Cândva un mare înțelept a pornit într-un lung pelerinaj către toate templele sacre din nordul Indiei și să aducă apoi apă din Gange pe care să o ofere lui Shiva în altarul de la Rameshwaram, în cel mai de sud punct al Indiei. 

Conform unei tradiții străvechi, Shiva a înghițit otrava de suferință a întregii lumi atunci când zeii și demonii au smântânit oceanul conștiinței în căutarea nectarului nemuririi, amrita. Ei nu au știut atunci că prin extragerea nectarului va fi eliberată și o intensă suferință, căci toate lucrurile este nevoie să fie în echilibru. Suferința și fericirea sunt fețele aceleiași monede a existenței și nu se poate un fără cealaltă. Scoțând amrita, a rămas suferința și atât Zeii cât și demonii au fost speriați și au cerut ajutorul lui Shiva. Acesta a înghițit-o pe toată, această ”otravă” a lumii și de aceea gâtul lui a devenit albastru. Există astfel obiceiul în India de a aduce apă din Gange la templele dedicate lui Shiva Neelkanth, cel cu gâtul albastru sau negru, pentru a-i da să bea și astfel să-i aline suferința preluată de la oameni.

Revenind la înțeleptul nostru, acesta era pe drumul de întoarcere spre templul din sudul Indiei, având un vas cu apă din Gange, bucuros că va încheia călătoria și va oferi apa lui Shiva.

Era o zi foarte călduroasă, cu soarele strălucind deasupra capului iar pământul fierbinte ca un cuptor. Când mai avea doar câțiva kilometri până la destinație, Înțeleptul vede un măgar zbătându-se între viață și moarte din cauza setei. Dacă nu ar fi băut puțină apă, ar fi murit cu siguranță. Cei care îl însoțeau au văzut cu uimire cum acesta se duce la măgar și dă apa să o bea spunându-i: ”O Doamne, tu care ești prezent în toate inimile, te rog primește-mi ofranda!”

Măgarul și-a revenit și înțeleptul și-a continuat drumul spre templu fără un strop de apă din Gange.

Preotul din templu l-a întâmpinat spunându-i: ”Shiva a primit ofranda ta acum jumătate de oră” și atunci înțeleptul a înțeles că în fapt i-a fost pusă la încercare devoțiunea și înțelegerea. 

Suntem toți parte a acestui organism cosmic și divinul este prezent în fiecare ființă, oricât de nesemnificativă ar părea aceasta. De aceea este bine să ne purtăm cu bunătate și compasiune față de tot ce există, arătând același respect și reverență pe care îl arătăm lui Dumnezeu.

Povestea este cea a înțeleptului indian Eknath însă unii o spun referindu-se la Sri Namdev. În prezentarea video am folosit numele lui Namdev cu toate că povestea acestuia este adesea despre un câine în care acesta îl vede pe Vishnu.