi­ate una de alta.

Imaginaţi-vă acum un boboc frumos de floare, în dreptul pieptului. Poate fi orice floare doriţi: un lotus, un trandafir, o la­lea, un crin… Vizualizaţi cât mai bine bo­bocul de floare, de culoare galben-aurie. Respiraţi 3-5 minute de voie, calm, liniş­tit: inspiraţi pe nas, cât mai amplu, şi ex­piraţi pe gură. Urmăriţi să simţiţi cât mai profund frumuseţea bobocului de floare, strălucirea lui aurie şi direcţionaţi energia preluată prin respiraţie în zona pieptului, central.

Treceţi acum la o altă etapă, în care res­piraţiile vor fi însoţite şi de reţinerea su­flului pe vid, respectiv pe plin. Inspiraţi profund pe nas, duceţi de asemenea ener­gia în zona pieptului şi vizualizaţi cum, odată cu inspiraţia, floarea aurie se deschi­de. Corelaţi inspiraţia cu mişcarea foarte lentă a palmelor care, rămânând lipite la bază, ajung totuşi în finalul inspiraţiei să fie cu degetele depărtate, asemenea unei flori deschise. Degetele sunt relaxate, uşor îndoite, pentru a semăna cât mai mult cu petalele unei flori înflorite. Ră­mâneţi apoi nemişcaţi, în retenţie pe plin, şi vizualizaţi cât mai bine floarea acum înflorită, frumoasă, plină de viaţă şi de strălucire. Expiraţi apoi uşor pe gură; corelaţi expiraţia cu închiderea florii şi apropierea lentă a degetelor, care ajung în finalul expiraţiei să fie din nou lipite între ele. Rămâneţi într-o scurtă retenţie pe vid şi reluaţi apoi respiraţia în acelaşi mod. Realizaţi 7 astfel de respiraţii în care, de fiecare dată, corelaţi vizualizarea deschiderii şi a închiderii florii cu inspiraţia şi expiraţia. Cu fiecare inspiraţie, vizualizaţi cum floarea voastră se deschide din ce în ce mai mult şi simţiţi gradat cum chiar sufletul vostru se umple de fericire şi bucurie de a trăi.

În final, lăsaţi încet palmele pe genun­chi, rămâneţi cu ochii închişi şi continuaţi să vă simţiţi sufletul înflorit şi fericit, ca şi cum frumuseţea şi strălucirea aurie a florii vizualizate s-a transferat sufletului vostru.

Deschideţi apoi uşor ochii, priviţi în jurul vostru şi păstraţi în suflet fericirea pe care acum o regăsiţi oglindită în tot ceea ce vă înconjoară.

Aici aveți o exemplificare video

 

Aspecte referitoare la atitudinea interioară ideală pe care trebuie să o aibă vindecătorul

Posted on by Liviu Gheorghe

În fiecare din noi există Arhetipul Vindecătorului Divin. Acest Vindecător Divin este adevăratul vindecător din toate fiinţele, şi nu un anumit om. Pentru a ne vindeca pe noi sau pe alţii trebuie să urmărim să ne cunoaştem chiar pe noi înşine cât mai profund şi astfel vom putea manifesta chiar noi harul puterii tămăduitoare.

Dacă în trecut şi până în momentul prezent oamenii aflaţi în suferinţă au făcut şi continuă să facă apel la un intermediar, care din exterior acţiona în vederea restabilirii echilibrului perturbat şi redării sănătăţii, noua ştiinţă a vindecării îşi propune să fundamenteze, pe baza unor principii universal valabile, modalitatea cea mai eficientă care să conducă la scopul propus, care îl reprezintă în esenţă tămăduirea spirituală.

În acest sens, ştiinţa vindecării spirituale presupune întotdeauna participarea directă, sistematică, chiar a celui bolnav, care este învăţat gradat să deprindă modalităţile eficiente de autotratament şi în acelaşi timp să-şi construiască, pe baza principiilor adevărului, binelui şi armoniei, o nouă stare interioară mult superioară.

În aceasta constă, de fapt, şi diferenţa esenţială între cele două modalităţi de tratament. În această direcţie, rolul major îi revine acum măiestriei terapeutului, care utilizând o serie întreagă de modalităţi ce ţin de latura fiziologică, psihică, mentală şi spirituală, reuşeşte să trezească acele resurse potenţiale, infinite, ale oricărei fiinţe, chiar aflată în suferinţă, pe care să le mobilizeze pentru vindecarea deplină.

Pacientului îi revine, la rândul său, ca o datorie, crearea atitudinii de participare directă, înţeleasă ca o necesitate fundamentală, căreia trebuie să-i răspundă, aflat acum în al 12-lea ceas şi fiind adeseori ultima şansă pe care această existenţă i-o oferă.

Aflându-se în această ipostază, şi înţelegându-şi rolurile pe care şi le-au asumat, terapeutul – de a deveni un instrument perfect care poate canaliza resursele celui bolnav, şi cel aflat în suferinţă – de a-şi mobiliza toate resursele în aceeaşi direcţie, cei doi se pot apropia conlucrând şi interferând prin mai multe rezonanţe, în vederea atingerii scopului propus.

Pentru a se concretiza ca stare tot ce s-a menţionat aici, trebuie să ne reamintim cele două principii fundamentale:

1.principiul consacrării şi integrării armonioase a  tuturor gândurilor şi acţiunilor şi

2.principiul rezonanţei.

