Etichetă: sanatate

CONFERINŢĂ DE HOMEOPATIE, BRASOV

Conferință de homeopatie adresată publicului larg.

Participare gratuită.

Participanții vor beneficia de 20% reducere la prima consultație!

La această conferinţă veţi afla mai multe despre homeopatie, şi anume:

  • ce este homeopatia

  • ce NU este homeopatia

  • ce fel de boli se pot trata homeopat

  • cui îi este recomandat tratamentul homeopat

  • principiile homeopatiei

  • ce o deosebeşte de alopatie

  • cum a apărut homeopatia

  • ce fel de diagnostic se pune in homeopatie

  • ce/câte feluri de tratament homeopat există

  • de ce este homeopatia din ce în ce mai populară în lume.

Conferinţa va fi susţinută de dr. Andrea Hampel-Binder, medic generalist cu competenţă în homeopatie.

Data: 12 martie 2016, sâmbătă, ora 11.30

Locaţia: Brașov, str.Mircea cel Batrân nr. 15, centrul Kamala

INTRAREA LIBERĂ!

Vă aşteptăm cu drag!!!

 homeopathy

Cura de primăvară

Primăvara este anotimpul retrezirii energetice şi al bucuriei, al dragostei libere, marcând schimbări profunde în întreaga Natură, de la vegetaţia care revine la viaţă la organismul şi psihicul uman. Sub acţiunea razelor solare şi a energiilor efervescente care abundă, ceea ce este acumulat în exces în trupul nostru începe să se fluidifice şi să fie treptat eliminat. Organismul îşi leapădă acum încărcătura greoaie de peste iarnă pentru a putea respira liber, pentru a absorbi fără piedici substanţele noi şi regenerante pe care primăvara le aduce. Adesea acest proces este însoţit de fenomene pe cât de neplăcute pe atât de frecvente pentru cei nepregătiţi: apariţia gripei, a răcelii de primăvară, reactivarea unor gastrite sau a afecţiunilor reumatice, declanşarea alergiilor. Cum putem face pasul către primăvară evitând acest cortegiu de fenomene nedorite şi regenerându-ne laolaltă cu întreaga Natură? Răspunsul ni-l oferă chiar ea – Natura prin ceea ce ne pune la dispoziţie: plante şi alimente proaspete cu puternice efecte purificatoare.

Ritmul naturii şi ritmul uman

Nu putem înţelege cu adevărat transformările uimitoare ce au loc în fiinţa noastră fără a observa cu atenţie legătura continuă care se formează între noi şi exterior: schimbările de temperatură, prezenţa sau absenţa luminii soarelui, ploaia, temperatura de afară sunt doar câteva dintre procesele care ne influenţează permanent, mult mai mult decât am putea bănui, chiar şi în situaţia în care nu ne expunem direct condiţiilor atmosferice, ci stăm relaxaţi în camera noastră bine încălzită… Suntem mai mult decât credem, legaţi prin fire invizibile de realitatea exterioară, organismul nostru răspunzând împreună cu întreaga Natură vie la mişcările planetelor, ale Soarelui şi Lunii, la modificările climatice şi la diferitele influxuri energetice provenind din Univers. Fără posibilitatea de a influenţa natura acestor fenomene, omul poate însă, datorită inteligenţei cu care este înzestrat, să se adapteze cu abilitate la această armonie exterioară şi să descopere astfel că întotdeauna Natura îi pune la dispoziţie toate resursele de care are nevoie pentru a trăi foarte sănătos.

De ce să facem o cură?

În mod natural, în perioada de iarnă organismul este “dispus” să digere cu mai mare uşurinţă alimente grele. Cele mai multe brânzeturi, seminţe de leguminoase uscate şi preparate conservate se consumă în acest anotimp. Fireşte că aceasta nu se produce întotdeauna fără “efecte secundare”: ficatul devine mai încărcat, sângele tinde să devină mai acid, colonul şi tubul digestiv reţin şi o anumită cantitate de produşi nocivi, sistemul imunitar slăbeşte. Cu alte cuvinte, organismul devine un teren propice pentru acumularea unor substanţe nedorite şi totodată începe să resimtă lipsa enzimelor vii, precum şi a vitaminelor şi mineralelor pe care nu le-a putut prelua din hrana de peste iarnă. Cu cât mai repede vom ajuta organismul să scape de acest balast, cu atât ne vom regăsi mai repede tonusul, fără a mai trece prin perioadele neplăcute de astenie şi fără a ne confrunta cu “bolile primăverii”. Cura de primăvară, realizată pe o perioadă care poate să se deruleze de la una-două zile până la două săptămâni, este o cale de o eficienţă imediată în purificarea şi refacerea organismului, cu condiţia să fie realizată în concordanţă cu posibilităţile noastre vitale.

Aceste cure menite să cureţe organismul de toxine şi să ne redea astfel tonusul se bazează aproape în totalitate pe fructe şi legume proaspete, sucuri din plante, salate de crudităţi şi chiar plante medicinale mai puţin cunoscute din punct de vedere al uzului alimentar, dar nu mai puţin gustoase. Iată în continuare câteva dintre cele mai eficiente verdeţuri de primăvară care pot fi folosite în acelaşi timp ca alimente, dar şi ca medicamente vegetale naturale:

Păpădia (Taraxacum officinalis)

Salatele din frunze proaspete (tinere) de păpădie sunt printre cele mai puternice depurative ale primăverii. Afecţiunile hepatice, anemia, guta, pletora pot să fie foarte mult diminuate prin folosirea acestui tonic amar. Preparate cu zeamă de lămâie, ulei vegetal, sare şi câteva condimente, salata din frunze crude de păpădie acţionează ca normalizant al funcţiilor intestinului, are efecte anticonstipante şi combate o serie întreagă de boli de piele, de la dermatoze persistente la eczeme şi ciuperci. Este cea mai utilizată plantă în cadrul curelor naturale de slăbire din perioada primăverii.

Leurda (Allium ursinum)

Frunzele de leurdă sunt binecunoscute de cei ce colindă primăvara prin pădurile de foioase, mai ales în zonele mai umede, pe malurile izvoarelor. Uşor de recunoscut după puternicul miros de usturoi pe care îl degajă, planta are o notă aparte în arsenalul terapeutic al primăverii. Efectul depurativ concretizat în special prin eliminarea acidului uric este completat de un puternic efect antitoxic – ea făcând parte dintre plantele folosite contra intoxicaţiei cu nicotină. În cazul femeilor afectate de mastite sau alte boli ale sânilor, mai ales când sunt corelate şi cu predispoziţia la cistite sau alte infecţii în corp, se recomandă o cură de cel puţin 10 zile cu această plantă, sub formă de adaos la salatele de crudităţi şi suplimentar sub formă de supe şi piureuri.

Traista ciobanului (Capsella bursa pastoris)

Deşi este cunoscută mai ales ca plantă medicinală, traista ciobanului poate fi utilizată ca un aliment delicios, sub formă de salată proaspătă din frunzele crude proaspăt apărute. Pentru prepararea acestei salate cu efecte remarcabile de reglare a tensiunii şi de eliminare a dezechilibrelor hormonale la femei, se pot adăuga frunze proaspete de ţelină, puţină salată verde, zeamă de lămâie din abundenţă şi puţin ulei vegetal obţinut prin presare la rece. Se mestecă cu atenţie şi este de preferat să se mănânce, împreună cu alte crudităţi, în cure de 2-7 zile.

