Vorbim atât de mult despre lumea în care trăim, dar mai important e să recunoaștem că lumea trăiește în noi. O asemenea schimbare a perspectivei ne poate transforma viața profund și spiritual.

De fapt, în orice clipă, lumea pe care o numim „exterioară” răsare în noi ca experiență: sunete, culori, senzații, emoții, gânduri, amintiri, înțelesuri. Ea se revelează în conștiință, iar felul în care devenim conștienți de aceasta depinde de deschiderea inimii noastre.

Pornim de la simpla grijă pe care firesc o vom avea față de ceea ce e în interioritatea ființei noastre – nu vrem să ne facem rău, să ne zdrobim lumea interioară și mai mult ne-ar bucura să simțim că totul e în armonie în noi. Și devenim mai buni cu lumea ce ne înconjoară și pe care de fapt o cuprindem neîncetat.

Dar este mai complex decât atât, și măreția adevărului – lumea trăiește în noi, nu noi în lume – este mai greu de trăit și de explicat, bineînțeles. Întreaga lume – așa cum o trăim – apare în spațiul nostru interior. Când uităm asta, ne simțim mici într-un univers imens. Când ne amintim, universul devine intim: îl trăim, îl simțim, îl îmbrățișăm.

Cum ar fi dacă am începe un nou ciclu de adorare a Soarelui înconjurându-l cu iubire, mai corect spus îmbrățișându-l încă o dată în noi, pentru încă 365 de răsărituri și apusuri în inima noastră? Am fi luminați în interior de Steaua numită Soare, am simți zborul planetelor mângâindu-ne în adâncul sufletului… Și ce însemnătate ar avea aceasta? Poate că nu ne-am mai simți pierduți în spațiul nesfârșit și ne-am trăi conștiența infinitului. Am întâlni oamenii în inimă, am contempla cerul în suflet și albastrul mării în vibrațiile iubirii profunde… Cum ar fi dacă anul care vine am fi treziți față de măreția ființei noastre cosmice și fericiți cu splendoarea pe care tot noi o creăm lăuntric?

Un început de an în Inimă

Și dacă nu simțim aceasta, nu înseamnă că este ceva greșit în noi. Doar să vrem să ne deschidem spre frumusețe și ea va începe să vibreze și în noi, recunosând-o pretutindeni. Poate să ajute în acest sens următoarea scurtă meditație:

Când te trezești, sau chiar la răsăritul Soarelui întoarce-te cu fața spre răsărit (chiar dacă nu poți să vezi locul de unde răsare). Oprește-te câteva minute, cu ochii închiși, lăsând orice gânduri sau preocupări. Centrează-te în mijlocul pieptului, un deget spre dreapta, în Centrul Inimii, orientând privirea acolo ca și cum ai privi în interiorul tău. Lasă mintea liniștită și ascultă doar sunetul tăcerii ca un dor ce palpită suav sau puternic în Inimă. Descoperi gradat vastitatea ființării în Adevăr și Puritate. Poți rosti lăuntric ”Lumea trăiește în mine și eu o luminez cu Iubire”. Și simți, intuiești că poți fi fericit.

Apoi, deschizi ochii și privești în jurul tău, conștient acum că pretutindeni este doar Inima: ea îți vorbește prin fiecare om, ea murmură cu vântul, ea strălucește și cuprinde totul…

Intrarea în acest an să fie trezirea față de Inima ta, care este totodată Inima întregii Creații și spațiul în care lumea întreagă poate fi iubită cu adevărat.

Centrul Hridaya Kamala vă dorește să trăiți în fiecare clipă frumusețea a 365 de răsărituri deodată!