Înaintea oricărui contact cu un pacient, ne interiorizăm câteva minute, consacrând toate gândurile şi faptele de ajutorare pe care le vom realiza pentru acel bolnav, precum şi fructele acţiunii noastre lui Dumnezeu, simțit ca esența ființei noastre. Îl implorăm sincer să ne răspundă printr-o stare interioară model, de forţă, linişte, armonie, înălţare, şi Îl rugăm de asemenea apoi, să îl ajute pe acei om, prin noi. Vom urmări să ne dăruim ca un instrument cât mai bun şi mai pur în mâinile lui Dumnezeu, care prin noi îşi va manifesta graţia în vindecarea bolnavului. Starea de dăruire către Divin, starea de releu perfect, va fi menţinută pe întreaga durată a lucrului cu pacienţii şi cât mai mult timp cu putinţă în restul timpului, ca o continuă trăire transfiguratoare. Vom realiza astfel rezonanţa între noi şi infinita Forţă Divină Binefăcătoare, care ne va inspira, ghida şi umple de energii benefice. În finalul întâlnirii cu pacientul, ne vom interioriza din nou, pentru a îngenunchea lăuntric, plini de recunoştinţă către Dumnezeu, Cel Mereu Bun şi plin de compasiune.

În timp ce lucrăm sau discutăm cu bolnavul, vom urmări să invocăm continuu un flux de lumină alb strălucitoare care coboară asupra lui, purificându-l şi însănătoşindu-l.

 Este foarte importantă, de asemenea, transfigurarea pacientului. Vom evoca în omul din faţa noastră calităţile fundamentale care îl pot readuce într-o stare de perfectă armonie, îl vom ajuta ca la rândul său să îşi redescopere acele virtuţi sufleteşti, pe care manifestându-le va fi ajutat să îşi refacă starea de echilibru lăuntric.

Pacientul va fi ajutat să renunţe la atitudinea de “om bolnav” şi la toate comportamentele care îi întreţin starea de boală (frică, lamentare, pesimism, neîncredere, suspiciune, răutate, egoism, vicii, manii obsesive, nelinişte, angoasă etc), care reprezintă de fapt rezonanţe cu energii negative profund perturbatoare.

Indiferent de rezultatele obţinute în timp, atitudinea interioară a terapeutului nu trebuie să se modifice, printr-o implicare egotică sau pierderea încrederii, a siguranţei, a optimismului. El trebuie să fie consecvent în manifestarea continuă a energiilor armonizante, perfect detaşat şi plin de înţelepciune şi compasiune.

El nu trebuie să fie deviat în ceea ce priveşte manifestarea acestor aspecte, cunoscând faptul că adeseori pot să apară reacţii subiective ale pacientului, tentaţii ale acestuia de a întrerupe tratamentul sau de a solicita mereu altceva. Acestea reprezintă, de cele mai multe ori, blocaje karmice specifice bolnavului. Este posibil ca la o primă şedinţă cu el să apară rezultate deosebite, dar ulterior, acesta să le nege sau să întrerupă tratamentul. Sunt situaţiile rare ale acelor oameni cărora deocamdată nu le este permisă, din punct de vedere karmic, vindecarea.

În alte situaţii, anumite rezultate sau reacţii la tratament par a se lăsa aşteptate. Dar nici acum nu trebuie să fim neliniştiţi, căci adeseori cumulul cantitativ conduce la saltul calitativ şi după un anumit timp se înregistrează veritabile salturi în vindecarea bolnavului.

Toţi marii vindecători care au acţionat într-o perfectă armonie cu legile firii au arătat oamenilor importanţa atingerii unei viziuni globale a bolnavului. Cunoscând principiul reflexiei, prin care întotdeauna Totul se reflectă în parte şi partea se reflectă în Tot, în mod analogic, ei tratează atât corpul, cât şi sufletul. În această direcţie, Zamolxe afirma că: “după cum nu trebuie să încercăm a ne îngriji ochii fără să ţinem deloc seama de cap, tot astfel nici capul nu poate fi îngrijit neţinându-se seama de corp şi, în mod asemănător, având în vedere acest adevăr trebuie să-i dăm totdeauna o potrivită îngrijire trupului dimpreună cu sufletul. Probabil acesta este motivul pentru care medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli: pentru că ei nu cunosc tainele întregului pe care îl au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă, iar dacă partea tulburată va fi vindecată, întregul va fi din nou armonios aşa cum trebuie să fie, iar omul va trăi mult timp plin de vigoare, bun la suflet şi fericit.”

În acest sens, tratamentul natural al oricărei afecţiuni urmăreşte înlăturarea cauzelor fundamentale care determină condiţiile apariţiei bolii. Este tratată fiinţa şi nu boala, urmărindu-se rearmonizarea ei pe toate planurile. Se va acţiona simultan asupra nivelurilor profunde, mentale, sufleteşti, cât şi asupra suferinţelor corpului fizic.

În esenţă, orice suferinţă îi este dată omului pentru a-l retrezi la o viaţă adevărată, pentru a-l orienta către inima sa. De aceea, pacientul trebuie să înţeleagă că adevăratul scop pe care îl urmăreşte este transformarea  spirituală, trezirea conștiinței inimii spirituale şi toate celelalte rezultate, implicit starea de sănătate, vor apărea de la sine. .

Știinţa vindecării spirituale oferă o modalitate prin care omul bolnav să poată ieşi din suferinţă. Această cale implică întotdeauna ca prin participare directă şi efort conştient, pacientul să devină capabil să se autocunoască şi să se înţeleagă pe sine, reapropiindu-se astfel de esenţa sa profundă.

Toate vindecările aparent miraculoase se fundamentează pe acest proces al regăsirii de sine. Când bolnavul ajunge să trăiască o stare caracterizată de dorinţa puternică de a face tot ceea ce îi stă în putere pentru a se vindeca, precum un înecat doreşte o gură de aer, se poate spune că vindecarea este aproape. Purtat de o fervoare şi aspiraţie puternică de a redeveni armonios şi sănătos, pentru Dumnezeu el este atunci dispus să renunţe la multe dintre obişnuinţele sale vechi, orientându-se acum, cu toată încrederea, pe calea transformării sale binefăcătoare.