Viţa de vie (Vitis vinifera)

Frunzele proaspete, la fel ca şi cârceii abia apăruţi conferă un gust proaspăt, uşor acrişor, salatelor de crudităţi. Cu condiţia să nu fie preparate prin fierbere sau încălzire, frunzele de viţă (mai ales din viţa cu struguri negri) combat eficient obezitatea şi celulita. Chiar şi cazurile persistente de celulită pot fi ameliorate realizând o cură de crudităţi de 2 săptămâni în care la cel puţin o masă se va consuma salată cu frunze de viţă. În plus, în urma unei astfel de cure se va putea remarca îmbunătăţirea circulaţiei sanguine şi combaterea varicelor, reglarea menstruaţiei în cazul femeilor (mai ales în situaţia tendinţei către hemoragii abundente).

Iarba grasă (Portulaca oleracea)

Uşor de recunoscut după frunzele sale rotunjite şi cărnoase, ea reprezintă un ingredient foarte apreciat în alimentaţia vie din perioada primăverii datorită gustului plăcut şi hrănitor. Folosită direct la salate sau ca adaos la supe, ea are puternice proprietăţi antiinflamatorii, de combatere a bronşitelor care sunt frecvente în această perioadă, precum şi un puternic efect vermifug. La salate nu se foloseşte în doze prea mari, deoarece poate să declanşeze un efect laxativ.

Spanacul (Spinacia oleracea)

Este una dintre plantele cele mai nutritive, fiind din acest motiv recomandat în mod special copiilor – cărora le favorizează creşterea – bătrânilor şi convalescenţilor. Un foarte bun antianemic datorită conţinutului ridicat de fier, recomandat în avitaminoze (mai ales în carenţele vitaminelor B1, B2, B3 şi C), el este un purificator al sângelui şi un remediu contra bolilor de piele cronice. Datorită silicaţilor nu este recomandat suferinzilor de gută, artrită, reumatism şi diabet.

Urzica (Urtica dioica)

Una dintre plantele folosite din cele mai vechi timpuri pentru rolul său terapeutic şi alimentar, combină efectele depurative remarcabile cu un efect de revitalizare şi regenerare a organismului. Frunzele proaspete ale urzicilor abia apărute sunt considerate datorită secretinei pe care o conţin, printre cele mai puternice stimulente ale secreţiilor digestive. Urzica conţine un adevărat arsenal de substanţe benefice în revenirea de după perioada de iarnă: săruri minerale (fier, sulf, siliciu, mangan), vitamine (B, E, C, K) şi este totodată între cele mai bogate sursă de clorofilă. Toate acestea o recomandă în anemie, slăbiciune accentuată, reumatism şi boli ale articulaţiilor, psoriazis. Nivelul glicemiei este redus în mod eficient în cazul persoanelor care suferă de diabet, dar care ţin cure cu frunze de urzică şi păpădie. Pentru a prepara salată doar din frunze de urzică, se spală cu atenţie frunzele crude şi se amestecă cu apă şi puţină sare. Se poate acri cu puţină zeamă de lămâie sau oţet de mere şi miere de albine.

Măcriş (Rumex acetosella)

Este o plantă binecunoscută entru puternicul gust acru al frunzelor. Adăugate ca şi condiment la salate şi supe, frunzele crude de măcriş stimulează digestia şi ajută la refacerea puterilor în cazul persoanelor bolnave, mai ales după stări febrile. Datorită conţinutului de oxalat de potasiu şi acid oxalic, nu este recomandată persoanelor care suferă de reumatism, gută sau artrită şi nici de persoanele cu hiperaciditate gastrică. Nu se prepară în vase metalice şi nu se combină cu apa minerală, fiind incompatibile.

Hrean (Armoracia rusticana)

Frunzele crude conferă hranei o aromă agreabilă şi stimulează totodată procesele digestive. Ele au efecte de combatere a anemiei şi a problemelor respiratorii. Proprietăţile lor purificatoare şi stimulative sunt foarte de dorit în cazul persoanelor care se confruntă frecvent cu răceli, amigdalite, gripe, sinuzite, probleme respiratorii asociate cu o secreţie abundentă de mucus.

Lobodă (Atriplex hortensis)

Binecunoscutele frunze de lobodă, folosite adesea pentru supe în perioada primăverii pot să constituie un ingredient al salatelor depurative din cura de primăvară. Datorită saponinelor din compoziţie, are puternice efecte în afecţiunile respiratorii inflamatorii, în tulburări digestive şi boli de piele. Folosirea zilnică pentru cel puţin o săptămână poate să uşureze mult tulburările hepatice şi biliare, mai ales cazurile de dischinezie. Conţine o doză considerabilă de vitamina C.

Bănuţii (Bellis perennis)

Nu trebuie să vă surprindă faptul că binecunoscuţii bănuţei, cu o înălţime de doar câţiva centimetri, dar care umplu pajiştile cu florile lor alb-rozalii odată cu venirea primăverii, pot fi utilizaţi şi în scop culinar. Florile culese de preferinţă atunci când soarele este la amiază pot să completeze foarte bine gustul şi chiar aspectul salatelor proaspete. Sunt recomandaţi mai ales în cazul afecţiunilor respiratorii şi vasculare. Această plantă delicată întăreşte aparatul circulator, combate gradat fenomenele neplăcute rezultate în urma anumitor comoţii cerebrale şi înlătură pietrele de la vezica urinară. Se vor consuma în doze moderate, ca adaos la salata verde sau la salatele de păpădie.

Metode simple pentru cura de primăvară

O cură eficientă poate să dureze între o zi (în cazul persoanelor mai slăbite) şi 10-14 zile atunci când există o bună vitalitate şi se doreşte o purificare adecvată a organismului. Ea presupune în primul rând o hrănire perfect naturală, fără carne şi fără nici un alt aliment greu digerabil care ar putea obstrucţiona procesul natural de purificare şi regenerare a organismului. În general, o astfel de cură presupune o alimentaţie bazată pe cât mai multe crudităţi. Ideal este să avem o alimentaţie 100% vie, în care nici un aliment să nu fie preparat prin încălzire. Având însă în vedere că acest tip de hrănire nu este accesibil persoanelor cu un foc digestiv mai slab, este foarte bine dacă în alimentaţie există cel puţin 60-70% hrană vie.

Indiferent de varianta abordată, se va avea în vedere să se evite consumarea brânzeturilor şi a alimentelor grele (preparate cu mult ulei, soia, năut), a zahărului şi a oricăror produse cu componente chimice, sintetice (îndulcitori, coloranţi, conservanţi etc.). În afara verdeţurilor specifice acestui anotimp (pe care, în parte, le-am prezentat anterior) se vor introduce în alimentaţie şi salatele din rădăcinoase: morcovi, ţelină, pătrunjel, ridichi de lună.

În cazul în care se foloseşte şi hrană caldă, meniul poate fi completat cu supe şi piureuri de legume bine fierte, condimentate din belşug cu plante picante: ghimbir, măghiran, cimbru, busuioc, piper, ardei iute.

Folosirea condimentelor are un rol foarte important în stimularea proceselor digestive şi în fluidificarea şi eliminarea acumulărilor nocive, a mucozităţilor aderente la nivelul sinusurilor sau traseului respirator, precum şi la nivelul traseului digestiv. Se vor adăuga de asemenea în alimentaţie, supele şi terciurile din cereale integrale (hrişcă, orez, porumb, grâu), preparate cu legume şi condimente.

