Necesitatea unei cai spirituale

Fiecare om are nostalgia starii de perfectiune, de eternitate si de deplina fericire si spera sa o gaseasca in arta, iubire, stiinta sau in orice care ar putea sa ii rupa lanturile, sa il ajute sa traiasca din plin, sa traiasca mai bine, mai intens, mai frumos. Desi orice om poarta in sufletul lui visul unui ideal inalt, desi nu si-l poate reprezenta intotdeauna bine, el aspira totusi, mai mult sau mai putin constient, spre acesta. Acest tel este in acelasi timp foarte departe si foarte aproape, pentru ca el exista deja in noi, insa suntem despartiti de el datorita numeroaselor emotii inferioare, conceptii, idei, incertitudini, indoieli, frici, dorinte necontrolate, aviditati si prejudecati subconstiente.

Prin evolutie spirituala este posibil sa strapungem toate aceste limitari, sa scapam de ele redescoperind astfel adevarul ultim, universal si etern din profunzimea sufletului nostru. Omul doreste intotdeauna sa experimenteze adevarul prin el insusi. Si atunci cand l-a inteles, l-a realizat si l-a simtit in inima sa, atunci si numai atunci intunericul se va imprastia si indoielile se vor risipi, lasand locul fericirii adevarate.

Importanta cunoasterii de sine

Yoga propune de milenii umanitatii o metoda practica si stiintific elaborata pentru a atinge acest adevar. Mii de predici nu pot transforma un om intr-o fiinta spirituala pana cand el insusi nu va practica anumite metode care sa produca transformari in fiinta lui. Cunoasterea mintii si a naturii interioare a omului nu poate fi dobandita pana nu am invatat sa observam ce se petrece cu sufletul nostru. Prin comparatie, este mult mai usor sa observam faptele care au loc in lumea exterioara, pentru ca au fost inventate nenumarate instrumente in acest scop. In ceea ce priveste lumea interioara insa, nu exista nici un instrument de acest gen care sa ne ajute.

Stiinta yoghina isi propune inainte de toate sa ne ofere un astfel de instrument de observare a starilor noastre interioare. Acesta este insasi mintea. Atunci cand mintea este corect orientata si directionata catre lumea interioara, prin capacitatea  sa de concentrare ne putem analiza interior, aducand astfel la lumina ceea ce ne intereseaza. Daca ne gandim mai profund, acesta este singurul instrument de observare si analiza pe care il avem, atat in cazul lumii exterioare, cat si in cazul lumii interioare.

In ceea ce il priveste pe yoghin, acelasi gen de observatie pe care omul de stiinta il directioneaza catre in afara, el il indreapta spre inauntru, iar aceasta actiune necesita un timp indelungat. Inca din copilarie suntem invatati sa ne orientam atentia catre exteriorul nostru si nu este de mirare ca majoritatea oamenilor au pierdut aproape in totalitate capacitatea de a observa fortele si energiile din propria lor fiinta. Orientarea mintii catre interior o impiedica sa mai rataceasca prin lumea exterioara si o ajuta sa isi concentreze intreaga ei putere asupra propriei sale naturi, pentru a o putea cunoaste si analiza.

Atunci cand prin analiza si observare interioara, omul ajunge fata in fata cu esenta sa, cu scanteia de divinitate din el insusi, cu Sinele, care este prin propria sa natura etern, pur si perfect, el nu mai poate fi nefericit.

Cauzele suferintei

Intreaga suferinta provine din teama si dorinte neimplinite. Atunci cand va descoperi ca este in esenta nemuritor, omul nu se va mai teme de moarte. Atunci cand va realiza ca este in esenta perfect, el nu va mai avea dorinte desarte. Atunci cand vor dispare dorintele desarte si teama, va dispare intreaga suferinta, iar ceea ce va ramane va fi numai fericirea eterna.