Modalitatea naturală de vindecare presupune întotdeauna reîntoarcerea la adevărata natură a fiinţei noastre. Când o fiinţă este bolnavă, este ştiut faptul că ea este închisă, pesimistă; şi relaţiile ei cu Universul exprimă o stare de dizarmonie. Este ca un organism care devine secătuit, lipsit de vitalitate, închistat şi incapabil de a mai rezona cu focarele de energie binefăcătoare din acest univers, adeseori ajungându-se ca prin inerţie şi stagnare în boală, bolnavul să asiste la procesul sinuciderii sale lente. Afirmarea vieţii, în urma procesului de deschidere sufletească, de împăcare şi de regăsire de sine, determină din nou stări de rezonanţă din ce în ce mai ample cu toate acele surse focar de putere, forţă, sănătate, regeneratoare, existente în Univers. Propria natură interioară asimilează din nou, din ce în ce mai profund, natura exterioară şi astfel principiul vieţii şi energiile ei specifice se retrezesc reîmprospătate, determinând reapariţia stării de armonie şi sănătate.

Respectând principiul non-violenţei, vindecătorul va urmări combinarea armonioasă a mai multor metode naturale de vindecare, care, susţinute sistematic şi intensiv o perioadă adecvată de timp, vor determina în starea pacientului o schimbare fundamentală, resimţită pe toate planurile – fizic, psihic, mental şi spiritual. Aceste modalităţi de vindecare şi remedii naturiste, din punctul de vedere al efectelor generate în fiinţa bolnavului, se potenţează reciproc şi determină, într-un timp scurt, un salt energetic, care permite încă din faza iniţială a tratamentului trecerea la o nouă stare interioară, care conferă încredere şi amplifică dorinţa bolnavului de a intensifica eforturile depuse de el în vederea vindecării.

Cum sa alegem maestrul, invatatura sau calea spirituala pe care vom porni? (1)

Posted on by Liviu Gheorghe

Partea I

Profilul spiritual al maestrului ideal

Traim intr-o perioada in care propunerile diferitelor scoli spirituale sunt foarte numeroase si exista o supra-abundenta de maestri si invatatori care cauta atentia si loialitatea noastra. Daca ne aflam intr-o cautare spirituala sincera, avalansa de informatii si invataturi – multe dintre ele contradictorii – poate sa genereze confuzii, mai ales daca abia am ales o cale spirituala, caci uneori nu avem o mare experienta in acest domeniu.

Iata un simplu ghid care are rolul de a ne ajuta, pe fiecare dintre noi, sa alegem cu mai mult discernamant maestrul, invatatura sau calea pe care vom porni.

Aveti poate o puternica aspiratie de a va implini din punct de vedere spiritual, dar nu stiti cum sa o concretizati cel mai bine. Ati crescut suprasaturati si obositi de religia conventionala si doriti altceva? Va simtiti coplesiti de diversitatea si natura deseori contradictorie a invataturilor si scolilor spirituale alternative care exista in prezent? Va asiguram ca nu sunteti singuri in aceasta situatie!

De ce sunt atatea confuzii in acest domeniu? Iata cateva motive:

– Exista cu adevarat multe cai care conduc catre Dumnezeu, sau catre iluminarea spirituala, iar acest fapt este reflectat de diversitatea invatatorilor, religiilor, credintelor si practicilor spirituale existente.

– Ne aflam intr-o perioada de „trezire spirituala” a oamenilor si astfel este normal sa apara o foarte bogata oferta in acelasi timp cu o „cerere” imensa, aceasta in timp ce religia conventionala nu mai poate oferi raspunsuri si solutii unora dintre noi.

– Sistemele de comunicatii moderne, in special televizorul si internetul, ne ajuta sa aflam despre mult mai multe posibilitati de transformare spirituala decat pana acum.

– Invatatori din diferite traditii si culturi sunt capabili sa duca invatatura lor in alte parti ale lumii. Chiar si tragica invazie a Tibetului de catre chinezi a avut un rezultat pozitiv in raspandirea budismului tibetan in lume.

– Se pot face o multime de bani din „comertul” credintelor si practicilor spirituale. Propria proclamare drept „guru” sau fondarea unei secte poate aduce multi bani, iar aceasta-i ispiteste pe multi sa se auto-prezinte drept „invatatori spirituali”. 

– Multi dintre cei care sunt inca la inceput pe calea lor spirituala au un punct de vedere conventional, isi considera propriile credinte drept un adevar absolut si pentru ei, prin definitie, orice alta credinta alternativa este falsa. Din aceasta pozitie intoleranta si nesigura ei sunt inclinati sa accentueze diferentele dintre credinta lor si oricare alta, in loc sa se bucure de asemanari.

– Multi dintre cei aflati pe o asa-zisa cale spirituala au sfarsit in ceea ce este numit „materialism spiritual”. In paralel s-a dezvoltat o cerere imensa de tehnici si modalitati grupate in tot felul de cursuri si „programe” din ce in ce mai noi si mai neobisnuite, adaptate diferitelor mentalitati. Spiritualitatea a ajuns sa fie confundata cu dezvoltarea personala, iar acest fapt ii incurajeaza pe cei care predau tehnici pentru dezvoltarea personala sa se prezinte drept invatatori spirituali pentru a veni in intampinarea acestei cereri.

– Ego-ul vrea totdeauna sa fie special, diferit. Cei care nu si-au „cucerit” ego-ul in timpul practicii si evolutiei lor spirituale sfarsesc prin a se numi ei insisi „maestri eliberati”. Sau, daca nu devin invatatori, sunt atrasi catre alti indrumatori care au un ego foarte puternic sau „special”.

Într-o asemenea conjunctura spirituala „aglomerata”, cum vom alege calea sau invatatorul care ne pot ajuta cel mai bine sa ne implinim propria cautare spirituala?

La modul ideal, calea pe care o alegem trebuie sa se potriveasca cu personalitatea, temperamentul si credintele noastre, dar in mod fundamental, in majoritatea cazurilor, calea este aleasa pentru ca ne atrage din considerente psihologice si / sau datorita unor sincronicitati. Multi dintre noi am fi inspaimantati daca am sti motivele inconstiente pentru care am fi in stare sa urmam un invatator sau o cale (deseori, aceasta are de-a face cu charisma invatatorului si cu modul in care invataturile ne intaresc ego-ul).

