Partea I – Yoga Inimii Spirituale

Capitolul 1. Principii filozofice în Yoga Inimii Spirituale

Viziunea noastră este fundamentată pe filozofia advaita, unitatea esenţială a întregii existenţe. Pornim de la premisa că totul în univers este o întrupare a Conştiinţei Supreme care se revelează în fiecare dintre noi ca fiind atman, Inima Spirituală, sursa libertăţii, spontaneităţii şi fericirii noastre profunde.

Yoga Inimii Spirituale urmăreşte eliminarea contradicţiilor, tensiunilor, conflictelor venind dintr-o viziune dualistă şi din condiţionarea inerentă acestei concepţii-programări. Ea aspiră la revelarea naturii noastre ultime, a Inimii Spirituale care să aducă înţelegerea şi trăirea Unităţii.

În cadrul acestei forme de yoga urmărim să exprimăm coerent conştiinţa unităţii, atât prin practicile meditative, cât şi în hatha yoga. Utilizăm de asemenea metode de integrare a acestei viziuni în viaţa de zi cu zi, pentru a infuza astfel conştiinţa Inimii Spirituale în orice clipă a existenţei.

În cadrul practicii hatha yoga, concentrarea asupra centrilor energetici, chakra, şi în general asupra fenomenelor energetice ocupă un rol secundar, aceasta fiind integrată în viziunea conştiinţei unităţii. Chiar dacă la începutul practicii yoga experienţele energizării centrilor de forţă (precum şi înţelegerile şi transformările care pot rezulta odată cu acestea) sunt importante pentru dezvoltarea conştienţei asupra realităţilor subtile ale fiinţei noastre, treptat, pe măsura maturizării spirituale, accentul se pune pe procesul de transcendere a ataşamentului faţă de structurile noastre fizice sau subtile.

De aceea, Yoga Inimii Spirituale nu este o practică a dominării, a subjugării sau controlului naturii interioare sau exterioare, ci o practică a abandonului conştiinţei limitatoare, a deschiderii faţă de Realitatea Supremă. Aici, abandonul în Inima Spirituală este faza superioară, este încoronarea practicii dominate de efortul individual.

În loc de a încerca să controlăm corpul şi mintea prin voinţa individuală egotică, asanele sunt realizate într-o atitudine de profundă transfigurare interioară şi devoţiune.

Practica însăşi reprezintă o aspiraţie de a ne reaminti în permanenţă idealul nostru spiritual.

În Yoga Inimii Spirituale, idealul practicii hatha yoga este armonia cu realitatea divină, dezlimitarea conştiinţei corporale, libertatea, exaltarea frumuseţii, deschiderea către realităţi energetice subtile ca premise ale revelării a ceea ce suntem cu adevărat.

Aici, tehnicile yoga, atât cele meditative, cât şi hatha yoga, nu se realizează pentru a „dobândi” Realitatea Supremă, Inima Spirituală, ci pentru a face din corp, psihic şi minte instrumente cât mai adecvate de expresie a Inimii, a Conştiinţei Supreme. Înţelegerea acestor nuanţe şi a rolului pe care corpul, psihicul şi mintea le au în raport cu Inima Spirituală este esenţială în atitudinea cu care practicam yoga.

Importanţa principiilor pe care se bazează practica spirituală

Considerăm că expunerea unor astfel de principii este foarte importantă, deoarece ea ne defineşte practica spirituală, o face mai coerentă, mai clară.

Premise

Există câteva premise „de bun simţ spiritual” de la care se porneşte în Yoga Inimii Spirituale, premise universal întâlnite în marile tradiţii spirituale.