Chiar dacă este mai greu de acceptat la început, nu trebuie să vă feriţi de gustul amar, care este prezent acum în cele mai multe dintre verdeţurile de primăvară. Obişnuindu-ne treptat cu acest gust destul de rar folosit în alimentaţia curentă nu numai că ajutăm uşurarea organismului dar vom resimţi o stare clară de regenerare interioară, de refacere a stării noastre psiho-mentale benefice. Mai ales în cazul celor care s-au obişnuit să consume mari cantităţi de mâncare (mai ales mâncare grea) o astfel de cură de crudităţi în care gustul amar să fie prezent într-o proporţie mai mare are efecte aproape miraculoase în combaterea obezităţii, constipaţiei şi a bolilor cronice.

Cei care constată că un asemenea regim este dificil de abordat pot să realizeze o mini-cură pentru doar o zi pe săptămână.

O variantă eficientă a curei de primăvară este aceea în care se apelează la un regim lacto-vegetarian strict (fără carne) în care masa de dimineaţă este alcătuită integral din sucuri obţinute în mixerul electric, din plantele de primăvară prezentate. Un astfel de suc din plante, cu apă şi puţină lămâie se va consuma numai pe stomacul gol, fără a mai mânca nimic după aceea pentru cel puţin 4 ore, interval în care se va instala o intensă, dar plăcută senzaţie de foame.

Încheierea unei astfel de cure de crudităţi, mai ales în cazul în care am realizat-o pentru mai mult de 3 zile, trebuie să se facă treptat, incluzând mai întâi în alimentaţie alimente preparate uşoare: compoturi, supe şi piureuri foarte bine fierte, terciuri din cereale (mămăligă). Doar după 1-2 zile se poate trece fără probleme la folosirea unor alimente mai consistente, de genul brânzeturilor şi lactatelor sau a seminţelor oleaginoase, a leguminoaselor.

Alte recomandări pentru perioada curei

– Nu aşteptaţi pasiv ca regenerarea fiinţei să se producă doar prin alimentaţie, în lipsa unei activităţi fizice adecvate. Aşa cum întreaga natură este acum într-o activitate febrilă, urmăriţi să vă regăsiţi cât mai curând bucuria de a trăi şi entuziasmul în cel mai simplu mod: fiind cât mai des în Natură, respirând profund, admirând frumuseţea primelor flori şi a primelor frunze care apar şi lăsându-vă pătrunşi de sunetele relaxante ale Naturii. Atunci când sunteţi în Natură respiraţi profund, dilatând cât mai mult nările şi umflând pieptul pentru a vă impregna cât mai mult cu energia proaspătă a aerului.

– Folosiţi pe cât posibil pentru băut, în locul apei de la robinet, apa de izvor în care aţi lăsat la macerat câteva fire proaspete de busuioc.

– Dacă vă simţiţi copleşiţi de astenie, de plictiseală sau de dezinteres, nu ezitaţi să apelaţi la una dintre metodele naturale redescoperite de psihologii americani şi pe care am putea s-o numim în mod sugestiv “metoda zburdatului”. Trecând de nuanţa de amuzament pe care s-ar putea să v-o trezească această denumire, metoda presupune ca indiferent de “greutatea” stării noastre interioare să începem să ne manifestăm precum copiii, atunci când sunt fericiţi: să sărim într-un picior, să alergăm după vrăbii, să zburdăm în jurul fiinţei iubite, să fim exuberanţi şi să manifestăm aceasta prin mişcare. Chiar dacă la început nu simţim nici o dorinţă de a face aceasta, odată cu primele mişcări în noi se trezeşte în mod miraculos acea bucurie a copilăriei. Încetaţi să vă gândiţi la faptul că un adult este ridicol dacă este încă jucăuş. Jucăuşenia noastră va trezi şi în cei din jur, acelaşi suflu viu al tinereţii şi le va aduce şi lor zâmbetul pe buze şi bucurie în suflet.

Trusa naturistă de prim ajutor

De obicei nu ne gândim la o astfel de trusă până când nu avem nevoie de ea. Alcătuirea unei truse naturiste de prim ajutor nu este dificilă şi multe dintre remediile pe care vi le propunem în continuare pot fi utilizate nu numai în cazuri de urgenţă, ci şi pentru o serie întreagă de afecţiuni. Cu puţin efort vă puteţi pregăti pentru orice situaţie la care viaţa vă obligă să-i faceţi faţă : fie că este vorba de o răceală, o arsură sau o durere de stomac supărătoare, dureri de dinţi, de cap sau probleme digestive.

În privinţa administrării este bine de ştiut faptul că extractele realizate la rece (pulbere, tincturi şi macerate la rece) conţin între 70% şi 99% din principiile active ale unei plante, în timp ce infuzia sau aşa numitul ceai nu conţine (datorită distrugerii prin căldură) mai mult de 5%-10% din acestea.

De aceea, intern se recomandă utilizarea plantelor sub una dintre cele 4 forme de administrare propuse mai jos :

Pudră fin măcinată în râşniţa electrică – se ţine sub limbă timp de 15 minute, câte o linguriţă de pulbere (la plantele unde nu există alte specificaţii), de 4-6 ori pe zi, în funcţie de caz. Administrarea se face de preferinţă pe stomacul gol, cu 30 de minute înainte de a mânca. Pulberile sunt una dintre metodele cele mai rapide de administrare, mai ales atunci când urmărim obţinerea unui efect complex : fiziologic, psihic, mental.

Tinctură – se administrează o linguriţă de 4 ori pe zi, neapărat diluată într-un pahar cu apă. Administrarea se face numai pe stomacul gol.

Macerat la rece – se prepară astfel: se pun 1-3 linguriţe de plantă măcinată fin în 250 ml de apă la temperatura camerei şi se lasă peste noapte (în general 8 ore) să macereze. Dimineaţa se filtrează şi se bea pe stomacul gol, eventual în mai multe reprize.

Macerat combinat cu infuzie – se prepară maceratul la rece după indicaţiile de mai sus după care din reziduul de plantă care rămâne după filtrare se prepară o infuzie. În final se combină cele două extracte şi se consumă pe stomacul gol.

Celor care cred că doar medicina clasică este în măsură să ofere soluţii pentru astfel de probleme le vom oferi o alternativă naturistă viabilă şi verificată, ce poate fi folosită chiar şi atunci când nu există o farmacie în apropiere…

Evident că în cazurile de fracturi, în bolile foarte grave, atunci când avem nevoie de un antibiotic foarte puternic, precum şi în cazul rănilor profunde, este chiar indicat să apelăm la tratamentele medicale clasice.

Ce trebuie să cuprindă o trusă naturistă de prim ajutor ? Vă sugerăm ca din ea să nu lipsească: tinctura de echinaceea, de coada şoricelului, de propolis, unguentul de gălbenele, cel de tătăneasă, câteva plante pentru macerat (cum ar fi menta, muşeţelul, răchitanul, măghiranul, muştarul, coada racului, busuiocul, cuişoarele, obligeana, pelinul), uleiuri volatile (de cimbru, mentă), ulei gras de susan şi ricin, ghee.

Plante ce nu trebuie să lipsească din farmacia casei

1. Echinaceea (Echinaceea sp.)

Se utilizează în cazurile de infecţii acute (guturai, cistită, gripă). Este deosebit de utilă după stările de hipotermie datorate frigului de afară sau şederii prelungite în apă, etc. În aceste cazuri de administrează sub formă de tinctură: 1 linguriţă de tinctură într-un pahar cu apă de 4 ori pe zi. În Germania, echinaceea a fost aprobată sub formă de unguent pentru aplicarea pe rănile care se vindecă greu şi ca adjuvant pentru cazurile de herpes bucal sau genital.

