Partea a II-a – Concepte esențiale în Yoga Inimii Spirituale

1.Spanda

Un concept esenţial pe care se bazează Yoga Inimii Spirituale este spanda.

a) Etimologie

Spanda („freamăt” sau vibraţie”) este un termen foarte important în Shaivismul din Kashmir.

În general, ideea de “vibraţie primordială” poate sugera ceva abstract, în legătură poate cu creaţia universului (uneori ea este considerată drept cauza transcendentală a universului). Pe de altă parte, termenul “vibraţie” poate crea ideea unei oscilaţii pur mecanice.

În realitate, spanda desemnează o realitate nespus de intimă a fiinţei. Ea este înfiorarea, freamătul sacru al Inimii noastre.

În viaţa de zi cu zi, freamătul sacru se exprimă ca entuziasm sau elan, în toate manifestările existenţei. O viaţă plină de Inimă e „sahridaya„, în timp ce lipsa acestui dinamism al vieţii generează apatie, neîncredere, inerţie. Ea duce individul către ineficienţă şi dispersare.

Spanda readuce centrarea în Inimă şi bucuria de a trai.

În esenţă, Yoga Inimii Spirituale este o minunare în freamătul sacru al Inimii, o deschidere în faţă întregului spectru al vieţii.

b) Despre „miezul” emoţiei mistice sau artistice

Există, pentru fiecare dintre noi, un spectru de emoţii pe care le numim „înălţătoare”: emoţia infinitului pe care o poţi trăi privind stelele, noaptea, sau contemplând peisajul de pe vârful unui munte, emoţia frumuseţii unui răsărit de soare, emoţia artistică, iubirea, fericirea copleşitoare, dorul, ardoarea, devoţiunea, aspiraţia spirituală etc. etc. Prin intermediul lor ne putem adânci din ce în ce mai profund în Inima Spirituală, în ceea ce suntem cu adevărat; şi, dacă vom merge astfel dincolo de spectrul infinit nuanţat al acestor trăiri, dincolo de conjunctura experienţei ca atare, dincolo de obiectul acesteia, vom realiza că la origine exista un unic impuls, ca în ultimă instanţă toate nu sunt decât diferite expresii ale unei unice vibraţii nespus de subtile, ale aceluiaşi unic freamăt sacru al Inimii Spirituale. Prin practică, spanda se revelează ca substrat al tuturor ritmurilor vieţii, fiind una şi aceeaşi vibraţie supremă ce pătrunde atât energiile corpului nostru, cât şi energiile întregului univers.

c) Semnificaţia fiorului Inimii

Într-o dezbatere cu privire la existenţa realităţii divine, mintea poate găsi întotdeauna atât argumente pro, cât şi contra. Certitudinea existenţei a „Ceva”, a Realităţii divine, provine din Inimă. Simţi Inima vibrând şi atunci spui: „Da, cred în Dumnezeu. De ce? în primul rând pentru că aceasta este o convingere nespus de intimă, pentru că o simt aici, în piept.” Este copleşitor să realizăm că sursa credinţei noastre (indiferent de contextul cultural sau religios în care o exprimăm) îşi are de fapt izvorul într-un fior nespus de discret, simţit în piept. Un fior care poate fi simţit chiar şi la nivel fizic… De aceea, în Yoga Inimii Spirituale, insistăm asupra importanţei semnificaţiei acestui fior. El ar putea fi considerat o simplă dinamizare energetică eterică, sau ar putea fi văzut ca expresia activării lui anahata chakra ori a trezirii sufletului. Însă toate aceste semnificaţii nu fac decât să ne limiteze perspectiva şi demersul spiritual. Fiorul din Inimă este însăşi expresia lui spanda, freamătul sacru, cea mai înaltă vibraţie existenţială, pulsaţia aducătoare de fericire a Inimii Spirituale. Ea este prezentă în fiecare fiinţă, în orice clipă, chiar dacă puţine tradiţii spirituale au conceptualizat-o ca atare. Ea radiază în orice om, chiar dacă a fost şi continuă să fie ignorată, reprimată, neglijată.

d) Argumentul Inimii

Freamătul sacru, spanda, se regăseşte reflectat la toate nivelurile existenţei.