  • Există o Realitate supremă ce reprezintă substratul unic şi universal al existenţei.
  • Natura Realităţii supreme este Conştiinţa.
  • Această Realitate există ca esenţă ultimă a fiinţei noastre. Ea este denumită „atman”, Sinele Suprem. (În Yoga Inimii Spirituale, alături de termenul „atman” vom folosi mai frecvent un termen similar, hridaya, Inima Spirituală.)
  • Prin practici yoga sau alte modalităţi spirituale, se pot crea condiţiile revelării a ceea ce suntem ca esenţă ultimă, atman.
  • Revelarea a ceea ce suntem, a esenţei ultime a fiinţei noastre, i-a făcut pe marii înţelepţi ai Indiei să afirme că există o identitate între Realitatea supremă şi atman. (Trei dintre cele patru mari afirmaţii vedice şi upanishadice, mahavakya, se referă la această identitate dintre brahman şi atman.)
  • Acest proces al revelării naturii noastre reale „seamănă” întrucâtva cu demersul pe care-l facem atunci când dorim să ne reamintim un lucru foarte important pe care l-am uitat. Din acest motiv, putem conveni că întreg acest proces reprezintă de fapt o re-găsire sau poate mai bine spus o re-amintire de Sine şi, din acest punct de vedere, tot ce avem de „făcut” este de a crea în „laboratorul” propriei conştiinţe acele condiţii interioare propice.
  • Există o vibraţie primordială, spanda, ce se exprimă în fiinţa noastră ca freamăt sacru al Inimii. Acest freamăt sacru este precum o punte între energie şi conştiinţă. Prin intermediul său o emoţie sau trăire spirituală poate depăşi pragul individualului, făcând să se reveleze libertatea spiritului.
  • Freamătul sacru, spanda, este un infailibil ghid spiritual lăuntric. El există dintotdeauna ca dimensiune fundamentală a existenţei pentru a ne îndruma de la individual la transpersonal, de la efemer la eternitate.
  • Urmând atât viziunea tradiţională tantrică, cât şi viziunile holistice contemporane, în Yoga Inimii Spirituale se pleacă de la premisa că totul este intercorelat. Totalitatea însăşi este o relaţie vie, vibrantă. Viaţa în sine este un joc cosmic al interacţiunilor infinite. Conştiinţa Inimii Spirituale face ca fiecare clipă trăită astfel să devină o oportunitate a inspiraţiei, a revelării, o sărbătoare sacră a interdependenţelor dintre părţi pe de o parte, şi a fiecărei părţi cu Totul pe de altă parte.

Corolar

În Yoga Inimii Spirituale, ca o consecinţă a intuiţiei substratului unic şi universal al existenţei, realizăm că toate aspectele fiinţei noastre sunt în ultimă instanţă divine.

Intuim de asemenea că adevărata noastră natură nu se limitează la corpul fizic şi nici măcar la structurile energetice sau psiho-mentale subtile. Astfel, pe această cale Spirituală, atât în meditaţie, cât şi în practica hatha yoga, se produce gradat o expansiune în care simţim că devenim precum spaţiul; ca îmbrăţişăm în noi totul. Simţim substratul unic şi universal al existenţei ca fiind dimensiunea transcendentă a fiinţei noastre.

Scopul practicii

Diferitele modalităţi practice sunt realizate nu pentru a provoca o stare sau o experienţă, ci în primul rând pentru a dezvolta şi rafina structuri adecvate revelării naturii noastre divine:

  • mintea clară şi liniştită, aptă de a crea premisele transcenderii sale
  • Inima Spirituală – conştientizată ca „organ” de cunoaştere directă. Acest „organ” subtil poate integra simultan scopul nostru fundamental, natura însăşi a elanului şi a aspiraţiei spirituale şi totodată efortul inerent practicii.

În practica Spirituală, nu suntem focalizaţi asupra unui scop care ar trebui atins, în sensul obţinerii unei performanţe. În Yoga Inimii Spirituale practica asanelor nu reprezintă un scop în sine. Transformările profunde care se pot produce în timpul unei asane fac din aceasta un mijloc de a ne deschide faţă de natura noastră ultimă, faţă de Inima Spirituală,atman.

Prin urmare, asana nu e un scop în sine, ci un mijloc de a exprima unitatea fiinţei noastre, un mijloc de expansionare a conştiinţei, un dans al energiilor, un dans al lui Shakti şi Shiva, sau altfel spus un dans între energie şi conştiinţă.

Trezirea energiilor aflate încă în latenţă, echilibrarea şi centrarea acestora în Inima Spirituală reprezintă un mijloc de cosmizare a fiinţei noastre, de deschidere faţă de infinit.