2. Coada şoricelului (Achillea millefolium)

Această plantă este una dintre cele mai spectaculoase în ceea ce priveşte oprirea hemoragiilor, cicatrizarea şi refacerea ţesuturilor în urma unor leziuni. Se utilizează pentru răni deschise, arsuri, hemoragii interne, diaree. Denumirea sa latină provine din vechime, de când eroul mitic Achile şi-a vindecat soldaţii răniţi pe câmpul de luptă oprindu-le sângerarea cu ajutorul acestei plante. Cercetările moderne confirmă descoperirile tradiţiilor străvechi de vindecare cu plante. Un compus natural prezent în frunze şi flori, achileina, opreşte rapid sângerarea, fiind în acelaşi timp un bun antiseptic. Compuşii azulenici din uleiul volatil sunt antiinflamatori şi stimulează formarea de ţesut nou în cazul rănilor. Este bine să vă asiguraţi că aţi curăţat rana foarte bine înainte de aplicarea acestei plante, deoarece este un cicatrizant atât de puternic încât rănile se închid la scurt timp după aplicarea ei chiar dacă în interior au mai rămas corpi străini.

3. Gălbenelele (Calendula officinalis)

Sub formă de unguent, sunt de un mare ajutor în cazuri de arsuri solare deoarece au proprietăţi antiinflamatorii, antiseptice, astringente şi regenerante ale pielii. De asemenea puteţi folosi acest unguent după aplicarea tincturii de propolis, în cazuri de arsuri ca urmare a contactului cu obiecte fierbinţi, în urma unor eczeme sau erupţii pe piele, precum şi în cazuri de acnee severă.

4. Arnica (Arnica montana)

Este o plantă deosebit de valoroasă, având un spectru de acţiune destul de larg. Ea a fost utilizată cu rezultate excelente de-a lungul timpului în cazuri de şoc psihic sau termic, traume fizice severe fără răni deschise ( luxaţii, entorse, fracturi uşoare, zdrobiri ale ţesuturilor – este mai eficientă decât castanul sălbatic), accidente. În primul rând administrată intern în doză de o linguriţă de tinctură cu puţină apă, la scurt timp după producerea accidentului sau şocului, diminuează foarte mult efectele psihice nocive ale respectivului traumatism şi ajută revenirea la o stare de spirit constructivă. Ulterior, administrată intern sau extern, ea are efecte vindecătoare speciale: ajută la refacerea oaselor şi a altor ţesuturi afectate, întăreşte imunitatea, elimină posibilitatea unor infecţii severe. Intern se administrează sub formă de tinctură (50 picături într-un pahar cu apă de 4 ori pe zi), iar extern, pe contuzii, fracturi, entorse, luxaţii, se va aplica o cataplasmă cu pulbere de plantă umezită cu apă, peste care se leagă tifon şi celofan.

5. Valeriana (Valeriana officinalis)

O tinctură bine preparată din valeriană vă ajută să adormiţi în nopţile în care somnul nu vine, deşi sunteţi prea obosiţi. De asemenea, în stări de surescitare nervoasă, iritare incontrolabilă, furie, care ar putea genera în plus tulburări cardiace sau digestive, este bine să se administreze cât mai repede o linguriţă de pulbere, sublingual.

6. Teiul (Tilia alba)

În cazul celor mici care nu pot adormi este recomandată o infuzie călduţă de tei cu puţină miere, în locul tincturii de valeriană care este un somnifer mult mai puternic pentru copii.

7. Muşeţelul (Matricaria chamomilla)

Este o plantă blândă, calmantă, care ne poate ajuta în cazuri de dureri de stomac, sângerări ale gingiilor şi de asemenea în reacţii alergice atât ale căilor respiratorii superioare sau medii, cât şi în cele manifestate pe piele. În aceste cazuri se va administra intern sub formă de macerat călduţ. În cazurile de şoc anafilactic este utilă deoarece are proprietăţi antihistaminice. Pentru astfel de situaţii se prepară o infuzie foarte concentrată – un pumn de muşeţel la o cană cu apă – şi se va apela de urgenţă la ajutorul medical de specialitate. Extern, pentru tratamentul înţepăturilor de insecte, se tamponează local cu tinctură sau macerat combinat, iar în cazurile unor inflamaţii puternice se poate aplica sub formă de cataplasmă.

8. Răchitanul (Lytrum salicaria)

Partea aeriană este un astringent redutabil. Împreună cu coada racului, se dovedesc foarte utile în cazurile de diaree, dizenterie, sângerări menstruale, febră tifoidă: se administrează sub formă de pulbere măcinată cu râşniţa electrică din planta uscată – 1 linguriţă de pulbere se ţine sub limbă 10 minute după care se înghite cu puţină apă. Plantele se iau pe stomacul gol.

9. Măghiranul (Origanum majorana)

Este deosebit de util în cazuri de gripă şi răceală deoarece este hipertermiant (creşte temperatura corpului). Infuzia fierbinte cu miere de albine (câte o cană la fiecare 15 minute sau jumătate de oră) ajută organismul să–şi ridice temperatura şi să elimine viruşii şi microbii. Măghiranul este recomandat şi în cazuri de hipotensiune, leşin, hipotermie, epuizare, stări gripale sub formă de infuzie fierbinte. În acest caz nu se urmăreşte în mod special o extragere cât mai bună a principiilor active ale plantei, ci în primul rând efectul său hipertermiant care este maxim în administrarea ca infuzie caldă.

10. Muştarul (Sinapis alba)

Făina de muştar are efect rubefiant, de încălzire, de aceea este recomandată sub formă de cataplasmă în cazuri acute de nevralgii, sciatică sau anchiloze determinate de reumatism. Cataplasma nu se ţine mai mult de 10 minute deoarece provoacă arsuri ale pielii. În răceli sau stări de hipotermie se poate face o baie caldă în care s-a pus într-un săculeţ de pânză o mână de făină de muştar. În cadă nu trebuie să se rămână mai mult de 10 minute, iar partea superioară a corpului (zona inimii) trebuie să fie afară din apă. Baia nu este recomandată persoanelor cu piele foarte sensibilă, cu hipertensiune sau alte tulburări cardiace grave.

11. Obligeana (Acorus calamus)

Este utilă ca prim ajutor în cazuri de şocuri psihice, surmenaj, leşin, tulburări de auz, vertij, halucinaţii. Se administrează o linguriţă de tinctură de obligeană într-o cană cu apă, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol.

12. Cuişoarele

Sunt un redutabil anesteziant local şi de aceea sunt foarte utile pentru durerile de dinţi, caz în care se ţine un cuişor pe dintele dureros, iar în cazurile de nevralgii sau lovituri în alte zone ale corpului se face cataplasmă cu pulbere de cuişoare care se înmoaie cu puţină apă şi se aplică pe locul dureros legând apoi cu tifon.

13. Măceşele (Rosa canina)

Sunt deosebit de utile în stări febrile acute: se administrează sub formă de pulbere sub limbă de 4 ori pe zi. În cazuri de stări alergice, hipotermie, preinfarct, reacţii alergice se iau 3-6 linguriţe de pulbere în doze succesive (1 linguriţă la 10 minute, cu puţină apă).

15. Remf (mărul lupului) (Aristolochia clematitis)

Se recomandă în abcese dentare, plăgi infectate. În cazul abceselor se ţine planta sub formă de pulbere pe zona gingiei inflamate, iar în celelalte cazuri se realizează o cataplasmă cu pulbere de plantă uscată cu puţină apă şi se leagă cu tifon.