În budism, există forme de meditaţie în care se recomandă conştientizarea modului în care sentimentele se exprimă şi se reflectă prin senzaţii corporale. Astfel sentimentele devin „palpabile”. În mod similar, freamătul Inimii concretizează aspiraţiile noastre, credinţa noastră în Realitatea Divină. În mod aparent paradoxal, putem spune că cele mai intime aspiraţii şi însăşi credinţa în Dumnezeu devine „sesizabilă senzorial”. Acolo unde mintea îşi înţelege limitele ne bazăm pe „argumentul Inimii”, care este însuşi acest freamăt sacru.

e) La ce aspiră, în esenţă, Yoga Inimii Spirituale

Yoga Inimii Spirituale urmăreşte prin practicile sale reamintirea, conştientizarea acestui freamăt interior al Inimii şi de aici trăirea unicităţii divine, a fericirii nesfârşite. Acest demers nu este singular. În trecut, în tradiţia shaivită au existat două şcoli de o înaltă spiritualitate: Spanda şi Pratyabhijna, care aveau ca element central trezirea acestui freamăt al Inimii Spirituale. Putem deduce cât de importantă era această noţiune, din moment ce una dintre aceste grupări spirituale purta chiar numele Spanda – Şcoala freamătului sacru al Inimii.

f) Puntea dintre individual şi universal

Acum am putea înţelege mai uşor de ce se vorbeşte despre natura transcendentă a acestei vibraţii, a lui spanda. Ea este precum o punte între energie şi conştiinţă. Dacă este corect direcţionată, o emoţie sau orice energie lăuntrică se sublimează în acest freamăt sacru ce aduce cu el translaţia de la individual la universal, de la profan la sacru, de la agitaţia minţii la Pacea beatifică. Conştienţa asupra freamătului sacru al Inimii este un mod de a venera Infinitul în finit, Totalitatea în individual, Unitatea în dualitate.

Aceasta este şi raţiunea pentru care,în Yoga Inimii Spirituale, se recomanda focalizarea atenţiei asupra senzaţiilor resimţite în zona pieptului.

g) Hrana atenţiei

Prin conştientizare constantă, acest freamăt se amplifică într-o vibraţie ce se expansionează în întreaga fiinţă, aducând fericire, iubire, libertate. În mod obişnuit, se recomandă să fim foarte atenţi la hrana zilnică a corpului nostru. Dar rareori se vorbeşte despre cum ar trebui să ne „hrănim” atenţia noastră. În Yoga Inimii Spirituale, spanda devine hrana sufletului nostru.

Din Inima Spirituală, atman, radiază freamătul sacru al libertăţii absolute. Prin intermediul său, în meditaţii (şi nu numai) putem trăi revelaţia naturii noastre expansionate, nelimitate.

h) Asana – o concretizare a spiritului

Spanda, această natură radiantă a Prezenţei Pure, ajunge să fie exprimată foarte direct în orice practică autentică. De aceea, recomandăm ca în execuţia oricărei posturi să se conştientizeze relaţia intimă dintre energii şi radiaţia Inimii Spirituale. Sesizăm vibraţia energiilor ce sunt trezite prin fiecare postură şi recunoaştem apoi în acea vibraţie un dinamism esenţial, un freamăt ce exprimă de fapt vibraţia Inimii Spirituale reflectată pe acel nivel. Aşezarea în postură nu reprezintă un gest exterior, un efort muscular, ci în primul rând o concretizare a spiritului. Astfel, în Yoga Inimii Spirituale recomandăm ca însuşi impulsul execuţiei posturii să pornească din interior, din freamătul sacru, nu din exterior, din efortul muscular.

Elementele care contează în primul rând sunt freamătul sacru, conştiinţa martor, claritatea şi liniştea minţii, deci atitudinea interioară cu care se realizează postura şi nu felul în care arată ea din exterior.

i) Vibraţia ce evoca Tăcerea

În mod aparent paradoxal, adâncirea în Inima Spirituală – deci focalizarea din ce în ce mai intensă asupra unei realităţi din ce în ce mai subtile – generează la un moment dat expansiunea într-un spaţiu fără limite. Practic, în meditaţia de revelare a realităţii divine, atman, se trezeşte o inefabilă emoţie în Inimă, o vibraţie a Misterului lui Dumnezeu. Acest freamăt sacru este spanda. Prin practica meditativă, această vibraţie este amplificată pentru a ajunge să reverbereze în întreaga noastră fiinţă, chiar şi la nivelul corpului fizic.