Daca trebuie sa facem o alegere, totusi, ar trebui sa fim cat mai lucizi posibil, iar pentru aceasta este important sa cunoastem aberatiile diferitilor invatatori si ale organizatiilor lor, astfel incat sa putem elimina din start falsii profeti si sa evitam fundaturile, adica acele „cai” care nu duc nicaieri. Aceasta ar salva mult timp pentru noi, caci asa cum s-a putut dovedi adeseori, unii oameni ratacesc pe cai „infundate” timp de multi ani inainte sa realizeze ca acestea nu duc nicaieri.

Pentru a face alegeri spirituale bune, pentru a decide ce invatator, scoala sau credinta sa urmam, ar fi cu siguranta utila o „lista” cu calitatile unui invatator ideal, astfel incat sa fim capabili sa ne dam seama daca un anume invatator sau o anume scoala sunt bune sau nu pentru noi.

Oferim in continuare un astfel de “profil spiritual al Invatatorului ideal”:

1. Il simtim sau, mai bine spus, il intuim ca fiind potrivit pentru noi, atat la un nivel profund, spiritual, cat si la nivel intelectual si sufletesc. Se potriveste cu personalitatea, temperamentul si credintele noastre.

2. Este capabil sa transmita invataturile ideale (aceasta necesita pricepere, multi ani de experienta practica spirituala directa, umilinta in intelepciune).

3. Plaseaza si valorizeaza oamenii inaintea ideologiei sau doctrinei caii sale; incurajeaza acceptarea si bunatatea plina de iubire fata de toate fiintele, indiferent de rasa, sex, cultura, nationalitate, religie, politica.

4. Considera toate fiintele umane ca fiind in esenta egale; invatatura sau doctrina respectivei cai incurajeaza o comunitate non-ierarhica, dar plina de respect.

5. Respecta el insusi un cod moral si etic bazat pe virtutile fundamentale: adevar, bine, dreptate, iubire, armonie,etc

6. Respecta oamenii la toate nivelurile: fizic, mental, emotional si spiritual.

7. Incurajeaza iubirea, iertarea si impacarea.

8. Este motivat sa predea invatatura din simpla aspiratie de a-i ajuta pe oameni, si nu pentru bani, putere sau din dorinta de „a fi special” (nu este nimic gresit in a avea din ce trai in acest proces, dar aici este vorba despre motivatia primara).

9. Invatatura sa este coerenta, unitara in aspectele sale.

10. Nici el, nici invatatura sa nu se contrazic conjunctural. Cu alte cuvinte, una se spune si alta se face.

11. Este capabil sa inspire spiritual oamenii prin prezenta, actiuni, cuvinte pline de intelepciune si umor.

12. Atat invatatorul cat si grupul spiritual pe care l-a creat sunt o personificare a invataturii sale si actioneaza intotdeauna cu integritate si onestitate.

13. Este umil si modest.

14. Ne indeparteaza gradat si usor de la o perspectiva egocentrica spre o grija plina de atentie fata de ceilalti. Cu toate acestea, respecta si intelege rolul important, dar nu central, al personalitatii unei fiinte umane spirituale.

15. Da intotdeauna discipolului deplina libertate de a ramane sau de a pleca din scoala sa.

16. Niciodata nu impune ceva cu forta unui discipol, in nici un domeniu – fizic, mental sau emotional.

17. Nu actioneaza niciodata si ne se erijeaza el insusi ca intermediar al divinului, ci incurajeaza discipolul sa isi creeze o relatie directa cu divinul.

18. Incurajeaza actiunile colective realizate in beneficiul comuniatii, societatii sau al binelui planetei noastre.

19. Nu sustine ca poseda cunostinte sau tehnici secrete care ii fac speciali pe cei care le cunosc.

20. Nu sustine sau afirma ca acele invataturi sau tehnici sau chiar scoala sau gruparea sa este „unica” si are un rol sau o menire speciala de a ”salva” ceva: natiunea, lumea, planeta sau sistemul solar etc.

21. Nu ne incurajeaza sa „devenim” altceva sau altcineva decat ceea ce noi deja suntem in mod intrinsec. Cu alte cuvinte, invatatura nu este o forma deghizata de dezvoltare a ego-ului si nici doar de dezvoltare personala (nu este nimic gresit in dezvoltarea personala, doar ca nu este transformare spirituala).

22. Nu este interesat de propria imagine si nu incurajeaza cultul personalitatii sale.

23. Viata sa exprima o continua preocupare fata de aspectele spirituale fara sa se coboare la barfe, minciuni, intrigi si clevetiri

24. Nu este agresiv in limbaj si comportament cu discipolii sai.

25. Apreciaza toate caile spirituale autentice si pe maestrii adevarati incurajandu-si discipolii sa mearga spre acestia pentru a avea o cunoastere universala.

26. Este plin de iubire, lipsit de interese personale, daruit lui Dumnezeu cu toata fiinta sa.

Folosind asemenea „liste de control” putem face alegeri mai lucide in cautarile noastre spirituale. Astfel, nu mai lasam procesul deciziei noastre in seama unor mecanisme mai mult inconstiente, care ne determina sa facem alegeri eronate motivate doar de atractie sau charisma. De notat ca aceste „liste de control” se aplica la fel de bine atat invatatorilor, cat si grupurilor apartinand religiilor traditionale. In articolul urmator vom oferi si o „lista de control” care ne poate ajuta sa ii descoperim mai repede pe acei falsi „guru” sau „maestri spirituali”. Din suprapunerea acestor doua liste putem sa recunoastem in linii mari si destul de rapid autenticitatea unei cai spirituale si a unei fiinte umane care se erijeaza in a fi „invatator” sau „maestru”.

Acest mic articol-ghid ofera cateva indicatii de baza despre cat de autentic spiritual si cat de eficient este un invatator sau o scoala spirituala. Astfel, cautatorii vor putea elimina din start caile ineficiente, si vor alege dintr-o lista mult mai scurta de invatatori sau scoli spirituale autentice.