16. Cărbune vegetal de tei

Se foloseşte pentru cazurile de intoxicaţii alimentare sau din alte surse, şi otrăviri (cu substanţe chimice, plante toxice, ciuperci otrăvitoare). Se administrează ca atare, 2 linguri, cu apă.

17. Uleiul volatil de cimbru

Este un remediu deosebit pentru cazurile de infecţii bacteriene acute: se pun 2-3 picături de ulei volatil de cimbru în miere sau zahăr şi se înghit. Atenţie: uleiul trebuie să fie natural, deoarece falsurile chimice nu au aceleaşi proprietăţi şi pot fi chiar periculoase administrate intern. În timpul epidemiilor, se pulverizează profilactic în spaţiile unde locuim sau la locul de muncă, fiind din acest punct de vedere una dintre cele mai eficiente arme împotriva bacteriilor.

18. Uleiul volatil de mentă

Se recomandă în crize astmatice şi chiar în cazurile de stop respirator deoarece stimulează sistemul nervos central. În aceste cazuri se aplică câteva picături de ulei volatil pe o batistă şi se inspiră profund şi lent pe nas. De asemenea, suplimentar, se poate pulveriza în atmosferă sau se administrează ca şi uleiul volatil de cimbru 2-3 picături în miere sau zahăr.

Energia vieții – să reînvăţăm să respirăm

Din ce în ce mai mulţi oameni se plâng din cauza oboselii şi a neputinţei de a face unele lucruri. Ce le lipseşte sau de ce ajung în starea aceasta? Pe de altă parte sunt oameni care par să nu obosească niciodată şi care par să nu ducă niciodată lipsă de energie. Oferim în continuare câteva sfaturi simple pentru obţinerea unei stări permanente de energizare şi vitalitate.

Vitalitatea exprimă gradul în care fiinţa umană este capabilă să manifeste energia vieţii. O fiinţă vitală are mereu foarte multă energie pe care o poate investi în orice acţiune, fizică, mentală sau spirituală. Ea oboseşte foarte greu şi de aceea dă senzaţia că este neobosită, fiind capabilă să doarmă puţin şi să lucreze intens pentru perioade lungi de timp. Se îmbolnăveşte rar şi se vindecă repede datorită acestei energii vitale pe care o manifestă din plin. Chiar şi atunci când este bolnavă ea continuă să acţioneze, fără să-şi plângă de milă sau să se complacă în starea neplăcută specifică acelei afecţiuni. Putem spune chiar că acţiunea creatoare poate să amplifice vitalitatea.

În plan subtil, vitalitatea exprimă capacitatea de a prelua, prin rezonanţă energiile necesare din univers pentru a le manifesta apoi în modul specific fiecărui nivel. Se poate vorbi astfel de vitalitate fizică exprimată prin energia cu care fiinţa umană este capabil să realizeze diferitele acţiuni, vitalitate sexuală care arată capacitatea de a întreţine relaţii amoroase de lungă durată şi capacitatea de a procrea, etc.

Este imposibil pentru un om să reuşească în ceea ce îşi propune în viaţă în lipsa vitalităţii pentru că în orice acţiune pe care o întreprinde el trebuie să investească o parte din această energie. Însă ceea ce constatăm acum, în timpurile noastre, este faptul că există o foarte slabă înţelegerea a ceea ce înseamnă vitalitatea, a modului în care ea poate fi amplificată şi folosită. De foarte multe ori această energie este irosită în mod inconştient conducând la stări aparent paradoxale de epuizare. Este cazul unui manager, de exemplu, care stă în birou aproape întreaga zi, realizează o muncă intelectuală şi cu toate acestea seara ajunge acasă epuizat de parcă ar fi realizat o muncă fizică toată ziua. Pe de altă parte există şi cazul oamenilor de la ţară, care se trezesc foarte devreme, muncesc toată ziua fără întrerupere, neobosiţi, dorm şase ore şi o iau apoi din nou de la capăt. Evident acestea sunt doar nişte extreme şi între ele există o multitudine de posibilităţi cu care fiecare dintre noi se poate întâlni în viaţa de zi cu zi.

Trecem la acţiune

Ceea ce este important în aceste cazuri este tocmai abilitatea de a capta, a produce sau conserva energia de care avem nevoie în acţiunile noastre. De cele mai multe ori “antrenamentul”, a acţiona propriu-zis, este o condiţie absolut necesară. Un sportiv poate să alerge 40 de kilometri într-un timp record tocmai pentru că zi de zi, perseverent, el aleargă pentru a se pregăti. El învaţă să respire într-un anumit ritm, să alerge într-un anume fel, tocmai pentru ca energia sa vitală să îi permită o astfel de performanţă. Este adevărat că nu ştim dinainte pentru ce fel de efort să ne pregătim, dar putem şti că vom avea nevoie mereu de vitalitate pentru a îl putea susţine.

Pentru a fi plini de vitalitate nu este totuşi necesar să ducem o viaţă de sportivi de performanţă, însă trebuie să ştim că o viaţă armonioasă este absolut necesară.

Primul pas îl reprezintă un program de viaţă echilibrat în care mesele sunt servite aproximativ la aceleaşi ore, iar somnul durează cel puţin 6 ore (dar nu mai mult de 8). Este important să ne trezim destul de devreme şi să profităm astfel de energiile specifice dimineţii care ne vor influenţa în bine tot restul zilei.

Cum mâncăm

Hrana este important să fie cât mai naturală şi lipsită de conservanţi şi alte substanţe chimice. Dincolo de componentele organice pe care le asimilăm, alimentele mai sunt încărcate şi cu o anumită energie subtilă care şi ea la rândul ei este folosită de structurile mai subtile ale fiinţei noastre. Numită “prana” în tradiţiile spirituale orientale, această energie este indispensabilă pentru o bună funcţionare a organismului nostru. Aşa cum deja au dovedit-o numeroşi oameni, se poate trăi chiar şi numai prin asimilarea directă a acestei energii, fără a mai fi nevoie să fie consumată hrană solidă, iar aceste fenomene excepţionale nu fac altceva decât să sublinieze importanţa pe care trebuie să o acordăm prezenţei prana-ei în alimente. Prin expunerea la foc în mod excesiv a alimentelor, prin prelucrarea lor industrială şi tratarea cu conservanţi şi alte substanţe chimice (unele chiar toxice) cantitatea de prana conţinută în acestea scade dramatic ajungând până la acolo încât ele să nu mai aibă aproape nimic natural în ele. Nu este de mirare în această situaţie că foarte mulţi copii şi chiar adulţi se îngraşă peste măsură şi cu toate acestea vitalitatea lor nu creşte foarte mult.

Alimentele pe care le consumăm e necesar să aibă gust şi trebuie mestecate foarte bine urmărind să asimilăm toată energia pe care ele o conţin. Este bine să nu mâncăm până când stomacul este plin, proporţia ce mai bună fiind aproximativ jumătate mâncare solidă, un sfert lichide şi un sfert trebuie să rămână gol.

Cum dormim

În ceea ce priveşte somnul, este bine ca înainte de a adormi să urmărim să ne relaxăm şi apoi să ne raportăm la energiile vitale din univers pe care corpul nostru le va capta în noaptea care urmează. Această acordare a noastră pe frecvenţa universului va permite, datorită unui fenomen de rezonanţă, reîncărcarea mai eficientă a “bateriilor” corpului pe perioada somnului.