Astfel, se poate produce cu uşurinţă expansiunea în conştiinţa acorporală, prin trăirea conştientă a acestei vibraţii, rămânând foarte atenţi, fără a judeca, fără a compara, până când obiectul percepţiei (corpul fizic) dispare în întregime. Ceea ce rămâne este o observare detaşată a percepţiei însăşi (a vibraţiei atotcuprinzătoare). Această vibraţie, acest freamăt al Inimii Spirituale are o calitate cu totul aparte, pentru că ea ne conferă totodată sentimentul existenţei unei forţe călăuzitoare care, spre deosebire de mental – ce în aceste situaţii este ineficient – ne ghidează spre Realitatea Sinelui Suprem. Spanda se deosebeşte de vibraţia oricărei energii manifestatoare pentru că, spre deosebire de acestea, elementul pe care ea îl suscită nu este altceva decât o tăcere, un vid care se revelează între mişcările sale vibratorii.

Atunci când trăim liniştea ce anunţă experienţa cufundării în “miezul” fiinţei noastre, se deschide o perspectivă inefabilă asupra Inimii Spirituale, care este însă net diferită de o experienţă mentală.

j) Graţia divină

Fiecare moment este o ocazie de a ne deschide sufletul, de a iubi.

În Yoga Inimii Spirituale, graţia divină este de fapt revelarea, dez-văluirea, a ceea ce suntem cu adevărat. Cea mai potrivită atitudine ce facilitează graţia este însăşi deschiderea plină de recunoştinţă şi iubire faţă de orice posibilitate. În intimitatea energiilor şi trăirilor noastre, se revelează imensul potenţial aflat dincolo de limitările credinţelor, prejudecăţilor, schemelor noastre reactive. Se revelează spanda, freamătul sacru. Spanda însăşi este graţia.

k) Spanda – Maestrul interior

În Yoga Inimii Spirituale nu este necesar să ne bazăm pe ceva exterior, pe „informaţii secrete” sau pe un profesor, indiferent de autoritatea şi celebritatea sa.

Freamătul sacru este învăţătura, mesajul, revelaţia, taina, iniţierea făcută vie în noi.

Pentru aceasta, demersul pe care îl propunem este esenţialmente practic. În Yoga Inimii Spirituale nu ne propunem ca practicantul doar să înţeleagăspanda, freamătul sacru, ci să devinăspanda.

2. Conştiinţa Martor

„Ştiinţa nu poate rezolva misterul ultim al naturii. Aceasta pentru că la o ultimă analiză noi înşine suntem o parte a misterului pe care încercăm să-l rezolvăm.” Max Planck

Conştiinţa martor are mai multe grade de profunzime. Ceea ce se consideră în general a fi un act conştient este atitudinea de a fi conştient de respectivul act. Însă, în viziunea advaita, un act cu adevărat conştient este un act în care este transcensă mintea şi odată cu ea conştiinţa individuală, cu toate filtrele sale. Este deci un act fără un observator individual, fără obiectiv personal, fără aşteptări, fără referinţă la memorie sau la o autoritate anume.

Prin metodele din Yoga Inimii Spirituale putem învăţa să ne detaşăm sau, altfel spus, să ne “descărcăm” de întregul nostru „capital” de ataşamente conceptuale, psihice, fizice.

Un act cu adevărat conştient este cel în care realizăm că fundalul acelei acţiuni este conştiinţa Infinită a Inimii Spirituale. Este un act de iubire şi libertate, care nu se mai înscrie în strategia afirmării propriei imagini. Conştiinţa martor nu înseamnă însă o îndepărtare de viaţă, nu înseamnă a te păstra „nemuritor şi rece”. Ea este, din contra, expresia aspiraţiei spirituale trăite „în inima” gestului, a acţiunii, asanei etc. De fapt, în ultimă instanţă, „în inima” oricărui act, este Inima Spirituală, conştiinţa divină.