Stiinta yoghina isi propune sa inceapa cautarea Unicitatii pornind de la lumea interioara. Astfel, ea este, intr-un anumit sens, stiinta cea mai inalta pentru ca este stiinta care ne ajuta sa fim mai intelepti. Orice stiinta benefica este facuta de om si pentru om. De aceea, stiinta cea mai importanta pentru fiinta umana este cea care duce la cunoasterea de Sine si la transformarea propriei fiinte. Ea este o stiinta care ne transforma pe masura ce o dobandim. Multi savanti, desi cunosc atat de multe lucruri, nu s-au schimbat totusi deloc, adica sunt supusi acelorasi frici acelorasi angoase, egoisme, obsesii, agresivitati, etc. In schimb, cel care a dobandit cunoasterea de sine este puternic transformat de aceasta cunoastere. Toti inteleptii lumii afirma ca prin cunoasterea de sine, prin cunoasterea a ceea ce este cu adevarat el insusi, omul va putea cunoaste intreaga lume si va putea realiza orice.

Fericirea este natura noastra esentiala si eterna

Yoga este o stiinta pentru ca se sprijina pe fapte, pe legile divine ale creatiei si ale manifestarii. Ea este aceeasi de mii de ani, este cunoasterea a ceea ce este neschimbator, etern in om. Ea te ajuta sa cunosti esenta insasi a universului, care nu s-a schimbat niciodata. Aceasta stiinta este totala si completa si ne conduce pe drumul cunoasterii de sine printr-un studiu al propriei fiinte. Cunoasterea de sine este o cunoastere din ce in ce mai profunda si te conduce catre nivelurile profunde ale fiintei noastre pe care altadata nici nu le banuiam. Vom trece astfel de aparenta, de suprafata lucrurilor pentru a ajunge in profunzime. Vom intelege aceasta viata unica si universala care se exprima prin noi si care deschide domenii vaste in fata omului, domenii despre care este inutil sa i se vorbeasca aceluia care inca nu le-a experimentat, pentru ca ele nu se aseamana cu nimic din ceea ce este profan.

Yoga este o stiinta a intelepciunii, pentru ca in conceptia yoghina intelepciunea apartine fiecarui om. Ea poate si chiar trebuie sa fie invatata. In Orient se urmareste obtinerea intelepciunii    printr-un antrenament adecvat, in timp ce in Occident se urmareste o trezire a acesteia, trezire care cel mai adesea se realizeaza prin intermediul culturii. Iata spre exemplu cele patru virtuti pe care le enumera Platon in “Republica”: curajul, intelepciunea practica, intelepciunea teoretica si spiritul dreptatii. Exista in occident o metoda prin care curajul spre exemplu, ar putea fi invatat? Nu. In schimb el poate fi trezit. In orient insa, prin yoga, sunt puse la dispozitie modalitati secrete, nebanuite, care pot parea la prima vedere minuni interioare, prin care curajul poate fi dobandit, invatat, printr-un antrenament adecvat si realizat suficient de mult timp.

Exista adevaruri, sustinute de inteleptii din toate tarile si din toate timpurile, care nu fac altceva decat sa ne invite sa le experimentam in propria noastra fiinta. Ei nu ne cer altceva decat sa practicam cu sinceritate interioara metoda lor, iar daca nu vom descoperi adevarul suprem, atunci si numai atunci avem dreptul sa sustinem ca nu exista un asemenea adevar.

„Cat timp trebuie sa mai ratacim pana cand, satui de atata suferinta, sa descoperim fericirea in interiorul fiintei noastre, unicul loc in care ea exista cu adevarat?“ Paramahamsa Yogananda (1893-1952)

Yoga nu necesita o credinta anume sau o anumita convingere. Nu trebuie sa credeti nimic pana cand experimentand nu ati aflat singuri raspunsul: aceasta este invatatura sa. Adevarul nu are nevoie de nici o proptea pentru a sta in picioare. Studiul Yoga-ei necesita un timp destul de indelungat si o practica sustinuta.

Maestrii stiintei yoghine sustin ca o cale spirituala autentica nu se bazeaza numai pe experienta timpurilor trecute, ci si pe faptul ca un om este cu adevarat religios sau spiritual numai in masura in care poate el insusi avea astfel de experiente. Yoga este stiinta care ne invata cum putem dobandi aceste perceptii deoarece simpla discutie despre spiritualitate si religie nu ne poate folosi prea mult, in masura in care noi nu putem trai personal ceea ce afirmam.

Yoghinii considera ca daca a cineva a trait o experienta spirituala chiar si numai pentru o singura data in aceasta lume, indiferent de contextul in care a aparut ea, este firesc ca aceasta sa poata fi repetata.