Unii oameni ar putea fi indignati ca oferim asemenea „repere” pentru grupuri si invatatori spirituali. Ei ar putea spune ca judecata sau critica nu sunt compatibile cu spiritualitatea. Cum am putem deci noi sa judecam (sa analizam critic) spiritualitatea cand insasi atitudinea de a „judeca” pe cineva este considerata a fi ne-spirituala? Tocmai pentru ca avem fiecare dintre noi capacitati rationale si critice extrem de active, nu este necesar sa renuntam noi insine la ele, ci sa le folosim spre mai binele fiintei sau al comunitatii in care traim. Ce s-ar fi intamplat daca nu ar fi fost criticate neajunsurile dictatorilor sau a falsilor profeti de pana acum?

Asa cum avem o individualitate si folosim unele structuri ale personalitatii pentru a putea trai in societate, dar stim ca ego-ul nu trebuie sa ne devina stapan, tot astfel nu trebuie sa „aruncam” de o parte facultatea de analiza si discriminare si capacitatea de a ne pune intrebari sau a pune intrebari inteligente si nici sa renuntam la perspectiva critica, caci astfel noi ne pierdem tot discernamantul si sfarsim prin a accepta rationamente false, sisteme de credinta irationale si resturi „spirituale”, urmand orice fals profet pentru ca suntem incapabili sa vedem „hainele noi ale imparatului”. Lumea este plina de falsi profeti care, indiferent cata grija si compasiune aparenta manifesta in mod ostentativ, ne vor lua banii, timpul si poate chiar stabilitatea noastra psihologica. Lumea este plina de sisteme de credinte nebunesti care pot sa „gadile” intelectul si chiar inima, dar care nu ne vor duce nici macar un singur pas inainte pe calea realizarii spirituale. Chiar Buddha isi incuraja discipolii sa ii analizeze invataturile, sa le testeze, pentru ca altfel cum ar fi putut sti daca ele erau sau nu eficiente? Avem nevoie de discernamant, si sa nu ne fie frica sa ii aratam pe „imparatii dezbracati”.

In acest moment, din nefericire, singura sursa critica asupra celor care se ocupa cu sistemele de credinte alternative este fie a celor aflati in afara oricarei comunitati spirituale (de obicei oameni de stiinta care nu au ceva mai bun de facut decat sa atace orice sistem de credinte care contrazice viziunea lor materialista asupra lumii), fie a fundamentalistilor religiosi care minimalizeaza si defaimeaza orice credinta care este diferita de a lor. Ca rezultat, nu exista nici o dezbatere sanatoasa asupra ideilor spirituale. Dar ce pot face insa aceia dintre noi care sunt cu adevarat cu mintea si inima deschisa si care cauta doar sa afle adevarul? De ce mintile noastre cu discernamant sunt repede catalogate drept „minti inchise” sau „superficiale”?

Adevarul este ca exista extrem de putini oameni cu mintile deschise (din punct de vedere spiritual) in societatea in care traim. Majoritatea oamenilor isi au propriile interese si preocupari, chiar si cei care sustin ca au mintea deschisa si gandesc liber. Aceasta se petrece deoarece, cel putin in domeniul spiritualitatii, cei mai multi dintre oameni sunt nesiguri pe ei insisi si de aceea sovaielnici in a intretine constant orice activitate care le poate agita indoielile sau care i-ar forta sa isi modifice propriile fundamente ontologice. Ei nu sunt obisnuiti sau, mai bine spus, nu se simt confortabil cu o existenta pusa sub semnul intrebarii, care le „zdruncina” pseudo-valorile si convingerile de ani de zile. A trai in acea zona care este atat de apropiata de cine si ce suntem noi cu adevarat, cel putin in faza de inceput, ne poate „bulversa” si chiar speria suficient de tare astfel incat sa renuntam la orice cautare . Adevarul „propriei mediocritati” mai intai ne face sa suferim, apoi sa-l negam, mai rar sa-l acceptam si extrem de rar sa-l transformam spre a face un pas inainte spre intelepciune.

Nu urmarim sa atacam personal indivizii sau credintele lor – daca grupul sau persoana cutare crede ca rinocerii roz extraterestri locuiesc pe Luna, le respectam dreptul de crede asa ceva, si chiar sa ii invete pe altii. Dar daca acea persoana sau acel grup incearca apoi sa justifice aceasta credinta prin false argumente stiintifice, citate gresite din cartile sfinte, alte si alte minciuni, sau prin manipulare psihologica, sau daca sunt sustinute afirmatii speciale facute pentru rinocerii extraterestri si cat de esentiali sunt ei in procesul iluminarii altora, sau daca ei sustin ca rinocerii extraterestri reprezinta singura cale de realizare spirituala, sau daca sunt facute false revendicari de autoritate spirituale de catre invatatorul sau scoala respectiva pentru a sustine aceasta teorie, in acest caz cat mai multi oameni lucizi si responsabili au datoria de a evidentia aceste grave abateri de la adevar.

Toti cei care fac parte dintr-o asemenea scoala spirituala alternativa trebuie sa fie suficient de intelepti si de curajosi pentru a-si analiza grupul in care a intrat. Trebuie sa intelegem ca doar simplul fapt ca un invatator sau o scoala este „alternativa” sau schimba perspectivele religioase traditionale nu le da automat credibilitate si acele „invataturi” pot sa nu fie autentice. Altfel, tot „criticismul” este lasat in seama celor din afara cercului nostru spiritual, iar aceasta conduce la crearea unei dispute – noi impotriva lor – iar comunitatea spirituala alternativa se construieste in mod orb pe ea insasi pe fundatii slabe… o avalansa de vagi si contradictorii invatatori si credinte care fac prea putin pentru a ajuta pe oricine de-a lungul caii spirituale.