3. Atenţia deschisă

a) Semnificaţia atenţiei deschise

Atenţia deschisa, globală, este expresia naturală a unei conştiinţe nepreocupate să atingă un lucru sau altul. Ea este atenţia impersonală, neataşată, a conştiinţei martor. Prin urmare, ea nu se pierde, nu se uită pe ea însăşi în cunoaşterea obiectului, ci menţine o conştiinţă a Inimii Spirituale, a sursei atenţiei însăşi. Găsim nenumărate referinţe la ea în învăţăturile yoghine.

b) Cum poate fi atinsă

Principiul este să rămânem atenţi faţă de orice senzaţie sau impresie care apare în corp, păstrând în acelaşi timp conştiinţa martor sau, cu alte cuvinte, o observare plină de iubire, eliberată de nevoia de a analiza, cataloga sau conceptualiza. (Este o percepţie unificată în care ceea ce este văzut, simţit etc. este păstrat în unitate şi nu separat şi individualizat. Un fel de contemplare a unităţii, o „privire” defocalizată care îmbrăţişează şi cuprinde realitatea.)

c) Rolul atenţiei deschise în acuitatea percepţiilor

Putem remarca, de asemenea, felul în care calitatea şi acuitatea percepţiilor se modifică prin simplul fapt că atenţia noastră este îndreptată fără contracţii sau aşteptări asupra lor. Nu există idei preconcepute şi nici dorinţa de a împinge energia sau de a o îndrepta într-o direcţie sau alta. O lăsăm să îşi urmeze cursul liber. Prin această atenţie deschisă, lipsita de contracţii egotice îndreptate spre un scop anume, zgomotul gândurilor diminuează spontan.

Percepţia devine de o claritate perfectă, căci gândirea care să o catalogheze nu mai există. Ne raportăm la experienţă într-un mod intim, fără aşteptări şi prejudecăţi. Prin însăşi intimitatea trăirii, se trece mult mai uşor de la domeniul analizei mentale la un domeniu al existenţei pure, libere. Astfel senzaţia se topeşte în izvorul vieţii care suntem, viaţa care ne animă corpul.

d) Reîntoarcerea senzaţiilor la sursa acestora

Atunci când nu mai încercăm să dam nume sau semnificaţii limitatoare senzaţiilor resimţite, ele tind să se reîntoarcă în vibraţia sursa, spanda, care reprezintă originea şi punctul final al oricărei senzaţii. Aspiraţia Spirituală, deschiderea faţă de freamătul sacru, se poate realiza în orice moment de conştienţă al vieţii noastre. Această atitudine poate fi învăţată mai uşor atât în meditaţie, cât şi în practica hatha yoga.

Pătruns de vibraţia transfiguratoare, de freamătul sacru, corpul devine ca şi transparent, transfigurat. El devine o poartă către o realitate mai profundă ce se revelează dincolo de nuanţele şi fluctuaţiile diferitelor senzaţii, concepte…

e) Limitările strategiei transformării prin „lucrul cu energia”

Experienţa deschiderii pline de libertate aduce o nouă atitudine: energiile, senzaţiile şi stările percepute nu mai reprezintă ceva ce trebuie schimbat, transformat, energizat etc. Oricât de benefice ar putea fi modificările pe care noi le-am preconiza, în cazul în care ni le dorim, ele rămân un demers egotic, căci se vor face în domeniul conştiinţei individuale.

f) Atunci, ce este de făcut?

Aprofundăm rolul conştiinţei martor şi atenţia deschisă. În sfera conştiinţei martor nu mai intră doar energiile şi senzaţiile percepute, ci şi felul în care noi reacţionăm la acestea. Ce idei avem despre acea trăire sau energie? Ne place sau nu, simţim că trebuie să o amplificăm sau nu, e cazul să o transmutăm etc., etc. În realitate, toate acestea nu sunt decât scheme ale conştiinţei individuale. Continuând să procedăm în acest mod ne vom păstra într-o lipsă de intimitate faţă de acea energie sau senzaţie. Dorinţa de a o controla implică separarea de ea şi implicit o înstrăinare faţă de însăşi energia vieţii ce circulă în fiinţa noastră.

