Etimologie

În limba sanscrită paścimā înseamnă „spate” (sau “vest”) iar tan (sau uttan la Satyananda) inseamna „intindere” sau „aplecare”. De aceea, cel mai adesea numele acestei āsana este tradus prin „postura întinderii posterioare (sau a spatelui)”. Ea mai este cunoscută şi sub numele de „postura cleştelui” deoarece în această poziţie trunchiul şi braţele pe de-o parte şi picioarele pe de altă parte sunt apropiate astfel încât se aseamănă cu cele două braţe ale unui cleşte. Mai poate fi gasita şi ca paścimottānāsana sau paschimottanasana.
Alain Danielou oferă, în cartea sa “Yoga: The Method of Re-Integration” (Yoga, metodă de reintegrare), urmatoarea explicaţie referitoare la numele sanscrit al acestei posturi (care se poate traduce prin “a merge sau urca pe calea de vest”):
“Doarece, în această postură, suflul subtil vital urcă prin artera principală a corpului subtil (suṣumna) pâna în spatele capului, spunem că “urcă pe calea din spate” (paścimā – vest, spate), de unde îi provine şi numele”.
B.K.S. Iyengar menţionează la rândul său omologarea corpului cu direcţiile cardinale în care spatele este vestul, faţa este estul, capul şi partea de sus a corpului este nordul iar picioarele şi partea de jos a corpului reprezintă sudul.
Această postură mai este numită şi ugrāsana, postura teribila (la Iyengar si Satyananda).

Modul de realizare

În tratatul yoghin Gheranda Samhita se menţionează: „Se întind ambele picioare la sol, drepte ca un baston (fără să se atingă călcâiele), se aşează fruntea pe genunchi şi se prind degetele mari de la picioare cu mâinile. Postura rezultantă se numeşte paścimātānāsana .” (G. S., II. 22 în traducerea din sanscrită în engleză a lui S.C. Vasu)
Postura se realizează în felul următor:
Ne aşezăm la sol cu picioarele în faţă mâinile pe sol, de o parte şi de alta a coapselor în postura numită daṇḍāsana. Spatele să fie cât mai drept. Rămânem câteva respiraţii în această poziţie, relaxând cât mai bine corpul, în special spatele.

Întindem apoi braţele în sus şi odată cu ele trunchiul. În continuare ne aplecam uşor spre în faţă la expiraţie, relaxând cât mai bine muşchii spatelui şi partea din spate a picioarelor, astfel încât să ajungem cât mai aproape cu capul de genunchi. Aplecarea se va face mai întâi din articulaţia coxo-femurală, cu spatele cât mai drept.

Vom prinde cu mâinile (folosind arătătorul, mijlociul şi degetul mare de la fiecare mână) degetele mari de la picioare şi ne relaxăm şi mai profund asfel încât corpul să se apropie de coapse datorită propriei greutăţi. Vom rămâne în această postură, pe cât posibil nemişcaţi, o perioadă de timp de măcar 3 minute.

Concentrarea

În timpul practicării acestei posturi se poate conştientiza dinamizarea vitalităţii, circuitul energetic format din picioare, trunchi si braţe. Pentru a linişti mintea şi pentru o mai mare interiorizare, poate fi observată respiraţia (senzaţiile respiratorii, intrarea şi ieşirea aerului din plamâni etc.)
La revenire se va conştientiza energizarea picioarelor, starea de vitalitate mărită, difuzată în întreaga zonă a trunchiului. Percepem destinderea zonei lombare, regenerare lăuntrică, eliminarea oboselii.
În Hatha Yoga Pradipika se spune (Cap.1 sutra 29, traducerea în franceză a lui C.Tikhomiroff): Această āsana excepţională face să circule prāṇa prin spatele corpului (suṣumna nāḍi), înteţeşte focul digestiv, subţiază talia şi conferă sănătate celui care o practică.

Contraindicaţii

– în ultimele luni de sarcină la femei.
– practica ei imediat dupa ce am mâncat.

Variante

În prima variantă se prind tălpile picioarelor cu mâinile.

În a doua variantă se prind mâinile brăţară şi se cuprind cu ele tălpile picioarelor.