În loc să “facem” Yoga sau să facem o asana, urmărim să „fim” în Yoga şi să trăim conştient în acea postură minunea de „a fi”. Folosim postura corporală ca pe un mijloc de dezvoltare a acuităţii conştiinţei martor, a adâncirii în Inimă şi a revelării a ceea ce suntem cu adevărat. Astfel, intrăm într-o atitudine care este mai degrabă meditativă, în care concentrarea mentală este însoţită de conştiinţa martor şi de o atenţie deschisă faţă de fenomenele energetice care apar. Şedinţa hatha yoga nu este văzută ca o practică impusă, ci ca un act creator care răspunde tendinţelor şi energiilor momentului prezent. În acest mod, practica hatha yoga este mai mult o practică a conştienţei şi a deschiderii pline de fericire, decât o practică ascetică sau un exerciţiu strict fizic, individual. Astfel, evităm pericolul unei practici rigide şi adesea sterile, dominată de voinţă egotică. Prin aceasta, „ne interiorizăm” practica, o facem din ce în ce mai intimă, mai liber exprimată, dinamică, mereu reîmprospătată de ecourile lăuntrice, de feedbackurile primite din însuşi fluxul energiilor ce sunt vehiculate.

Armonizarea energiilor şi a diverselor aspecte ale fiinţei noastre: corp, senzaţii, sentimente, minte, se realizează prin intermediul unui proces de unificare şi integrare a acestei „Totalităţi conştiente” care este însăşi fiinţa noastră. Practicând yoga devenim Yoga – unitate reflectată în interior şi în exterior. Practicând Yoga Inimii Spirituale celebrăm şi onorăm forţa vieţii.

Astfel, intrăm în contact cu potenţialul infinit şi etern al adevăratei noastre naturi. Încetăm să mai fim atât de preocupaţi de problemele, dramele şi temerile noastre şi suntem liberi să accedem la extraordinara comoară pe care Prezentul ne-o oferă.

Prin centrarea în Inima Spirituală se induce sentimentul unei sacre legături a Tot. Acesta este adevăratul „Acasă” în care ne regăsim împreună, în aceeaşi radiaţie a Prezenţei Pure, a freamătului sacru, spanda.

 Capitolul 2. Centrarea în Inima Spirituală

Centrarea în Inima Spirituală este o practică de bază, simplă şi directă. Ea este întâlnită ca element tehnic important în sufism, creştinism, iudaism. Prin naturaleţea sa, sunt diminuate riscurile tentaţiilor şi devierilor. De aceea, consecvenţa şi încrederea în această metodă ne vor ajuta imens. Cufundarea în Inimă, folosind metoda lui Ramana Maharshi, ne ajută de asemenea să trecem dincolo de sentimentalism, de tărâmul emotivităţii şi ataşamentelor individuale. Este un prim pas important în revelarea naturii noastre divine. Centrarea în Inima Spirituală reprezintă de fapt o atitudine esenţială care, odată integrată, tinde să se reflecte spontan ca un mod de „a fi”.

Esenţa metodei lui Ramana Maharshi

Ramana Maharshi îşi rezuma metoda în felul următor: „Ceea ce este esenţial în orice sadhana (practică spirituală) este să încerci să aduci înapoi mintea agitată şi să o fixezi doar asupra unui singur obiect. De ce să nu o aducem înapoi şi să o fixăm în atenţia asupra sentimentului purei existenţe? Aceasta este âtma-vichara, căutarea Sinelui (a Inimii Spirituale). Aceasta este tot ceea ce trebuie făcut.

Acest pasaj sugerează un fapt esenţial pe care Ramana îl expune foarte logic, şi pe care, din păcate, prea puţini l-au înţeles: din moment ce, în general, scopul meditaţiei este fixarea minţii asupra unui obiect, de ce să ne îndreptăm atenţia asupra diferitelor obiecte exterioare sau chiar interioare, când mult mai eficient este să te orientezi asupra sursei însăşi a atenţiei tale, asupra Sinelui divin, a Inimii Spirituale?

Atenţia sau meditaţia asupra oricărui obiect ne păstrează în dualitatea: 1) „eu”, subiectul cunoscător şi 2) „acela”, obiectul de cunoscut. Dacă atenţia e îndreptată asupra Inimii Spirituale, deci asupra subiectului cunoscător sau, altfel spus, asupra a ceea ce suntem, asupra sentimentului intim al purei existenţe, asupra sursei însăşi a atenţiei, atunci sunt create premisele unei adevărate transformări interioare, pentru că subiectul şi obiectul colapsează într-o unică viziune a Unităţii. Prin urmare, este foarte firesc să urmărim ca principalul obiect al meditaţiilor noastre să fie Inima Spirituală (pentru ca aceasta să se reveleze apoi ca subiectul cunoscător, ceea ce suntem noi în intimitatea desăvârşită a fiinţei).