Practica Spirituală, fie că este vorba despre asana sau meditaţie, exprima întotdeauna intimitatea cu ceea ce este, cu momentul prezent, cu tăcerea Inimii Spirituale.

Este o intimitate cu liniştea adâncă a Inimii Spirituale, fără a mai compara cu ceea ce „ar trebui să fie”, fără a corecta. Aceasta reprezintă atenţia deschisă.

g) Şedinţa de hatha yopa din perspectiva atenţiei deschise

Păstrând atenţia deschisă asupra trupului în timpul unei şedinţe de asane, ne putem adecva practica şi atitudinea după cum corpul „are nevoie”: de mai multă relaxare sau de dinamism, de un anumit gen de flexie sau de un altul, de o formă de energie sau de o alta. Înţelepciunea interioară a corpului ne ghidează şi astfel, prin conştienţă, dezvoltăm cunoaşterea directă, jnana sau gnosis.

h) Senzitivitatea Inimii Spirituale

În hatha yoga, această formă de senzitivitate sau, altfel spus, această conştientă deschidere faţă de energiile şi fenomenele lăuntrice este deplin controlată. Evident, nu este vorba despre o senzitivitate în sensul obişnuit al cuvântului, deoarece aceasta nu se îndreaptă spre un obiect anume, ori spre o gamă de percepţii (cum ar fi de exemplu senzitivitatea faţă de sunete sau culori etc.) Aceasta e o senzitivitate îndreptată faţă de Inima Spirituală, faţă de freamătul sacru, spanda, o deschidere către iubire, către ritmurile fundamentale ale cosmosului, către pulsaţia gratiei şi a fericirii pure.

Astfel învăţăm cum să ne deschidem, să onorăm şi să răspundem cu iubire la diversitatea creaţiei.

4. Sublimarea

Atunci când o emoţie este îmbrăţişată într-o atenţie eliberată de tipare mentale sau reacţii personale, transformarea energiei se produce natural. Ea este iluminată de athanorul (vasul) alchimic al Inimii. Acesta este modul cel mai natural în care are loc sublimarea energiilor şi a emoţiilor individuale. Atât timp cât o energie sau o stare nu este îmbrăţişată de radiaţia prezenţei pure, modificările au loc la un nivel individual, fiind guvernate de intenţii egotice. Prin aceasta nu se produce un salt pe verticală, din sfera conştiinţei personale în Prezenţa Pura.

Vorbind despre importanţa şi semnificaţia sublimării, Daniel Odier spunea:

Pe lângă yoga fizică ar trebui să adăugăm şi o yoga a unei nesfârşite reîntoarceri a tuturor emergentelor la sursa lor.  Aceasta este probabil cea mai importantă parte a muncii noastre. Ea se bazează pe percepţia ca totul emerge, se naşte, din tăcere şi se reîntoarce în tăcere după o călătorie în „tărâmul” senzorial, emoţional sau mental.

a) Cum să privim grijile?

Întrebat cum putem învăţa să eliminam grijile, Nisargadatta Maharaj spunea:

Nu e nevoie să te îngrijorezi cu privire la griji. Pur şi simplu fii. Nu încerca să fii tăcut; nu face din „a fi tăcut” o sarcină care ar trebui îndeplinită. Nu fii neliniştit cu privire la „a fi tăcut”, nefericit cu privire la „a fi fericit”. Fii doar conştient că eşti şi rămâi conştient – nu spune „da, Eu sunt; şi acum ce urmează?”, nu exista „urmare” în „Eu sunt”. Este starea de dincolo de timp.

b) Actul căutării antrenează contracţia faţă de tot ceea ce e contrar acelei căutări

În meditaţia de revelare a Inimii Spirituale, nonreacţia este o cheie importantă – a nu reacţiona la presiunea timpului, la gânduri şi emoţii. Dar chiar mai important decât a nu reacţiona la conţinutul psihomental este să conştientizam şi să nu reacţionăm la cadrul psihomental în care se desfăşoară existenţa noastră sau, altfel spus, la tendinţele, aşteptările şi tiparele emoţionale şi mentale pe care le avem. Cel ce caută bucuria e deranjat de tot ceea ce nu e bucurie; cel ce caută liniştea e deranjat de orice nu e linişte; cel ce caută puritatea e deranjat de tot ceea ce nu e puritate. Actul căutării egotice antrenează şi contracţia faţă de tot ceea ce e contrar acelei căutări.