(articol preluat de pe www.energygrid.com )
 
Citeste si Partea a II-a – Test de identificare a unui fals maestru

Cum sa alegem maestrul, invatatura sau calea spirituala pe care vom porni? (2)

Posted on by Liviu Gheorghe

Partea a II-a

Test de identificare a unui fals maestru

Motto: „Adevaratul guru nu te va umili niciodata nici nu te va instraina de tine insuti. El te va aduce constant inapoi la realitatea perfectiunii tale inerente si te va incuraja sa cauti in interior. El stie ca nu ai nevoie de nimic, nici chiar de el si  nu oboseste niciodata sa-ti aminteasca acest lucru. Dar cel care se declara singur guru este mai preocupat de el insusi decat de discipolii lui.”  (Nisargadatta)
„Sa nu ai incredere in cei care pun o distanta intre tine si fiinta ta reala si se ofera sa-ti serveasca drept mijlocitori.”  Nisargadatta

In completarea a ceea ce am prezentat in articolul anterior oferim in continuare un test foarte eficient pentru a identifica un fals maestru.

Daca sapte sau mai multe dintre afirmatiile urmatoare descriu persoana aleasa de tine drept guru sau indrumator spiritual, atunci, din pacate, aceasta nu este atat de inteleapta sau de potrivita pentru sufletul tau asa cum ai vrea sau ti-ar place sa crezi. Deschide ochii, priveste mai profund, trage adanc aer in piept si… continua-ti cautarea cu speranta. Cel care cauta profund si cu toata sinceritatea va avea parte de un ghid care cu adevarat sa-l poata ajuta pe calea desavarsirii sale spirituale.

1. Isi atesta singur iluminarea. Maestrii autentici nu vorbesc despre propria iluminare sau perfectiune deoarece stiu ca acest lucru nu este de folos nici lor, nici discipolilor. Falsii maestri sustin deseori aceasta afirmatie deoarece vor sa creeze un complex de inferioritate discipolilor si implicit sa ii faca „supusii” lor. Au prea putin altceva de oferit celor care ii urmeaza. Ei spun despre ei insisi ca sunt unici sau printre cei mai buni, confirmand insa astfel orgoliul si limitarile pe care le au.

2. Nu accepta criticile. Falsii maestri nu primesc criticile la adresa lor sau la adresa invataturii lor. Nu accepta sa le fie aratate greselile si nu le recunosc decat pe cele minore, rareori. Ei sau organizatiile lor incep procese de milioane de dolari pentru a opri ex-discipolii de la imprastierea acestor critici sau vor continua mult timp „lupta” de aparare a propriei imagini calomniind si denigrand pe cei care le-au demascat devierile. Aceasta le contureaza si mai mult portretul de falsi maestri.

3. Actioneaza ”omnipotent”, fara a putea fi trasi la raspundere in mod direct. Unele comunitati spirituale au o structura ierarhica si un mod de organizare care functioneaza pe mai multe niveluri care nu sunt cunoscute de catre cei mai multi discipoli. Pentru a intari aceasta structura se apeleaza la metode de coercitie, juraminte de pastrare a secretului, echipe de ordine si disciplinare. Comportamentul nedrept sau revoltator al „gurului” si ai unor acoliti de-ai lui este prezentat de acestia ca fiind necesar pentru a ajuta la „cresterea” discipolilor. Este cunoscuta asa-numita tehnica a testarii ego-ului care este folosita mereu de catre un fals guru pentru a-i tine sub control pe aceia care ar avea ceva de comentat. Exista numerosi  invatatori mediocri care deseori si-au vatamat psihic si si-au discreditat elevii doar pentru a nu lasa ca vreunul dintre ei sa fie apreciat de ceilalti mai mult decat este el apreciat.  Un maestru autentic respecta vointa discipolului si va actiona intotdeauna conform unui cod moral si etic care este acelasi cu cel pe care il propovaduieste.

4. Falsii maestri mai mult vorbesc despre iluminare decat ofera modalitati care duc la ea. Este uimitor cat de mult au vorbit falsii maestri despre iluminare sau eliberare. Ei isi argumenteaza punctele de vedere in acelasi mod in care oamenii de stiinta din Evul Mediu discutau despre cati ingeri pot sa stea pe varful unui ac. Orice nebun poate vorbi despre nivelul spiritual suprem, deoarece in general ceea ce spune nu poate fi verificat de ascultatori. Este mai practic ca acesti ascultatori sa fie ajutati sa traiasca iluminarea ei insisi. Adevaratul maestru se focalizeaza asupra caii si asupra idealului suprem.

5. Nu practica ceea ce predica. Contrar mitului propagat adeseori de falsii guru, nu ai voie sa faci orice dupa ce ai atins un anumit nivel „spiritual”.  Daca un invatator predica iubirea si iertarea, atunci trebuie si sa actioneze in acest spirit, cel putin majoritatea timpului, aratand ca regreta orice scapare. Daca preda meditatia, trebuie sa mediteze. Daca insista ca discipolii lui sa traiasca in conditii austere si cu mancare putina, asa trebuie sa traiasca si el; daca predica despre unitatea si fraternitatea spirituala, trebuie sa fie el insusi un frate sau o sora pentru semenii sai.

6. Isi aroga drepturile asupra unei tehnici particulare de meditatie sau de vindecare. Este un fapt stabilit ca meditatia si vizualizarea ghidata sunt eficiente, ca de altfel numeroase tehnici yoghine. Oricine le practica cu perseverenta va trai transformari si realizari majore in viata sa. Falsul maestru va incerca sa isi aroge dreptul de proprietate asupra unor tehnici sau metode particulare ca si cand acestea ar fi stiute doar de el ca sa isi atraga discipolii. Si va afirma ca efectele meditatiei apar mai degraba prin binecuvantarea lui decat prin eficienta metodei, calitatile si eforturile fiecarui discipol sau prin gratia lui Dumnezeu. Deseori discipolilor le este interzis sa divulge chiar si cele mai banale metode pentru a mentine un fel de drept de proprietate intelectuala, de obicei sub pretextul necesitatii ca acea tehnica sa fie invatata corect.