Este bine şi să ieşim cât mai des în natură. Aşa cum arătam, vitalitatea este dependentă şi de capacitatea noastră de a asimila energiile subtile, iar un mediu natural, în care prana se găseşte din abundenţă, este cel mai potrivit pentru a dezvolta această capacitate. Comuniunea cu pământul, aerul, apa, pădurea reprezintă unul din mijloacele naturale cele mai eficiente pentru amplificarea vitalităţii.

Exerciţiu de preluare a energiilor naturii

Ne putem întinde în iarbă, aşezaţi pe spate, cu ochii deschişi privind cerul, respirând cât mai profund aerul curat care ne înconjoară. În această poziţie devenim conştienţi de energiile pământului pe care le vizualizăm cum ne pătrund întreaga fiinţă. Ne putem chiar imagina cum fiecare celulă a corpului nostru care este în contact cu iarba şi pământul, absoarbe energie telurică şi cum corpul nostru se umple gradat asemeni unui vas, cu această energie. Apoi devenim conştienţi de energiile cosmice care, la fel ca o ploaie foarte fină, ne inundă fiinţa clipă de clipă. Ne putem raporta din nou la imaginea unui vas pe care această energie, care vine din cer, îl umple gradat. Putem chiar să sesizăm diferenţa, calitativ vorbind, faţă de energiile telurice.

Ne focalizăm apoi asupra aerului pe care îl inspirăm. Simţim cum pătrunde în fiinţa noastră încărcat de prana, o dată cu fiecare inspiraţie şi simţim apoi cum părăseşte corpul nostru încărcat de energiile toxice şi de tot ceea ce simţim ca fiind negativ în fiinţa noastră. Ne simţim astfel cu fiecare respiraţie mai puri şi mai energizaţi. Vom sesiza imediat după un astfel de exerciţiu că suntem mai odihniţi, mai plini de viaţă, mai optimişti.

Să reînvăţăm să respirăm

Motto: “Ceea ce este complex ia naştere din ceea ce este simplu.” Lao Tzu

Putem trăi fără hrană câteva zeci de zile, fără apă câteva zile, dar fără aer doar câteva minute. Este aşadar esenţial pentru o fiinţă să respire pentru a trăi, şi chiar mai mult, este esenţial pentru sănătatea unei fiinţe să respire corect. Ce însemnă oare să respirăm corect? Toată lumea ştie să respire, ne-am născut ştiind să respirăm, căci altfel n-am putea trăi.

Studii mai mult sa mai puţin recente arată faptul că omul civilizat a uitat să respire corect, ceea ce i-a adus o mulţime de probleme de sănătate atât fizică, cât şi psihică. Întregul sistem nervos şi prin el toate organele şi glandele interne ale organismului sunt alimentate cu energie datorită respiraţiei. Prin modificarea respiraţiei în mod conştient putem influenţa milioane de reacţii biochimice, ajutând la producerea de substanţe relaxante cum ar fi endorfinele şi la reducerea producerii de substanţe care generează anxietate cum ar fi adrenalina sau produşii metabolici ce cresc aciditatea sângelui. Conştientizarea deplină şi ritmarea respiraţiei este atât de importantă încât toate tradiţiile spirituale pun accent pe aceasta ca etapă foarte importantă pentru vindecarea trupului, dar şi pentru creşterea interioară: în creştinism de exemplu, rugăciunea inimii se rosteşte corelată cu respiraţia, aceasta fiind o “tehnică” esenţială în practica isihastă.

Scurt istoric

Respiraţia, acest proces în aparenţă simplu, a fost utilizată de mii de ani de către căutătorii spirituali, misticii, iniţiaţii cei puţini şi privilegiaţi pentru a alina durerile şi a vindeca afecţiunile trupului dar şi pentru a urca, pas cu pas, drumul cunoaşterii. Taoiştii utilizau tehnicile de respiraţie pentru a vindeca şi menţine trupul într-o stare excelentă de sănătate, dar şi pentru a controla diferite tipuri de energie. Forţa vieţii care este preluată în trup odată cu respiraţia i-a ajutat să-şi transforme conştiinţa, să transforme alchimic trupul şi sufletul. Stări de conştiinţă modificată deveneau accesibile datorită tehnicilor de respiraţie.

Dacă în vechime aceste secrete erau accesibile celor extrem de puţini, astăzi acestea au devenit cunoscute şi practicate de mii de oameni de pe tot globul.

În ce mod afectează respiraţia emoţiile?

Specialiştii afirmă că stresul şi presiunile exterioare, la fel ca şi conflictele interioare, declanşează anxietatea la care organismul reacţionează prin contracţia involuntară a muşchilor pieptului şi stomacului. Persoanele care suferă de anxietate par că-şi “ţin respiraţia”, ca şi când ar vrea în acest fel să se protejeze, să menţină controlul asupra emoţiilor. Aceste contracţii ale pieptului şi stomacului determină o respiraţie mai rapidă şi superficială. Acest mod de a respira superficial şi rapid reduce nivelul dioxidului de carbon din sânge, contractă arterele şi reduce fluxul sanguin în creier şi restul corpului. În acest caz, indiferent de cantitatea de oxigen care intră în plămâni, creierul şi restul corpului vor fi private de oxigen. Lipsa oxigenului are un efect neplăcut asupra sistemului nervos determinându-ne să fim anxioşi, iritabili şi tensionaţi. Acest tip de respiraţie reduce capacitatea de a gândi limpede şi tinde să reducă puterea de focalizare a atenţiei.

Respirând superficial ajungem să experimentăm o mulţime de stări neplăcute care nu sunt atât de alarmante întotdeauna încât să mergem la doctor, dar care ne condiţionează foarte mult starea fizică şi psihomentală. Printre problemele generate de respiraţia insuficientă se numără: lipsa încrederii în sine, timiditatea, neliniştea, temerile de tot felul, lipsa curajului şi a îndrăznelii. În Orient există o zicală înţeleaptă care leagă modul de a respira de modul în care înţelegem să ne bucurăm de viaţă: “Spune-mi cum respiri ca să-ţi spun cum trăieşti.”

Studiile efectuate în acest sens au arătat faptul că persoanele anxioase care-şi acordă zilnic o jumătate de oră pentru a respira conştient, profund, reuşesc să reducă semnificativ simptomele fricii fără motiv, ale depresiei, ajungând chiar să nu mai aibă nevoie de medicaţie antidepresivă! Respirând corect, profund şi complet reuşim să ne impregnăm de energia vieţii, care ne ajută să devenim mai îndrăzneţi, mai deschişi, să avem încredere în noi şi în posibilităţile noastre.

Michael Sky, un cercetător în domeniul dezvoltării personale din Statele Unite a iniţiat un program în care copiii de şcoală generală sunt învăţaţi cum să respire. Mai întâi el a mers la diferite şcoli americane pentru a studia modul în care copii respiră, şi a fost uimit că la vârsta de 6 ani copii deja îşi formaseră obiceiul de a respira superficial. După numai câteva zile de aplicare a tehnicilor de respiraţie profundă, micuţii au relatat faptul că se simt “mai încrezători”, mai “plini de energie”, “mai buni”. Învăţătorii au observat faptul că elevii lor se concentrează mai bine la lecţii, devin mai atenţi, mai dispuşi să dialogheze, să-şi spună părerile.

Cum se produce procesul respiraţiei?