Sentimentul Adevărului

Orice gest de centrare în Inima Spirituală, orice apropiere de natura divină, de Dumnezeu, aduce după sine o evidenţă intuitivă, un sentiment al Adevărului, al Iubirii, care la rândul lor sporesc şi mai mult aspiraţia centrării în Inima Spirituală. Prin urmare, adâncirea în Inimă îşi găseşte o împlinire naturală în înflorirea sentimentului de iubire, de armonie, de acord perfect cu Totul, de comuniune cu Dumnezeu. Deschiderea sufletului şi procesul “de umplere” gradată a acestuia cu iubire de Dumnezeu sunt expresii fireşti alecentrării în Inimă.

Există o fericire şi o libertate care sunt inerente centrării în Inima Spirituală. Ele vor infuza treptat orice practică yoga şi apoi întreaga noastră viaţă.

În Yoga Inimii Spirituale, prin centrarea în Inimă, ne deschidem şi descoperim mai întâi frumuseţea şi armonia intrinsecă fiinţei noastre pe care învăţăm apoi să le recunoaştem şi în afara noastră. Această centrare ne inspiră totodată să acţionăm în viaţa de zi cu zi în acele moduri care celebrează şi exaltă esenţa vieţii, fericirea şi iubirea inerente Inimii Spirituale. Pe de altă parte, centrarea ne conferă discernământul de a intui ce acţiuni nu sunt în armonie cu Spiritul. Bazându-ne pe acest discernământ al Inimii, urmărim să ne punem în armonie cu ceea ce trezeşte dimensiunea infinită a fiinţei noastre. Astfel, suferinţele se diminuează pentru a ne lărgi conştiinţa frumuseţii şi a splendorii unei vieţi care şi-a regăsit centrul.

În momentul în care conştiinţa Inimii Spirituale e prezentă, realizăm că viaţa întreagă e sacră. Cu cât Inima Spirituală este mai prezentă în viaţa noastră, cu atât mai pure, mai profunde şi mai vii devin bucuriile şi aspiraţiile noastre. Recunoaşterea plenitudinii şi sacralităţii vieţii începe să se exprime spontan.

Sărbătoarea centrării în Inimă

Ca o importantă consecinţă a centrării în Inimă, viaţa e văzută din ce în ce mai mult ca o sărbătoare aducătoare de fericire şi libertate, o celebrare a spiritului.

Există o diferenţă esenţială între o sărbătoare profană şi una sacră.

Într-o sărbătoare profană cauţi să uiţi de angoasele tale şi de tine însuţi. În sărbătoarea sacră a practicii yoga, apare reamintirea de Sine, iar fericirea iubirii este modul de a o celebra.

Prin centrarea în Inimă ne armonizăm cu legile intrinseci ale naturii, iar principiile morale şi atitudinile recomandate în yama şi niyama decurg spontan. De exemplu, ahimsa (nonviolenţa), santosha (mulţumirea) sau aparigraha (nonacumularea) sunt realizate nu pentru că ne propunem respectarea unor reguli, ci ca o consecinţă firească a viziunii noastre intime asupra vieţii.

Necunoscutul devine Inefabil

Prin reconectarea la Inima Spirituală, reintrăm în fluxul pur al existenţei. Tensiunile, fricile, traumele sunt eliminate gradat şi astfel fiinţa noastră, în integralitatea ei, emană pace, forţă, energie vindecătoare, iubire. Această pace profundă nu poate fi creată prin vizualizare sau impusă printr-o voinţă individuală. Ea radiază de dincolo de gândire, de personalitate.

Necunoscutul”, care este sursa fricii atunci când suntem prinşi în limitările conştiinţei individuale (deci în mintea discursivă), se revelează ca Realitate inefabilă divină şi devine sursa bucuriei, atunci când suntem centraţi în Inimă.

Integrarea în viaţa zilnică

Adâncirea în Inima Spirituală este o constantă a practicii care ne permite să simţim libertatea, fericirea, vastitatea, iluminarea, odată cu orice act de interiorizare, în fiecare asana. Urmărim apoi să infuzăm aceeaşi trăire şi cu ochii deschişi.

Practica centrării în Inima Spirituală ar putea fi uşor de realizat în orice situaţie, iar atunci când este adusă la măiestrie, se integrează perfect în viaţa de zi cu zi. Urmărim ca această practică să nu provoace o ruptură între tendinţele şi preocupările meditative şi aşa-zisele obligaţii sociale.

Practica spirituală se poate asemăna cu pregătirea şi repetiţiile pe care un dansator le face înaintea spectacolului. Sunt exersaţi paşii, atitudinile etc. care, ulterior, în spectacol, sunt realizate cu naturaleţe. Spectacolul este viaţa, iar „repetiţia” este practica spirituală.