7. Ofera deseori darshan sau satsang chiar daca acestea nu fac parte din cultura sa. Darshan este ritualul prin care discipolii trec pe rand prin fata maestrului, care de obicei este asezat, si se inchina in fata lui sau chiar ii saruta picioarele. In Orient, aceasta face parte din cultura specifica si este firesc sa se arate respectul si veneratia (acolo copiii chiar saruta picioarele parintilor lor). Cu toate acestea, in Occident, un asemenea comportament imitat este o indicatie foarte clara ca maestrul respectiv joaca teatru. Satsang, pe de alta parte, inseamna literalmente „compania fiintelor spirituale”. Intr-un sens mai profund, este o afirmare a relatiei maestru-discipol din traditia orientala. Dar unii falsi maestri occidentali folosesc aceasta terminologie deoarece doar vor sa para ceea ce nu sunt. Prezenta maestrului ar trebui sa inspire in primul rand aspiratie catre Dumnezeu, nu adularea lui si nici trezirea in discipoli a unor dorinte materiale sau sexuale.

8. Traieste in opulenta. Adeseori aceasta fiind foarte abil mascata. Nu este nimic gresit in a trai bine sau a fi bogat. Dar atunci cand aceasta deviaza catre opulenta inutila, folosind fonduri care nu au fost in mod explicit donate pentru acest scop, probabil ca ai de a face cu un fals guru. In general, banii sunt colectati de la discipoli sub forma de donatii, care sunt facute ca un act de iubire, apreciere si pentru a ajuta la raspandirea influentei maestrului. Un maestru adevarat foloseste o asemenea bogatie pentru a ajuta oamenii, nu pentru a-i strange cu rapacitate, pentru a-si cumpara proprietati, obiecte personale sau pentru a face cadouri iubitelor.

9. Incurajeaza sau permite adorarea din partea discipolilor sai. E bine sa eviti orice grup care se concentreaza mai mult asupra „maestrului” insusi decat asupra lui Dumnezeu. Adeseori aceasta indica faptul ca acolo, in acel grup, sunt tendinte sectare. Este o piedica in calea propriei realizari spirituale sa te concentrezi asupra a ceva ce te indeparteaza in loc sa te apropie de esenta ta divina.

10. Tine cu tot pretul la propria sa imagine.Fereste-te de maestrii care isi prezinta propriile fotografii pentru construirea si promovarea propriei imagini in timp ce sustin ca ei si-au eliminat complet ego-ul. Chiar mai grava este situatia acelora care isi pun discipolii sa se concentreze asupra pozei lor, sub diferite pretexte.

11. Solicita explicit iubire si devotiune de la discipolii lor. Fii atent la orice maestru care pretinde iubire si devotiune. Un foarte cunoscut guru occidental a afirmat: „Oricui ma iubeste ii este garantata iluminarea!” Iubirea adevarata si devotiunea fata de un maestru autentic este castigata in timp, atunci cand cunosti cu adevarat acea persoana si nu imaginea ei publica.

12. Vorbeste cu accent indian sau in dialecte locale, desi este occidental. Au existat unii falsi maestri occidentali care au avut accent indian. Daca nu au petrecut cu adevarat o perioada considerabila de timp in alte culturi, cu siguranta joaca teatru.

13. Tine cursuri si seminarii „miraculoase”, foarte scumpe. Ofera initieri pe bani. Nu se poate atinge iluminarea dupa cateva seminarii de sfarsit de saptamana cu nume pompoase. In societatea actuala in care tendinta dominanta este: „trebuie sa obtin acum”, oamenii doresc sa fie capabili sa dobandeasca o dezvoltare spirituala cu un minim efort. De asemenea, este recomandabil sa eviti acei maestri care iti ofera contra cost mai multe cursuri simultan si te incurajeaza sa le parcurgi pentru a ajunge „mai repede” la capat. Evita toate cursurile si pe toti aceia care te invata cum sa devii „invatator” sau „profesor” sau „maestru” in cateva cursuri de sfarsit de saptamana.

14. Se foloseste de ascendentul sau pentru a avea avantaje sexuale de la discipolii lui. Aceasta se petrece mult mai des decat se stie. Atunci cand un discipol intra sub „magia” gurului, este in stare sa faca orice pentru Cel Ales. Numai dupa aceea discipolul realizeaza ca s-a abuzat de aceasta deschidere a sa. Dar de multe ori nu realizeaza acest lucru absolut deloc. Acest fapt este inspaimantator din punct de vedere psihologic.

15. In anumite momente, te flateaza sau te face sa te simti foarte special. Cu siguranta, fiecare dintre noi este special in felul lui, dar exacerbarea egoului discipolului este unul din lucrurile pe care un fals maestru poate sa il faca pentru a ademeni chiar si sexual un potential discipol sau pentru a convinge un discipol sa realizeze o misiune speciala in interesul „gurului”. Un maestru adevarat va astepta si iti va permite sa decizi singur daca ii vei urma sau nu invatatura, fara sa incerce sa forteze acest proces.

16. Vorbeste mult si spune putin. Este surprinzator ce disponibilitate de ascultare a „invataturii” poate sa aiba o persoana atunci cand este  devotata vorbitorului. Este o idee buna intotdeauna sa pastrezi o transcriere a ceea ce a fost spus si sa citesti cu adevarat mesajul. Apoi cere unui prieten cu mintea deschisa, care nu este discipol, sa iti spuna parerea lui despre forta cuvintelor acelui mesaj. Vei afla curand daca exista substanta reala in mesajul maestrului sau esti doar pacalit de charisma lui si ai stat ore in sir ca sa asculti doua idei sau nici atat.

17. Se bazeaza excesiv pe prezentari pompoase sau fastuoase. Prezentarile aranjate deseori pot avea rolul de a masca un continut saracacios; este important sa vezi adevaratul mesaj dincolo de muzica frumoasa si spectacolele vizuale. Cu cat este mai aranjata prezentarea, cu atat mai greu este sa vezi adevarata invatatura.