Respiraţia este un proces mecanic care se realizează datorită acţiunii muşchilor diafragmei şi a celor intercostali. La inspiraţie, care este un proces muscular activ, muşchiul diafragmal, comandat de sistemul nervos parasimpatic se contractă coborând către cavitatea abdominală, ceea ce creează o presiune care face ca aerul să pătrundă în plămâni. Prin dilatarea muşchilor intercostali în cuşca toracică se creează suficient spaţiu în care plămânii se dilată pentru a se umple complet cu aer. Expiraţia este un proces pasiv datorat elasticităţii ţesutului pulmonar care le permite să revină la starea iniţială în momentul când procesul inspiraţiei s-a terminat.

Prin urmare, ştiinţa respiraţiei constă în controlul şi dezvoltarea muşchilor pentru a atinge o expansiune maximă a cavităţii toracice şi a oxigena în acest mod cât mai bine plămânii şi implicit sângele. Dacă ne gândim la aer ca fiind “combustibilul” nostru, vom realiza faptul că este necesară o conştientizare a întregului proces pentru a deveni conştienţi de energia pe care o obţinem în acest mod.

Tipuri de respiraţie

Respiraţia este de trei tipuri în funcţie de profunzimea la care ajunge în plămâni aerul inspirat.

Respiraţia claviculară. Acest tip de respiraţie este cel mai des întâlnit în societatea modernă şi aduce cel mai puţin aer în plămâni. În acest caz inspiraţia se realizează prin ridicarea claviculelor, a umerilor şi a sternului. Abdomenul este contractat, ceea ce face ca diafragma să fie împinsă către în sus şi nu i se permite îndeplinirea rolului de piston. De aceea, acest tip de respiraţie este cel mai consumator de energie şi este cel care aduce în organism cantitatea cea mai mică de energie. Ca urmare a faptului că toracele nu este expansionat decât în partea sa superioară, plămânii se umplu cu aer doar într-o mică măsură. De aceea putem spune că persoanele care respiră astfel, respiră doar cu vârful plămânilor, ceea ce conduce la o oxigenare deficitară a sângelui, la lipsa energiei şi prin urmare la stări de oboseală, slăbiciune, dureri de cap, stres, frică fără motiv, etc.

Respiraţia claviculară este specifică femeilor, care au tendinţa de a respira în acest mod deoarece în mod inconştient ele se pregătesc încă din faza de copilărie pentru momentul sarcinii, când respiraţia nu se poate realiza decât clavicular.

Respiraţia toracică se realizează cu ajutorul muşchilor intercostali în special, dar în acest caz diafragma este, ca şi în cazul respiraţiei claviculare, ridicată şi deci blocată parţial. Acest tip de respiraţie face ca partea mediană a plămânilor să fie umpluţi cu aer. Acest tip de respiraţie este mai bun decât primul, însă prezintă în mare aceleaşi neajunsuri ca şi acesta.

Respiraţia abdominală este specifică bărbaţilor şi este cu mult mai bună decât celelalte două tipuri de respiraţie. Ea aduce cea mai mare cantitate de oxigen organismului şi implică un efort minim deoarece diafragma acţionează ca un piston. Prin această respiraţie partea inferioară a plămânilor este umplută cu aer.

Devine evident faptul că totuşi nici unul dintre aceste tipuri de respiraţie nu umple complet plămânii cu aer. De aceea respiraţia completă, în care se combină toate cele trei tipuri de respiraţie este cea mai indicată. Tradiţiile spirituale orientale susţin că respirând complet timp de 15 minute pe zi ne asigurăm necesarul energetic pentru o zi întreagă! Imaginaţi-vă ce ar însemna să reuşim să respirăm complet şi conştient timp de o jumătate de zi sau o zi întreagă! Să fie oare corelată această respiraţie superficială în care noi utilizăm doar o cincime din potenţialul respirator cu faptul că în mod obişnuit utilizăm doar 5% din creier?

Tehnica de respiraţie completă. Se execută timp de minim 15 minute pe zi. Puteţi să realizaţi această tehnică oricând simţiţi că sunteţi obosiţi, tensionaţi, când aveţi nevoie de o putere mai mare de concentrare, pentru a vă linişti sau calma.

Aşezaţi-vă confortabil pe un scaun, cu spatele drept.

Expiraţi profund de câteva ori la rând pentru a elimina cât mai mult din aerul rezidual care este stagnant în plămâni, aducând trunchiul în faţă pentru a facilita eliminarea aerului.

Inspiraţi încet ridicând trunchiul încet, relaxând abdomenul până când aerul care pătrunde prin nări umflă abdomenul ca pe un balon.

Continuaţi să inspiraţi urmărind să întindeţi muşchii intercostali pentru a face loc aerului să pătrundă în partea mediană a plămânilor.

Inspiraţi aerul expansionând pieptul şi ridicând claviculele pentru a face loc aerului să pătrundă în partea de sus a plămânilor.

Expiraţi apoi uşor aerul, faceţi o scurtă pauză şi reluaţi cu o expiraţie cât mai completă.

Efectele respiraţiei corecte

Când respirăm complet nu numai că asigurăm cantitatea necesară de oxigen organismului, dar eliminăm şi toxine. Odată cu expiraţia se elimină şi dioxidul de carbon, tensiunea şi stresul. Studiile arată faptul că 70% din toxinele organismului se elimină prin expiraţie.

Efecte asupra sistemului limfatic

Doctorul Jack Shields, limfolog în Santa Barbara e făcut un studiu despre efectele pe care le are respiraţia asupra sistemului limfatic. El a utilizat minicamere de luat vederi pe care le-a introdus în organism şi a observat faptul că respiraţia profundă, diafragmatică stimulează purificarea sistemului limfatic prin crearea unui efect de aspiraţie a limfei în circulaţia sanguină, fapt care determină purificarea acesteia. Acest simplu efect determină eliminarea toxinelor de 15 ori mai mult decât în mod “normal”.

Efecte asupra sistemului digestiv

Acţiunea diafragmei acţionează ca o pompă pentru a masa organele interne, ajutându-le astfel la buna lor funcţionare.

Efecte asupra sistemului urinar

Respiraţia superficială determină o supraîncărcare a organelor de eliminare deoarece toxinele care se elimină în mod normal prin respiraţie se reorientează către organele excretoare.

Efecte asupra pielii

Datorită faptului că o mare parte a populaţiei are o dietă bogată în carbohidraţi (făina albă, fructele dulci…etc), dioxidul de carbon în exces se elimină eficient prin respiraţia profundă uşurând circulaţia sanguină şi oxigenarea ţesuturilor. Aceasta conduce la o hrănire mai bună a ţesutului epitelial şi prin urmare la întinderea sa, la colorarea sa plăcută, şi îi conferă tenului o strălucire deosebită. Datorită faptului că respiraţia profundă aduce în organism o cantitate sporită de oxigen, de energie, aspectul fizic va fi mult mai odihnit, deoarece vom dispune de mai multe resurse.

Alte efecte ale respiraţiei profunde

Respiraţia profundă, conştientă ne întăreşte ţesutul conjunctiv ceea ce ajută la prevenirea formării aderenţelor şi reduce riscul apariţiei fibrozei, relaxează muşchii şi elimină tensiunea şi spasmele.

Respiraţia profundă hrăneşte muşchii şi ţesutul osos prin uşurare circulaţiei fluxului sanguin şi a nutrienţilor. Ajută la mărirea elasticităţii încheieturilor, fortificându-le. Datorită oxigenării intense a sângelui, bacteriile şi viruşii se dezvoltă cu greu organism, cel mai adesea fiind rapid eliminate.