 Capitolul 3. Principiile practicilor de bază

Sistematizarea practicii

În general, este important să reuşim să ajungem la o stare de armonie lăuntrică menită să ne ajute în trezirea şi aprofundarea oricărei stări spirituale.

Pe această cale spirituală pledăm pentru o amplificare a libertăţii lăuntrice în cât mai multe direcţii. Considerăm că este important ca fiecare om să devină cât mai conştient şi responsabil de propria evoluţie spirituală şi să nu se creeze dependenţe faţă de profesorul de yoga. De aceea, urmărim constant să oferim principiile de bază, precum şi o sistematizare a practicii, astfel încât ea să devină cât mai eficientă şi mai independentă de factori subiectivi, de natura interioară sau exterioară.

Cum ar putea fi cuantificat Inefabilul?

Evident, o sistematizare îşi are limitele ei, căci ne-am putea întreba cum ar putea fi cuantificat inefabilul. În general, atenţia asupra ecoului pe care îl trezesc diferite atitudini interioare, ecou perceput cât mai intim în fiinţa noastră, precum şi înţelegerea semnificaţiei acestuia, reprezintă o modalitate de a adânci şi de a aprofunda trăirile pe care le avem. Astfel, printr-un proces de feedback, se ajunge la un control progresiv aspra unor zone ale conştiinţei noastre care în mod normal sunt considerate inaccesibile sau inefabile. În acest fel, se ajunge la o disponibilitate interioară de a favoriza apariţia abandonului, a spontaneităţii, ceea ce evident pare paradoxal la prima vedere, căci cum ai putea să găseşti şi să aplici metode pentru a declanşa spontaneitatea şi naturaleţea inerentă abandonului în Sine, a dăruirii totale în Dumnezeu? Şi totuşi, aceasta este tocmai expresia experienţei pe care o acumulezi în urma practicii consecvente şi de lungă durată a meditaţiilor de centrare în Inima Spirituală. Acesta e însuşi “secretul” pe care îl deţine un mistic apt de a trece instantaneu dincolo de pragul barierelor minţii, în conştiinţa Unicului.

Etape şi direcţii în practica meditaţiei de revelare a Inimii Spirituale 

În sensul sistematizării în Yoga Inimii Spirituale, expunem câteva orientări de bază ale practicii care sunt dezvoltate pe larg în cadrul activităţilor noastre:

A) în ceea ce priveşte meditaţia de Revelare a Inimii Spirituale, există patru faze principale a căror conştientizare ne ajută în aprofundarea meditaţiei:

1. Faza suspendării temporare a gândirii obişnuite şi a gândirii discursive (linişte şi claritate mentală).

2. Faza de inversare a atenţiei de la exterior la interior şi de orientare a energiilor simţurilor în zona pieptului (faza ce corespunde procesului pratyahara din Raja Yoga). Ea corespunde acelei “coborâri” a minţii în Inimă despre care vorbesc misticii creştini.

3. Faza de sublimare a energiilor simţurilor, ale psihicului şi ale minţii (energii focalizate anterior în Inimă), în vibraţia inefabilă a dorului de Dumnezeu, în freamăt sacru, spanda.

4. Faza de abandon conştient (de disponibilitate penetrantă) în Realitatea Inimii Spirituale. Acum se produce o dizolvare a conştiinţei individuale. Astfel, se trece de la conştiinţa individualităţii, jivatma, la conştiinţa Sinelui, atman. (Importanţa şi semnificaţia acestor faze este expusă pe larg în cadrul activităţii Şcolii noastre de Yoga).

Ca mnemonică reţinem LISA (Linişte mentală, Interiorizare, Spanda, Abandon).