c) Nu e nimic personal în durere

În Yoga Inimii Spirituale recomandăm intimitatea cu Ceea ce Este, fără a compara cu „ceea ce ar trebui să fie”. Deci accentul nu se pune pe „a corecta”, ci pe a intui natura divină a Inimii Spirituale.Ea reprezintă „dimensiunea perfectă” a fiinţei noastre, a existenţei în general. Aceasta este semnificaţia sublimării în cadrul şcolii noastre de yoga. Astfel, transformarea survine spontan fiind susţinută de forţa, lumina şi înţelepciunea infinitului din noi.

Referitor la durere şi la atitudinea faţă de aceasta, Eckhart Tolle spunea:

Nu este nimic personal în durerea umană. Ea este pur şi simplu o presiune intensă sau o energie intensă pe care o simţi undeva în corp. … Caută să vezi ceea ce se produce atunci când pur şi simplu permiţi senzaţiei să fie.
 Dacă nu eşti conştient de esenţa interioară, în final vei crea întotdeauna suferinţă. E foarte simplu. Atunci când nu ştii cine eşti cu adevărat, îţi creezi o imagine mentală despre tine însuţi ca un substitut pentru fiinţa ta reală, frumoasă, divină şi te agăţi de acel eu plin de temeri şi nevoi.

Prin conştientizarea Inimii Spirituale, transformările individuale care apar se sincronizează cu transformările cosmice. Trecem astfel de la „schimbări defazate” la „transformări sincronizate”. Simţim pulsând în noi ritmuri cosmice.

d) A celebra fluxul creator al vieţii

Pe măsură ce aprofundăm această atitudine devenim tot mai conştienţi de freamătul sacru al Inimii Spirituale. Prin puterea revelatoare a acestei înfiorări mistice, spanda, realizăm că prin fiinţa noastră circulă energii divine. Ele iradiază din însăşi esenţa noastră ultimă, atman.

Această înţelegere profundă trezeşte natural aspiraţiile noastre de a exprima şi celebra fluxul creator al vieţii prin fiecare dintre practicile yoga şi apoi în întreaga noastră viaţă.

Atât meditaţiile de revelare a Inimii Spirituale, cât şi şedinţele de practici hatha yoga, în general, devin astfel o ofrandă a conştiinţei noastre individuale, a energiilor fiinţei noastre închinată iubirii, frumuseţii, spiritului.

e) Direcţiile energiei

Astfel teama se alchimizează în încredere sau curaj, iar tristeţea în bucurie sau compasiune. Nu exista întotdeauna tipare prestabilite. Sublimarea care urmează se produce conform unei rezultante a vectorului vieţii intime a persoanei în cauză. Uneori energia emoţiei se resoarbe ea însăşi în energie „fără obiect”, în freamăt sacru, spanda.

f) Focul sacrificial şi sublimarea

Atunci când o emoţie se reîntoarce în tăcerea Inimii, ea nu mai lasă în subconştient încărcările, tendinţele şi reziduurile obişnuite, samskara.

Astfel se produce o expansiune spirituală în care freamătul sacru al Inimii, „flăcările” Inimii, aduc senzaţia sau sentimentul respectiv „la incandescenţă”, pentru a topi apoi forma sa individuală în spaţiul infinit al Inimii, în conştiinţă.