Respiraţia şi conştiinţa

Descartes spunea “Gândesc, deci exist.” Aşadar ceea ce ne deosebeşte de animale este capacitatea de a supraveghea cu mintea anumite procese pe care acestea le fac inconştient într-un mod automat. Prezenţa conştiinţei într-un proces simplu cum ar fi respiraţia ne dă posibilitate de a asimila mai multă energie şi de a o direcţiona la voinţă acolo unde avem nevoie: spre o zonă dureroasă pentru a ne vindeca, sau pentru a ne concentra mai bine, pentru a depune un efort mai mare, pentru a obţine succesul într-un anumit domeniu… Direcţiile în care putem dirija această energie suplimentar obţinută prin conştientizarea respiraţiei sunt nesfârşite.

Dacă nu aveţi timp să executaţi o tehnică precisă de respiraţie, urmăriţi ca pe parcursul zilei să vă amintiţi să fiţi conştient de modul în care respiraţi. Urmăriţi fluxul respiraţiei în pauzele de la serviciu, în timp ce mâncaţi, sau chiar în momentele tensionante sau înainte de a adormi. Cu cât mai mult timp veţi reuşi să fiţi conştient de respiraţie şi să respiraţi cât mai profund, cu atât mai multă energie veţi asimila în fiinţă.

Vizualizarea creatoare în timpul respiraţiei complete

Pe forţa misterioasă a imaginaţiei la care organismul răspunde în mod misterios se bazează şi medicamentele placebo, care pot determina vindecări neaşteptate în lipsa oricăror substanţe active.

Vizualizarea se bazează pe imaginaţie controlată şi orientată la voinţă. Ea se deosebeşte de reverie sau de visare care sunt procese lipsite de control. Vizualizarea constă în a “vedea cu ochii minţii” ceea ce ne-am propus dinainte, urmând un plan sau o schemă stabilite anterior.

Vizualizarea asociată respiraţiei este deosebit de eficientă deoarece respiraţia aduce energia pe care mai apoi mintea o dirijează în direcţia indicată de vizualizare. Spre exemplu dacă ne imaginăm că atunci când respirăm, prin nări pătrund un flux de lumină aurie pe care le direcţionăm spre o zonă dureroasă a trupului, vom constata, în funcţie de acurateţea reprezentării noastre mentale dispariţia durerii, şi chiar vindecarea afecţiunii care a produs durerea.

Ne putem imagina când mergem pe stradă că ceea ce inspirăm nu este doar aer, ci iubire, sau sănătate, sau fericire, sau succes, sau curaj… Vom constata cu uimire că aceste stări se amplifică treptat în fiinţa noastră şi devenim mai buni, mai sănătoşi, mai plini de succes. Şi acesta doar…respirând! Trebuie doar să credem şi să începem chiar din acest moment, urmărind ca în fiecare zi să reuşim să facem din ce în ce mai des aceasta. Nu trebuie să ne descurajăm dacă uităm complet într-o zi fiind prinşi de treburi, ci doar să ne propunem cu hotărâre să realizăm acesta a doua zi….

“Cei 3 S – Sexualitate – Sanatate – Spiritualitate” – seminar (2) – 28-29 mai 2011

In perioada 28-29 mai 2011, se va desfasura al doilea seminar din cadrul programului ”Cei 3 S – Sexualitate – Sanatate – Spiritualitate”.

In cadrul acestui seminar se va aborda tema relatiilor, din punct de vedere fizic, emotional, mental, spiritual.

Scoala noastra de yoga si meditatie doreste sa uneasca intreaga viata cu spiritualitatea. Iar iubirea, impreuna cu expresia ei in plan fizic, sexualitatea, este un domeniu foarte important.

Iubirea iti daruie revelatia unitatii. Iubesti si astfel iesi din limitele finitului, ale individualului, te desparti de tine ca persoana pentru a te intalni cu tine ca visator, ca demiurg. „A iubi” este premergator lui “A fi”. Nu poti sa fii fara sa iubesti.

Trairea sexualitatii ca unificare a principiilor masculin si feminin, oglindite in barbatul si femeia care se iubesc, ocupa un loc deosebit in modalitatile de transformare spirituala. Beatitudinea sexuala ridicata la nivelul transcendent reflecta fericirea nemarginita, cunoscuta in yoga sub numele de ananda.

Unirea cu iubitul (iubita) pornind de la nivel fizic, ajunge sa deschida portile unirii mistice ce va fi apoi transformata in revelatia unitatii si unicitatii divine.

Acest seminar este tinut de profesorul de yoga Liviu Gheorghe si are loc la sala centrului Kamala din Sanpetru, Brasov.

Program orientativ:

Sambata 19 martie – 8.30 – 13, 16 – 20

Duminica 20 martie – 8.30 – 13, 15 – 18.

 Pentru persoanele din alte localitati, se poate asigura, la cerere, cazare si masa prin intermediul centrului nostru. Solicitati informatii in acest sens.

 Cost: 120 lei angajati, 90 lei pensionari, studenti

 Inscrieri si informatii:

– tel. 0268.360.424

– mobil: 0731.32.42.41

– e-mail: contact(at)kamala.ro sau centrulkamala(at)gmail.com.

“Cei 3 S – Sexualitate – Sanatate – Spiritualitate” – seminar (1) – 18-20 martie 2011

In perioada 18-20 martie 2011, se va desfasura primul seminar din cadrul programului ”Cei 3 S – Sexualitate – Sanatate – Spiritualitate”.

Scoala noastra de yoga si meditatie doreste sa uneasca intreaga viata cu spiritualitatea. Iar iubirea, impreuna cu expresia ei in plan fizic, sexualitatea, este un domeniu foarte important.

Iubirea iti daruie revelatia unitatii. Iubesti si astfel iesi din limitele finitului, ale individualului, te desparti de tine ca persoana pentru a te intalni cu tine ca visator, ca demiurg. „A iubi” este premergator lui “A fi”. Nu poti sa fii fara sa iubesti.

Trairea sexualitatii ca unificare a principiilor masculin si feminin, oglindite in barbatul si femeia care se iubesc, ocupa un loc deosebit in modalitatile de transformare spirituala. Beatitudinea sexuala ridicata la nivelul transcendent reflecta fericirea nemarginita, cunoscuta in yoga sub numele de ananda.

Unirea cu iubitul (iubita) pornind de la nivel fizic, ajunge sa deschida portile unirii mistice ce va fi apoi transformata in revelatia unitatii si unicitatii divine.

Iata cateva teme ce sunt incluse in acest seminar:

– Perspectiva spirituala traditionala asupra sexualitatii

– Etapele creatiei in viziunea hindusa

– Shiva si Shakti

– Mitul androginului

– Sacralitatea erosului

– Amorul constient

– Transfigurarea prin iubire

– Iubire si sexualitate

– Caracteristicile sexualitatii spirituale

– Metode concrete pentru doi oameni care se iubesc si isi doresc sa fie fericiti in cuplu

– Tehnici yoga pentru o sexualitate profunda

 Seminarul este tinut de profesoara de yoga Simona Trandafir si are loc la sala centrului Kamala din Sanpetru, Brasov.

 Program orientativ:

Vineri 18 martie – orele 17 – 20

Sambata 19 martie – orele 8.30 – 13, 16 – 20

Duminica 20 martie – orele 8.30 – 13, 15 – 18.

 Pentru persoanele din alte localitati, se poate asigura, la cerere, cazare si masa prin intermediul centrului nostru. Solicitati informatii in acest sens.

 Cost: 120 lei angajati, 90 lei pensionari, studenti

 Inscrieri si informatii:

– tel. 0268.360.424.

– mobil: 0731.32.42.41

– e-mail: contact@kamala.ro sau centrulkamala@gmail.com.

Theme: Overlay by Kaira