18. Isi atribuie singur titluri revoltatoare. Nesatisfacuti sa fie „doar” fiinte iluminate, multi falsi maestri isi atribuie singuri titluri (sau permit discipolilor sa faca aceasta) pentru a indica faptul ca ei sunt Incarnarea lui Dumnezeu, reincarnarea lui Buddha sau a lui Iisus, sau a lui Shiva. Sau este chiar Cel Ales pentru a salva ”ceva”. Unii isi pot schimba mereu aceste nume, pentru a multumi egourile lor in crestere.

19. Tine cursuri despre abundenta (succes in plan material). Isi incurajeaza discipolii sa castige cat mai multi bani pentru ca astfel donatiile pot creste substantial. Un maestru sau un guru este aici pentru a ne ajuta sa descoperim o viata autentica ce implica adeseori renuntarea la atasamentul fata de renume, faima, bani. Viata spirituala nu are nimic de a face cu obtinerea unui succes mai mare in afaceri sau cu castigarea unor sume mari de bani, desi acestea pot sa apara sau nu in urma evolutiei tale spirituale. Nu este nimic gresit in a sustine acest gen de seminarii, dar daca noi confundam spiritualitatea cu cresterea succesului in afaceri, atunci suntem vinovati de „materialism spiritual” si ne scufundam si mai mult in iluzie. Japonezii spun chiar ca zeii rad de cei care se roaga pentru bani.

20. Nu are timp pentru tine si pare ca este mereu ocupat. Daca un maestru nu are timp sa interactioneze direct, personal cu tine, atunci ai putea foarte bine sa ii citesti invataturile dintr-o carte. De asemenea, doar a fi in prezenta lui „charismatica” nu te ajuta sa gasesti realizarea in tine insuti. Poti imita unele din caracteristicile lui „spirituale”, dar astfel deseori doar te afunzi si mai adanc in iluzie.

21. Ingaduie discipolilor sai sa stabileasca o ierarhie de acces. Un maestru trebuie sa fie accesibil. Daca nu este, sau daca permite unor discipoli ai sai sa opreasca accesul altor discipoli la el, atunci joaca un rol de ministru si nu de ghid spiritual. Un maestru te ajuta in procesul trezirii spirituale mult mai mult daca poti interactiona direct si sincer cu el.

22. Isi atribuie o falsa descendenta spirituala. Unii oameni cred in mod gresit ca realizarea spirituala poate sa se petreaca numai sub indrumarea unui maestru realizat spiritual. In acest sistem de gandire, maestrii sunt autentici numai daca ei fac parte dintr-o linie sau o scoala de maestri realizati. Disperati sa nu ramana pe dinafara, unii ”maestri” isi aroga o falsa descendenta dintr-o linie de maestri iluminati pentru a-si sustine autoritatea de a preda. O alta forma de falsa descendenta este aceea de a sustine ca li s-a petrecut un miracol (s-au vindecat ei insisi sau le-a vorbit direct Dumnezeu), de unde se deduce ca ei „sunt alesi” si au astfel autoritatea sa se proclame maestri.

24. Se prezinta ca fiind fara profit, in timp ce strang milioane. Deseori, falsul profet isi prezinta invataturile gratis sau pentru sume mici, dar in acelasi timp isi incurajeaza puternic credinciosii sa faca donatii generoase pentru scoala lui, pe care in mare parte le foloseste el. Poate parea ca este deasupra considerentelor materiale, dar in realitate isi mentine lacomia si opulenta. Pentru a nu se sti ca are bani sau proprietati le pune pe numele unor discipoli, evita sa isi faca conturi personale, dar isi ingroapa banii in pamant.

25. Exista numerosi fosti discipoli care si-au simtit idealul tradat. Acesta este un semn ca ceva este cu adevarat gresit. Daca acest maestru a fost bun si iubitor in interactiunile cu discipolii sai, si i-a descurajat in a proiecta calitati spirituale false asupra lui (si a incurajat mai degraba propria lor evolutie spirituala), atunci nu vor exista mai mult de cativa ex-discipoli descurajati (mahniti, suparati, dezamagiti). Multi ar putea sa plece si sa simta ca si-au pierdut timpul, dar oamenii nu sunt cu adevarat foarte suparati decat daca si-au simtit idealurile tradate de „guru”, daca initial si-au pus maestrul pe un piedestal, i-au daruit toata energia lor si apoi au constatat ca acesta nu a fost niciodata la inaltimea unei asemenea adoratii. Contrar parerii generale, este responsabilitatea maestrului sa isi descurajeze discipolii sa il puna pe un piedestal, deoarece acest gest nu poate ajuta la descoperirea adevaratei tale naturi divine.

25. Foloseste pseudo-tehnologii sau le incurajeaza. Multi falsi profeti si multe organizatii se bazeaza pe pseudo-tehnologii in efortul de a aparea stiintifice – aparate de masura speciale, aparate de comunicare, instrumente si pendule de verificare a energiei care contin cristale si fire de cupru. Aceasta nu inseamna ca nu exista domenii parastiintifice precum radionica sau radiestezia, dar folosirea lor in argumentarea unor principii spirituale poate fi adesea indoielnica. Toate acestea au rolul de a distrage atentia de la slaba calitate a invataturii, iar un adevarat guru nu va fi tentat sa isi „masoare” asa-zisa spiritualitate sau „putere” prin astfel de metode.

26. Actioneaza ca o persoana paranoida sau nebuna. Daca maestrul tau actioneaza in unele situatii ca un paranoic, schizofrenic sau psihotic, atunci este foarte posibil sa fie asa. Fugi! Aminteste-ti ca nu exista „intelepciune nebuna” – intelepciunea este arta de a fi in armonie cu totul si echilibrat. Oricat de charismatic ar fi, si oricat de sanatos ar parea intre momentele de nebunie, vei fi dezamagit de el.

(articol preluat de pe www.energygrid.com )

Citeste si Cum sa alegem maestrul, invatatura sau calea spirituala pe care vom porni? (1)

    • Theme: Overlay by Kaira.