B) în ceea ce priveşte natura şi activitatea mentală, există două etape:

1. Liniştirea şi clarificarea minţii;

2. Transcenderea minţii, Vidul absolut, Tăcerea pură.

Transcenderea minţii nu poate fi indusă prin tehnici sau metode. Ea se revelează atunci când condiţiile favorabile sunt create. Tehnicile şi diferitele forme de meditaţie realizează o pregătire a minţii. Ele pot induce liniştirea şi claritatea minţii, precum şi relaxarea corporală, controlul mental, calmul. Pentru tăcerea absolută, pentru vid, nu este nimic tehnic de făcut, deoarece prin vidul mental ne deplasăm de la faza lui „a face” la faza lui „a fi”. În tăcerea profundă a Inimii orice tehnică este abandonată. În budism, unde există o tradiţie foarte riguroasă a controlului minţii şi a meditaţiei, aceste 2 faze sunt foarte clar menţionate:

samatha (în pali) ori shine (in tibetană) – faza concentrării mentale pe diferite obiecte interioare sau exterioare (concentrarea şi liniştirea minţii prin focalizarea asupra respiraţiei, senzaţiilor corporale etc.) şi vipassana (în pali) sau vipaśyana (în sanscrită) ori lhagthong (în tibetană)- „viziunea”, egalitatea minţii sau altfel spus accesul la realitatea nonconceptuală, revelaţia vidului ultim (înţelegerea intimă a efemerităţii gândurilor şi a conţinutului mental – căci ele vin din nimic şi se întorc în nimic).

În ceea ce priveşte prima etapă, cea referitoare la metodele care pot fi folosite pentru a crea controlul şi liniştirea minţii, există două clase de tehnici. Ele urmăresc:

1) Concentrarea minţii, sau

2) Dezvoltarea conştiinţei martor.

Există nenumărate tehnici de concentrare sau meditaţie, dar toate se bazează pe aceste 2 tendinţe şi principii ale practicii meditative. Cele mai multe insistă asupra unuia dintre aceste aspecte, dar există şi metode care tind să le integreze pe ambele. Metoda lui Ramana Maharshi de revelare a Inimii Spirituale integrează ambele atitudini:

  1. Concentrarea minţii în zona pieptului, central, uşor spre dreapta;
  2. Dezvoltarea conştiinţei martor prin detaşarea de corp, senzaţii, gânduri, minte, folosind, de exemplu, întrebarea „Cine sunt Eu?”.

În Yoga Inimii Spirituale mintea este controlată şi purificată gradat atât printr-o folosire sistematică a unor tehnici de concentrare, cât şi prin dezvoltarea conştiinţei martor.

C) în ceea ce priveşte practica asanelor, menţionăm importanţa energiei şi a conştienţei, cei doi “poli” ai unei practice corecte. Nu este suficient doar „să împingem” energie într-un loc sau altul, într-o chakra sau vreun nadi. De aceea, insistăm asupra menţinerii conştiinţei martor care, prin alchimia asanei, te conduce spre realizarea a ceea ce eşti cu adevărat.

În execuţia unei asane recomandăm trecerea prin două faze ce îşi au fiecare etapele ei:

Faza 1

1) Conştiinţa martor (atenţia deschisă şi detaşată) este „fondul” pe care se derulează întreaga şedinţă de asane şi respectiv execuţia fiecărei asane. Observarea gândurilor, tendinţelor, patternurilor şi constanta nonreacţie la acestea).

2) Relaxare şi Elasticizare (faza intrării în asana).

3) Stabilitate şi imobilitate corporală. (Detalii despre această fază în capitolul Kaya Sthairyam – nemişcarea corporală).

Faza 2

4) Acceptarea energiei, dizolvarea în ea (stare de intimitate, identificare, samyama, cu acea energie. Astfel conştientizăm o stare de energizare şi de armonizare a energiei).

5) Sublimare a energiilor în spanda, freamătul sacru (trecerea de la faza energetică la Conştiinţa Pură a Inimii Spirituale).

6) Contemplare şi transcendere a conştiinţei corporale (anularea identificării cu corpul fizic şi expansiunea în infinit).

Ca mnemonici reţinem:

Faza 1 CRI (Conştiinţa martor, Relaxare, Imobilitate corporală)

Faza 2 ASI (Acceptare, Sublimare, Infinit)

Aceste atitudini sunt în conformitate cu felul în care Patanjali a descris în Yoga Sutra rolul asanei:

Postura este imobilă, fermă şi confortabilă.

Aceasta se realizează prin dispariţia efortului şi meditaţia asupra infinitului.

De acum înainte el (yoghinul) nu mai este tulburat de dualităţi.” (II. 46-48)

Prin urmare, în viziunea lui Patanjali, rolul asanei este să ne reveleze conştiinţa infinitului şi transcenderea dualităţilor.

Printre atitudinile de bază integrate în şedinţa de Hatha Yoga menţionăm:

Conştientizarea momentului prezent, Centrarea în Inimă, Atenţia deschisă, Conştiinţa Martor, Iubire, Freamăt sacru, Abandon, Conştiinţa Unităţii.

 Capitolul 4. Metodologia sistemului

Toate modalităţile abordate în Yoga Inimii Spirituale sunt circumscrise aceleiaşi aspiraţii: revelarea naturii noastre reale.

În sprijinul practicilor meditative este expusă o metodologie menită să îmbunătăţească controlul şi claritatea minţii, într-un mod ce poate fi obiectivat de fiecare în parte. (De exemplu, oferim o metodă care permite o observare foarte concretă a progresului pe care îl facem în cadrul fiecărei meditaţii, în ceea ce priveşte dezvoltarea conştiinţei martor, precum şi claritatea minţii.)

Astfel, urmărim ca fiecare practicant să realizeze progrese, fără nevoia unei continue raportări la „profesor”. Încurajăm dialogul, dar nu şi dependenţa. Sunt oferite astfel reperele unei abordări spirituale progresive, în care mintea şi Inima ca „organe de cunoaştere” sunt dezvoltate gradat.

Lucrările pe care se bazează aspectele teoretice şi practice în Yoga Inimii Spirituale sunt textele yoghine clasice, de exemplu: Yoga Sutra a lui Patanjali, SpandaKarika, Vijnana Bhairava Tantra, precum şi dialogurile şi afirmaţiile unor mari maeştri spirituali precum Shankara, Ramana Maharshi, Nisargadatta Maharaj, Swami Sivananda, Rumi, Meister Eckhart.

Mijloace folosite

Mijloacele folosite se orientează spre crearea premiselor necesare revelării naturii noastre divine. Pentru noi, acestea sunt în primul rând meditaţiile de revelare a Inimii Spirituale şi practicile hatha yoga .

Pentru aplicarea acestora urmărim să creăm un cadru cât mai adecvat:

  • cursuri săptămânale de hatha yoga şi meditaţie,
  • Tabăra-Retragere Hridaya de revelare a Inimii Spirituale
  • întâlniri săptămânale în grupuri de meditaţie,
  • seminarii de week-end (workshop-uri) pe diferite teme,
  • conferinţe etc.

Dincolo de tot acest cadru formal, ceea ce considerăm că este chiar mai important este crearea unei comunităţi spirituale în care aspiraţiile, creativitatea şi individualitatea fiecăruia se pot exprima l iber.

Metodele din Yoga Inimii Spirituale se adresează nuanţat tuturor, indiferent de nivelul şi abilitatea în practica hatha yoga , de la copii la vârstnici, de la persoane care necesită îndrumări terapeutice până la practicanţii avansaţi.

Pe tot parcursul cursului va exista o ghidare şi o orientare a resurselor interioare ale cursanţilor spre a facilita procesul unei cunoaşteri de sine cât mai profunde. Practica va putea fi astfel nuanţată printr-un proces de „individualizare”, ţinând cont de disponibilităţile fizice, psihice, mentale şi spirituale ale fiecărui cursant.

În procesul individualizării practicii spirituale, un rol important îl are comunicarea, sinceritatea şi deschiderea sufletească.

Structura cursului

Cursurile sunt structurate pe module ce includ elemente teoretice şi practice de yoga.

Modulele reflecta dezvoltarea unor nivele de competenţă în yoga. În cadrul fiecărui modul sunt organizate şedinţe săptămânale de hatha yoga , care integrează, pe lângă asane şi tehnici de pranayama, tehnici de concentrare şi meditaţii de revelare a Inimii Spirituale.

Tabăra Retragere Hridaya de meditaţii pentru revelarea Inimii spirituale sintetizează principiile teoretice şi metodele practice din Jnana Yoga .

În plus, sunt organizate seminarii pe diferite teme aflate în legătură cu Inima Spirituală şi trezirea freamătului sacru, spanda , al Inimii.

Elemente comune şedinţelor de hatha yoga

În metoda Yoga Inimii Spirituale sunt integrate gradat câteva elemente care devin apoi comune tuturor cursurilor de hatha yoga.

