Nagarjuna a fost un mare maestru budist exponent al ”căii de mijloc”, despre viața căruia însă nu se știu prea multe lucruri.

Se povestește că la el a venit un hoț care l-a întrebat:

”Se poate să ating iluminarea? Sunt un hoț și nu pot să renunț la asta, așa că te rog să nu îmi pui această condiție. Fac tot ce îmi spui, dar nu pot să renunț la furat.”

Nagarjuna l-a întrebat: ”De ce te temi? Cine o să îți vorbească despre faptul că ești sau nu un hoț?”

Hoțul i-a răspuns că ori de câte ori s-a dus la un călugăr, preot sau persoană religioasă, primul lucru care i l-au spus este să se oprească din furat.

Nagarjuna a râs și i-a spus: ”Probabil că ai mers la hoți, altfel de ce ar fi îngrijorați de asta? Eu nu îmi fac probleme.”

Hoțul era foarte fericit și a cerut să îi fie discipol, considerând că a găsit maestrul potrivit.

Nagarjuna a acceptat și i-a spus: ”Poți să faci tot ce vrei și ce îți place însă cu o singură condiție. Fii conștient. Intră în case, prădează, fură, fă ce vrei, dar fă-o complet conștient.”

Hoțul a fost de acord și a fost inițiat realizându-și sadhana (practica spirituală) pentru un timp înainte să plece în lume. Însă după doar 3 săptămâni s-a întors și i-a spus maestrului: ”M-ai păcălit. Când devin conștient, nu pot să fur, iar dacă fur, conștiența dispare. Am o problemă.”

Nagarjuna i-a răspuns: ”Nu sunt un hoț și de aceea nu pot să îți vorbesc despre furat. Dacă însă vrei să fii conștient, atunci tu decizi. Dacă nu vrei, este tot decizia ta.”

Omul i-a răspuns: ”Am gustat din experiența conștienței și este atât de minunată încât voi lăsa totul pentru ea. Noaptea trecută am intrat în palatul regelui și am deschis comoara lui. Aș fi putut deveni cel mai bogat om din lume, dar am devenit conștient și diamantele păreau niște pietre obișnuite. Când nu mai eram conștient, comoara era acolo. Am făcut asta de multe ori însă nu am putut nici măcar să o ating pentru că totul părea o prostie, doar niște pietre. M-am gândit ”Ce fac aici? Mă pierd pe mine însumi pentru niște pietre? Am decis în final că nu merită.”