Respiraţia – acţiune continuă care se desfăşoară în corpul nostru – este importantă nu numai pentru că ne aduce în fiinţă aerul necesar menţinerii în viaţă;
ea are totodată un rol profund transformator asupra omului şi îl poate ajuta foarte mult prin energia deosebită pe care o vehiculează.

În Orient, această energie se numeşte prana şi se consideră a fi fundamentul vital al vieţii.
Aşadar, pe lângă aerul pe care îl inspirăm, preluăm totodată şi o anumită energie subtilă, care, conform tradiţiei milenare yoga, reprezintă baza întregii manifestări.

Darul vieţii

Suflul vital al vieţii noastre are aceeaşi natură esenţială cu Suflul Divin creator al tuturor lucrurilor fizice şi subtile.
De aceea, respiraţia ne menţine în legătură cu Dumnezeu.

Prin fiecare inspiraţie, primim în fiinţa noastră darul vieţii,
iar fiecare expiraţie ne reuneşte cu întreaga creaţie.

Chiar şi după aşa-numita „moarte”, continuăm să existăm prin transferuri subtile de energie dintre noi şi restul lumii.

Respiraţia ne influenţează foarte mult întreaga viaţă.
Un om sănătos respiră amplu, calm, profund,
iar cel bolnav – într-un mod slab şi plăpând.
Cel fericit îşi trăieşte fericirea prin fiecare respiraţie,
cel anxios abia îndrăzneşte să îşi dea seama că respiră.

Există o strânsă legătură între energia respiraţiei, fizicul, psihicul şi mentalul nostru.
De aceea, yoga – ştiinţă complexă a vieţii – a dezvoltat un sistem de tehnici cu un bogat fundament teoretic şi filozofic, prin care energia prana-ei este folosită pentru transformarea şi spiritualizarea fiinţei umane.

Respirația – poartă spre cunoaștere

Se spune despre un mare înţelept că nu îşi învăţa discipolii, timp de 20 de ani, decât să respire.
Numai Occidentul consideră că este simplu şi banal să respiri –
tocmai pentru că aici oamenii nu ştiu să respire corect.

Tehnica pe care o prezentăm în continuare nu vă va lua însă 20 de ani ca să o învăţaţi.
Va fi suficient să o practicaţi 15 minute pe zi pentru a vă bucura de efectele ei.

Ea se adresează în special celor care ştiu să privească o floare înflorind
şi aspiră să îşi simtă sufletul fericit, liniştit şi curat.

Tehnica propriu-zisă

Cel mai bine ar fi să realizaţi această tehnică de respiraţie în mijlocul naturii – într-o pădure, o poieniţă, pe malul mării…
Dar se poate practica la fel de bine şi acasă, cu condiţia să fiţi într-o cameră foarte bine aerisită.

Aşezaţi-vă pe un scaun, cu faţa către nordul magnetic, menţineţi spatele drept, capul în prelungirea coloanei vertebrale, palmele pe genunchi, ochii închişi.

Relaxati-vă global – fizic, psihic, mental.
Eliminaţi, pe cât posibil, orice fel de gânduri sau griji.

Relaxati acum:

• piciorul stâng, de jos în sus,

• apoi piciorul drept,

• braţul stâng, de la vârful degetelor până la umăr,

• braţul drept,

• trunchiul, gâtul, muşchii feţei.

  
  Conştientizaţi relaxarea completă a corpului fizic.

Vizualizarea florii interioare

Apropiaţi uşor palmele între ele, la nivelul pieptului;
degetele se ating între ele, palmele rămân relaxate, dar apropiate.

Imaginaţi-vă acum un boboc frumos de floare, în dreptul pieptului –
poate fi un lotus, un trandafir, o lalea sau un crin.

Vizualizaţi cât mai bine bobocul de culoare galben-aurie.

Respiraţi 3–5 minute în voie, calm, liniştit:
inspiraţi pe nas, cât mai amplu, şi expiraţi pe gură.
Simţiţi frumuseţea bobocului, strălucirea lui aurie
şi direcţionaţi energia preluată prin respiraţie în zona pieptului, central.

Floarea care se deschide

Treceţi acum la o altă etapă, în care respiraţiile vor fi însoţite de reţinerea suflului – pe plin şi pe vid.

• Inspiraţi profund pe nas, duceţi energia în zona pieptului
  şi vizualizaţi cum, odată cu inspiraţia, floarea aurie se deschide.

• Corelaţi inspiraţia cu mişcarea lentă a palmelor: rămân lipite la bază,
  dar degetele se depărtează ca petalele unei flori care se deschide.

• Rămâneţi apoi nemişcaţi, în retenţie pe plin,
  vizualizând floarea complet înflorită, plină de lumină.

• Expiraţi uşor pe gură, corelând expiraţia cu închiderea florii
  şi apropierea lentă a degetelor, care se reunesc din nou.

Faceţi 7 astfel de respiraţii,
corelând de fiecare dată deschiderea și închiderea florii cu inspiraţia şi expiraţia.

Cu fiecare respiraţie, vizualizaţi cum floarea se deschide tot mai mult,
iar sufletul vostru se umple de fericire şi bucurie de a trăi.

Integrarea și recunoștința

În final, lăsaţi palmele pe genunchi,
rămâneţi cu ochii închişi și simţiţi-vă sufletul înflorit şi fericit,
ca şi cum frumuseţea aurie a florii s-a transferat în interiorul vostru.

Deschideţi apoi uşor ochii, privind în jur
şi păstraţi în suflet fericirea și lumina pe care acum le regăsiţi
oglindite în tot ceea ce vă înconjoară.