  • Liniştea mentală.
  • Centrarea în Inima Spirituală şi trezirea „căldurii” comunicative a Inimii.
  • Conştiinţa martor – o observare detaşată a felului în care energiile circulă prin structurile subtile.
  • Conştientizarea respiraţiei şi în special a pauzelor dintre expiraţie şi inspiraţie. (Respiraţia, dacă este făcută conştient, ne ajută în aprofundarea percepţiei energiei şi în expansiunea în Tăcerea de dincolo de minte.)
  • Iubire, devoţiune faţă de realitatea ultimă a Inimii Spirituale, Dumnezeu (şi implicit faţă de întreaga creaţie).
  • Trezirea aspiraţiei spirituale, a emoţiei sacrului în fiinţa noastră, a freamătului mistic, spanda.
  • Abandonul conştiinţei egotice.
  • Deslimitarea conştiinţei corporale.
  • Conştiinţa unităţii şi a nondualităţii, advaita.
  • Sfârşitul şedinţei de hatha yoga include o relaxare yoghină completă şi o meditaţie de infuzare a conştiinţei unităţii în viaţa de zi cu zi. În ultimă instanţă, urmărim să creăm cadrul şi condiţiile necesare pentru cala sfârşitul şedinţei de hatha yoga orice practicant să părăsească sala mai conştient cu privire la el însuşi şi la întreaga existenţă, cu mai multă încredere, cu o viziune mai profundă asupra vieţii şi a realităţii divine: mai sănătos, mai compasiv, mai fericit, mai apt de prietenii sincere, mai liber…

Capitolul 5. Efecte ale practicii

Printre efectele esenţiale ale practicii în Yoga Inimii Spirituale menţionăm o acuitate mărită a conştiinţei martor, senzitivitate spirituală faţă de energii, armonizarea acestora şi sublimarea lor în freamăt sacru al Inimii. Astfel, înţelegem felul în care practica yoga aduce elan şi aspiraţie, prin însuşi procesul sublimării. (Menţionăm că în contextul viziunii advaita, termenul “sublimare” îşi are o semnificaţie uşor diferită celei din psihologie. Pentru clarificarea acesteia recomandăm citirea capitolului “Sublimarea”.)

Prin aceasta, învăţăm să celebram energiile şi principiile vieţii cât mai des în viaţa de zi cu zi.

Efecte fizice

S-a constatat ştiinţific că hatha yoga şi meditaţia conferă nenumărate efecte fizice benefice. Acestea sunt menţionate specific în cursurile noastre în cadrul prezentării fiecărei tehnici. Atitudinile faţă de corpul fizic propuse în Yoga Inimii Spirituale declanşează procese de vindecare fizică şi sufletească. La rândul ei, vindecarea conferă încredere în practicile, atitudinile şi viziunea pe care le urmăm. Efectele de vindecare survin ca urmare a restructurării fiinţei, a recentrării, a realinierii structurilor noastre fizice, psihice şi mentale.

Efecte psihologice

Yoga Inimii Spirituale ne ajută să devenim mult mai centraţi din punct de vedere mental şi emoţional. Dezvoltarea conştiinţei martor previne şi chiar elimină tulburările emoţionale. Când Inima freamătă de emoţia iubirii pure, centrarea se face natural aici, în Inimă. Acesta este un remediu pentru orice formă de alienare. Iubirea este intr-adevăr un balsam universal. Alienarea este o înstrăinare faţă de ceilalţi şi faţă de tine însuţi (de la latinescul alienare – „înstrăinat”). Ea creează un sentiment al izolării. Centrarea în Inima spirituală nu poate crea o îndepărtare de ceea ce eşti. Din contră, îţi conferă un sentiment mult mai profund de „intimitate cu tine însuţi”, de încredere în forţele proprii şi în natura ta divină.

Efecte spirituale

Centrarea şi adâncirea în Inimă creează, la rândul ei, o conştiinţă a unităţii totului, advaita, în care totul ţi se revelează a fi interconectat prin însuşi „substratul” conştiinţei sau, altfel spus, al realităţii divine. De aici rezultă un sentiment al conectării interioare cu ceilalţi, cu mediul înconjurător. Astfel, se dezvoltă compasiunea, bunătatea, prietenia, omenia, simţul etic… Intuiţia unei singure Inimi, a aceleiaşi Inimi Spirituale, a aceleiaşi realităţi divine, devine din ce în ce mai limpede şi se expansionează. În acest mod, înţelegem felul în care noi suntem atât de intim interconectaţi spiritual.

Partea a II-a – Concepte esenţiale în Yoga Inimii Spirituale

Partea a III-a – Practica Spirituală – Fundamente

Partea a IV-a – Inima Spirituală

Partea a V-a – Alte elemente cu privire la Yoga Inimii Spirituale

Ce înseamnă pentru noi Yoga Inimii Spirituale

Lasă un răspuns

Theme: Overlay by Kaira