Exact ca şi focul sacrificial, spanda dizolvă în infinitul conştiinţei toate „darurile” făcute ei. Pentru aceasta este doar necesar să rămânem conştienţi de Inima Spirituală din care radiază devoţiunea şi recunoştinţa. E ceea ce rămâne atunci când intenţia personală, controlul egotic şi dorinţa de a dobândi o trăire sau experienţă sunt văzute ca fiind inutile şi abandonate. În locul lor străluceşte doar flacăra imuabilă a atenţiei eliberată de reacţii. A te deschide vibraţiei pure înseamnă a nu te mai fixa pe nimic particular. E ca şi cum dorinţa, iubirea, gândirea nu mai au obiect şi formă. Există doar ca freamăt. Energia particulară – dorinţa, de exemplu – devine ea însăşi atenţie deschisă.

g) Condensarea fericirii în materie

Ca efect al unei reale sublimări, armonicile acestei vibraţii sacre a Inimii se resimt ca o înflorire în toate celulele corpului. Astfel, fericirea este experimentată organic. Nu este vorba despre o fericire datorată unei situaţii sau unui obiect anume, ci o expresie a curgerii naturale a energiilor eliberate de tensiunile inerente emoţiilor şi senzaţiilor obişnuite.

5. Sahaja

a) Etimologie

Un alt concept important în Yoga Inimii Spirituale este sahaja.

Termenul Sahaja a fost tradus prin “spontan”, “natural”. Etimologic, el provine din “saha” – împreună şi “ja” – a fi născut. Astfel, în traducere directă ar însemna “născut împreună” sau “ivit împreună”.

b) Semnificaţie

Prin aceasta se sugerează o idee fundamentală şi anume că libertatea Spirituală, eliberarea, nu este ceva (o energie sau o realitate) exterioară nouă. Eliberarea şi fiinţa noastră sunt “născute împreună”. Pe de alta parte, sahaja sugerează faptul ca samsara (lumea manifestată) şi nirvana (realitatea transcendentă) sunt “născute împreună” şi prin urmare trebuie să existe un substrat comun din care cele două s-au născut şi în care coexistă. Cel ce se păstrează în Inima Spirituală trăieşte de fapt în Realitatea ce se revelează nu numai în meditaţii extatice, în nirvana, ci integrează şi lumea, samsara. Înţelepciunea de a te menţine mereu în libertatea spontaneităţii, sahaja, a fost denumită în budism “calea spirituală directă” (uju-patha) sau „calea regală” (râja-patha). În traditia dzogchen este denumită Starea Naturală.

Spre deosebire de stările de conştiinţă cosmică, samadhi, trăite doar în meditaţie, sahaja aduce această realizare până la nivelul corpului fizic şi al lumii materiale. În acest proces practicile hatha yoga îşi au importanţa lor. În YogaInimii Spirituale practicile sunt orientate în spiritul exprimării lui sahaja.

c) Reconcilierea contrariilor

Intuiţia eternităţii ne permite să integrăm ceea ce este impermanent, efemer, trecător, ca fiind expresii, manifestări ale Inimii Spirituale. Astfel, orice opoziţie între Etern şi efemer, între Unitatea Divină şi multiplicitatea obiectelor încetează. Eşti în acelaşi timp în „Eu Sunt” şi în Devenire, în Beatitudinea Absolută a Sinelui şi în viaţa de zi cu zi, într-o sinteză comună. Aceasta este starea pe care Meister Eckhart o simbolizează prin imaginea “balamalei care rămâne nemişcată în timp ce uşa se mişcă”. Reîntoarcerea, pe toate nivelurile (fizic, psihic, mental) la starea de perfecta naturaleţe, sahaja, ne menţine în intuiţia unificatoare a Realului.

Acesta este şi mesajul în YogaInimii Spirituale.

d) Viziunea holistică

În Yoga Inimii Spirituale ne deschidem faţă de sahaja, spontaneitatea, naturaleţea, libertatea ce emană continuu din Inima noastră. Naturaleţea acestei trăiri exprimă o simplitate esenţială. Dar în această simplitate este cuprins totul. Ea este o viziune holistică, în sensul că e nonduală şi atotcuprinzătoare. Ea constă într-o percepţie pură provenită din Inimă în fiecare moment al experienţei. Această percepţie este detaşată şi foarte intimă în acelaşi timp. Ea este simplitatea conştiinţei martor.

Partea I – Yoga Inimii Spirituale

Partea a III-a – Practica Spirituală – Fundamente

Partea a IV-a – Inima Spirituală

Partea a V-a – Alte elemente cu privire la Yoga Inimii Spirituale

Ce înseamnă pentru noi Yoga Inimii Spirituale

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns